2011 - intens

A mai trecut un an! Pe 30 decembrie 2010 bilantul era despre suflet. 2011 a fost un an intens. Am invatat multe, am scris si mai mult, am pus zeci de mii de intrebari, pentru ca acum stiu ca raspunsurile cele mai bune pornesc de la intrebarea pe care o pun.

Am incercat sa fac sa fie bine, iar cand nu s-a putut m-am invelit cu cinism. Anul care vine cred ca o sa fie unul al provocarilor, de aceea va doresc sa fiti pe faza ca sa le realizati!

De asemenea, 2012 sa va gaseasca mai intelepti, sanatosi si sursa de inspiratie pentru cei din jur!

Nu e usor, dar....

Nu e usor, dar uneori e imperios necesar, macar din simtul datoriei, daca nu din sentimentalism. Vreau sa spun ca nu e usor sa ajuti pe altcineva, dar o sa conteze. Chiar si doua cuvinte ar putea salva ziua cuiva. Nu e usor, dar uneori e imperios necesar sa iti tii gura. Ce se taie, nu se fluiera. E lectia dupa care incerc sa ma ghidez mereu, asa ca o recomand multora. Exista doua directii: comunica atunci cand de asta depinde "salvarea" cuiva si taci atunci cand celalalt e cazut la pamant, in "soc respirator".

Un an intr-o imagine

Un an intr-o imagine. Grea misiune, pentru ca am impresia ca s-au intamplat atat de multe, incat mi se pare imposibil sa concentrez intamplarile.

Si totusi, la sugestia lui Ionut rememorez anul 2011 prin fotografia pe care ma facut-o in vara.

Stiu ca nu are valente artistice extraordinare, dar simbolic inseamna esenta: suprapunere de informatie, dirijata de un "designer", iar modelul si-l alege fiecare in parte!



Stiu ca unii considera ca nu e important, dar tind sa cred ca unele rele ale societatii se trag din aceasta nepasare. Pentru ca informatia inseamna putere, puterea de a decide cat mai bine. Asa ca 2011 politic il puteti rememora aici.

Fara bilant

Tind sa cred ca imi e mai greu sa privesc in trecut, decat sa imi imaginez viitorul. Asa ca momentul bilantului imi provoaca spaima, una pe care nu o inteleg. De cele mai multe ori lectiile unui esec le invat dupa o perioada mai indelungata, iar amintirile precoce nu isi mai au rostul.

Dupa ce Madalina m-a intrebat ce cred "ca ne face să regăsim sau să păstrăm puterea de a trăi?" mi-am dat seama ca e vorba de credinta. De ea se leaga firul existentei. Poate de aici si dezamagirea retrospectivei. E greu sa admiti ca ai crezut in ceva, ca dupa aia sa constati ca ai ales gresit. Si totusi continui sa crezi.

Scurta - de joi

Din prea mult sau din prea putin ajungi sa iti doresti siguranta? Sinceritatea inseamna cuvinte "frumoase" sau azi cuvintele "frumoase" sunt doar PR?

Inseamna ca esti contra curentului daca toti ceilalti critica ceva, dar tu stii ca de fapt acel "ceva" se apropie de perfectiune?

"E ciudat cum poti sa dai impresia ca poti sa ignori pe cineva, in timp ce de fapt, in interior, iti controleaza toate legaturile sinapselor, fiecare celula si fiecare bataie a inimii!"

Pelerinajul la Cotroceni

Acum un an de zile portile de la Cotroceni se deschideau din nou ca politicienii sa mearga la discutii cu Traian Basescu. 13 decembrie 2011; USL nu exista. Basescu chema partidele din Opozitie sa vina separat la consultari.

Social-democratii au fost singurii care au acceptat invitatia, PNL si PC nu s-au dus. Au anuntat, la vremea respectiva, ca nu negociaza cu Traian Basescu (de parca ar fi fost vorba de schimb de ostatici).

Temele de pe ordinea de zi erau: "Perspectivele economice si sociale ale anilor 2011 si 2012", "Probleme legate de accesul Romaniei in Spatiul Schengen" si altele.

Privind retrospectiv, ce putem constata? PSD-PNL-PC s-a transformat in USL. Perspectivele economice nu arata bine deloc, Romania tot nu a intrat in Schengen, iar lucrurile sunt la fel de complicate.

Maine din nou consultari la Cotroceni. Basescu face consultari separate cu Opozitia si Guvernul. Discutii pe tema deciziilor luate la summit-ul Uniunii Europene (UE).

Voua ce vi se pare ca s-a schimbat pe parcursul acestui an? Evolutie sau involutie a clasei politice?

Amara de luni

Pana acum le-as fi numit meschinarii, dar am realizat ca, din pacate, cuvantul si-a schimbat sensul. Ceea ce odata putea fi numit meschinarie s-a tranformat azi in rutina pentru unii. Asa vad ei sa isi traiasca viata, sa isi marcheze asa zisul teritoriu. Iluzia puterii dobandita prin tertipuri si printr-o permanenta pozitionare in centrul universului altora, profitand de imprejurarile care l-au adus mai sus decat altul, nu fac decat sa ii taseze terenul pentru o cadere in cel mai adanc abis. Si poate de acolo de jos o sa fie in sfarsitul in centrul propriului Univers, ceea ce cauta de fapt cu atata infrigurare.

Another story - XVI - Love Story

I se parea mereu ca este atemporala cu el. Se trezea mereu cu intarziere, iar el pleca fara ea. Stia ca era vizionar, dar ii greu sa isi imagineze ca in niciun rand, din previziunile lui, nu era inclusa.

Dragostea lor era ca o eclipsa de soare, devenea completa doar cateva minute, dupa care se departau. Stiau unul de altul, insa soarele are o misiune, iar luna alta. Ambele isi stiu rostul, completeaza universul altora, dar cand e vorba de acel destin al lor, trebuie sa astepte miracolele.

Pentru ca traia printre "ultravioleti" uneori se indoia de stralucirea "stelelor" ei. Desi stralucirea cea mai intensa a ei se vedea doar atunci cand se gandea la el. Despre povestea lor de dragoste stiau doar ingerii cazuti, semidemonii si zanele, care inca se mira, ca in era tehnologizarii, a smartphone-urilor si a PR-ului, ei nu comunicau, ci asteptau urmatoarea eclipsa.

Ea inca isi strange stelele si spera ca la geana diminetii sa ii zareasca macar o raza si sa ii miroase boarea.



Foto: awanpagi

Draga mosule....

Formidabile sunt caile creierului. Acesta reuseste cumva sa tina incuiat intr-un colt amintirile care dor. Si uneori ma trezesc ca totul pare la fel, desi totul e schimbat. De aia se nasc povestile, eroii si sfintii care aduc cadouri si binecuvantari. Pentru ca uneori "fugim astazi, ca sa putem sa fugim si maine". As vrea sa pot sa gasesc solutiile miraculoase pentru toti cei dragi, sa ii ascult si sa ma lase sa am grija de ei, desi stiu ca pot face asta si singuri. Dar daca nu ma lasa sa le port de grija, ce rost isi mai au imbratisarile, sarutarile si serile petrecute impreuna? Daca as fi din nou copil i-as scrie lui Mos Nicolae ca vreau sa gasesc in ghete: timp mai mult, ca sa ma vad cu toata "lumea", minim 10 carti, o parte din talentul Leliei Munteanu de a scrie editoriale, fler pentru stirea anului 2012, o Romanie a cetatenilor responsabili, un plus la surplus ca sa pot evada cateva zile in Creta, Londra si Paris si solutiile miraculoase ca toti cei care imi fac viata frumoasa sa isi rezolve problemele. Eu zic ca nu i-as cere multe, nu? Mai ales ca toate sunt usor de oferit.

Ziua de maine

Viitorul! - conceptul care ne fascineaza, dar ne si inspaimanta in acelasi timp. De multe ori, privind in trecut mi-am spus ca mi-ar fi placut sa imi fi cunoscut viitorul, ca sa pot sa evit unele decizii gresite. Insa am realizat ca astazi sunt ceea ce sunt pentru ca mi-am asumat greselile, am invatat din ele, adica am devenit mai inteleapta. Si totusi tentatia viitorului exista.

"Ce ai vrea sa stii despre ziua de maine?", a fost intrebarea care m-a pus pe ganduri. Am avut doar raspunsuri prefabricate. Am realizat ca nu stiu ce vreau sa aflu despre ziua de maine sau nu vreau sa stiu, ca imi place sa cred ca ii "ajunge zilei grija ei". Dar asta nu inseamna ca abandonez planurile, dorintele si visele. Dar hai sa facem un exercitiu si sa iesim din rutina: Ce ai vrea sa stii despre ziua de maine?

Leapsa merge la Anca, Portase, Ionut, Madalina si cine mai vrea.

Romanii sunt ....La multi ani, Romania!

Romanii sunt...oameni. Si pentru ca de multe ori nu avem incredere in propriile noastre forte, preferam sa ne pierdem in multime, sa ne estompam cu peisajul, asemeni unui cameleon. De aceea e nevoie sa ne aduca aminte altii ca suntem demni de lauda. Uneori aprecierile sunt disparate si rareori ajung la urechile noastre, dar pot sa va spun ca am invatat un lucru: energiile pozitive atrag la randul lor energii pozitive. Daca ne formam auzul, privirea, pentru frumos, asta o sa auzim/vedem. De exemplu, din tara in care se aud mai multe rele, decat bune, despre conationalii nostri, adica Italia, strabat pana la noi reverberatii. Primarul Romei, Gianni Alemanno, are doar cuvinte de lauda pentru romani, cei onesti.

"Nu m-ar deranja daca fiul meu s-ar casatori cu o femeie romanca. Trebuie sa ne obisnuim sa ne simtim intotdeuna cetateni europeni. Au existat situatii in trecut prin care poporul roman a fost ofensat, dar noi vorbim aici de persoanele oneste, nu de cele care comit infractiuni. Exista o legatura stransa intre Roma si Romania. Mama mea este ingrijita de o doamna, care vine din Romania, si este una dintre cele mai dulci si inteligente persoane pe care le cunosc. E o persoana minunata. Multi dintre romani sunt la fel ca ea", a declarat acesta.

Deci romanii sunt minunati. Nu conteaza canalul, ci mesajul, asa ca e timpul sa ne simtim si noi cetateni europeni, ca sa fim tratati ca atare.

La multi ani, Romania! si La multi ani, romanilor!

#PortretDeFamilie

Mereu scotocesc dupa amintiri. Ale mele, dar si ale altora. Ma uit fascinata la evolutia unei persoane, pe care o poti deduce doar din fotografii. In fiecare seara inainte sa adorm ma uit la pozele cu mama si tata din tinerete, care stau la loc de cinste pe noptiera. Dupa ce traiesti de aproape 14 ani departe de mama si tata ajungi sa ii pretuiesti la adevarata lor valoare. In acelasi asentiment cu dragostea pe care incerc eu sa o evoc pentru familie au fost si cei de la Foto Union, care au organizat Portret de Familie.

Pentru ca ii sunt draga Bundaru a decis sa ma duca si pe mine la Radu, pe care il invidiez pentru viata boema de care are parte, si la Sutu, ca sa se bucure si mama ca o sa ma vada luna asta, macar in poza.







P.S. Portret de familie este o idee suculenta care s-a nascut la Foto Union, sustinuta de Pepsi si Xerox.

Black Friday

In seara asta sunt pe principiul: tara arde si mie imi arde de shopping. Ce sa ii faci, fiecare cu slabiciunea lui. Cum vinerea e ziua mea preferata a saptamanii sunt trista ca nu exista si la noi: Black Friday - the busiest shopping day of the year. Din pacate nu dispun nici de resurse, nici de Black Friday:(. Va veni si vremea mea:)). Cat despre subiectele arzatoare, de pe ordinea de zi, rezumatul e urmatorul: Geoana tocmai a intrat in una dintre cele mai mediatizate perioade ale vietii sale, doar ca de data asta are avantajul victimei. Sunt destui pe lumea asta care se cred eroi, asa ca sigur isi va gasi si Geoana un Superman. Cat despre legea cainilor vagabonzi zic sa nu ne isterizam. De fapt, soarta lor sta in mainile voastre. La referendum o sa isi arate fiecare interesul pentru aceste "fiinte". Asa o sa vedem cine si-a facut capital de imagine si cine a fost sincer cu adevarat. Si din ce stiu legea asistentei sociale o sa mai lase cativa lenesi muritori de foame. Relativ simplu. Dar eu raman la durerea mea: vreau in SUA la Black Friday!

Ca de luni

La mine saptamana a inceput de ieri, dar parca si ziua asta a fost destul de aglomerata. In continuare incerc sa imi conving colegii ca e in ordine cand vorbesc de una singura, dar cum nu am reusit azi le-am declarat raspicat ca ma conversez cu mouse-ul din dotare:)). Dar sa stiti ca din principiu sunt oki, doar o chestie micuta de cativa milimetri obtureaza creierul. In orice caz cum ar spune prietenii: detalii! Nu va cer clementa, pentru ca mie una mi se pare normal sa spun cu voce tare "tortionarului", care are tupeul mie sa imi spuna ca voturile vor fi "libere" ca doar nu suntem in Evul Mediu, sa se "duca in bezna". Ca asa imi eliberez mintea ca sa pot sa "gust" altele. De exemplu, Bundaru nu vrea tentatii! Perfect, asa imi ramane mie ciocolata pe care a ascuns-o! Costin scrie in "pilde" pe Refresh, deci pana la urma se incadreaza perfect in sloganul: romanii sunt intelepti! Pentru ca pildele sunt greu de "impachetat". Si mergand mai departe, Portase mai mult "maraie" - e in luna "orbului" si uneori (Portase sper sa intelegi gluma:P) in noaptea cutitelor lungi. Dar toate trec. Si ca o concluzie, nu ca cred eu in superstitii, dar ma intreb ce inseamna oare cand intr-o singura ora iti sar in drum doua pisici negre?:))

Another story - XV

Nu ii plac eroii. Pentru ca de obicei barbatii eroi ii salveaza pe cei din jur, eventual pe ei, dar niciodata pe ea. Si-a dat seama ca ei folosesc mereu aceleasi mantre si scuze bine ticluite. De multe ori s-a trezit ca se simte jenata in prezenta lui, desi dreptatea era de partea ei. Dar de cand incerca sa isi imparta viata cu un erou realizase ca ii pierise inspiratia si se astepta sa fie dezamagita oricand. Ironic de altfel, pentru ca lumea stie ca eroii sunt acele fiinte nobile si lipsite de egoism, dar realitatea e ca sunt animati doar iubirea de sine. Nu ii plac eroii, pentru ca cel pe care l-a crezut erou nu poate sa se salveze pe sine, daramite pe ea. Eroii dau bine doar pe copertile cartilor de benzi animate, nicidecum in viata reala.

Existenta

Poezie, drama, carti - romane, reviste glossy, stiri - politica, frustrari, deceptii, perseverenta, prieteni, idei, decizii prezent - viitor, nostalgii, iubire neimpartasita, tacere, panica, frica, psiholog, filme, seriale si epuizare = existenta.

Si totusi, in seara asta, ma intreb daca lumea nu incepe incetul cu incetul sa se destrame?



Regrets collect like old friends
Here to relive your darkest moments
I can see no way, I can see no way
And all of the ghouls come out to play

And every demon wants his pound of flesh
But I like to keep some things to myself

"Aia mica" se da acum pe sticla:P

E greu sa iti mentii obiectivitatea. E mai simplu sa fii subiectiv, pentru ca poti sa iti argumentezi parerile pe baza liberei exprimari, intr-o tara democrata. Problema apare cand te transformi intr-o persoana realista si cinica. Realismul ucide orice forma de naivitate, care ti-ar face diminetile mai vesele. Ajungi sa vezi fanatismul care ii anima pe unii sa nu vada nici in stanga, nici in dreapta. Nu exista adevarul absolut, nici binele desavarsit sau raul satanic. Cand vad de cate meschinarii si comentarii inutile sunt capabili unii - raman interzisa - pentru ca am inceput sa depasesc faza in care sa mai cred ca o sa pot salva vreodata lumea. Sunt la faza realista, cinica, in care realizez ca doar prin simtul umorului nu ajungi sa iti pierzi mintile. Si daca nu poti sa iti ironizezi propria existenta atunci nu prea mai ai solutii.

P.S. Stiti alea cu tara lui Dorel? Daca nu le stiti aia mica din gasca mea, adica Portase nu a alergat inutil pe holurile de la Antena:P, pentru ca acum "se da pe sticla:p - Din Romania.

Din dragoste pentru....lege

La inceput a fost cuvantul. Dupa aia au aparut regulile, care in zilele noastre s-au transformat in legi. Problema este ca, in general, acestea nu sunt respectate. Si de aici se naste haosul, pe diferite nivele. Desi e in firea umana sa se razvrateasca impotriva regulilor, greselile sunt insotite de consecinte. Chiar daca ni se iarta cand gresim, consecintele trebuie sa ni le asumam. O intelegere verbala are valabilitate doar daca se transforma intr-un contract, intocmit pe baza legilor. Deci pana la urma binele individual si cel colectiv are un numitor comun: legea. Principiul biblic se poate aplica si in viata de societate: nu legalismul te duce in Rai, insa dragostea te face sa faci fapte bune, incluse in lege, care implicit te vor duce acolo. Daca tu ca cetatean respecti legea, adica faci ce e bine, automat o sa traiesti intr-o societate de care o sa fii mandru. E destul de simplu, insa altii isi consuma energia ca sa complice lucrurile. Asa ca ceea ce ar trebui sa fie "rai" s-a transformat in iad, pentru ca am impresia ca am ajuns sa traim cu o frica permanenta de "tirania golanilor", care incalca de fapt un set de reguli care se rezuma pana la urma la furt.

"Cand minti ii furi cuiva dreptul de a afla adevarul, cand omori pe cineva ii furi unui copil dreptul de a creste cu parintii lui si asa mai departe"!

Pagina 34, paragraful 2..două fraze..

"Daca reusesc sa scap pentru doua zile de obligatiile mele de serviciu am sa vin negresit sa te vizitez. Astazi n-am vrut decat sa-ti scriu ca, bineinteles, poti oricand sa locuiesti aici la noi la tara" - Max Frisch - Eu nu sunt Stiller

Ionut m-a pus sa deschid cartea pe care o lecturez la pagina 34 şi transcriu pe blog sau într-un comentariu primele 2 fraze ale paragrafului 2.

In mod ciudat fraza asta pare foarte actuala. De cate ori nu le spuneti persoanelor de langa voi ca nu aveti timp sa ii vedeti? Mie mi se intampla cam des in ultimul timp. Leapsa merge mai departe la Madalina.

Concediu de lectura?!?

Maraton e cuvantul prin care as descrie ultimele zile. O combinatie de munca fizica si zile epuizante la birou. In micile pauze de care am avut parte mi-au trecut prin cap doua idei: de ce nu exista concediu pentru lectura. Vreau sa pot sa imi iau cateva zile libere in care sa citesc. Accept chiar sa fac si rezumate, pentru sefii mei, ca sa imi justific absenta la birou, dar macar sa am aceasta oportunitate. Din pacate ea nu exista. Toata lumea vrea ca jurnalistii sa fie asi in toate, dar nu li se ofera timpul necesar pentru documentare, pentru ca traim intr-o societate instant. De asemenea, mai vreau un google romanesc pe politic. In mod special din 90 pana azi, in vremurile noastre. Cred ca asa am intelege mai bine ce ni se intampla acum si cum am ajuns aici. Pentru ca uitam, iar deciziile din prezent le luam pe baza impulsului de moment, omitand astfel imaginea de ansamblu.

"Traim intr-o epoca a reproductiei. Cele mai multe lucruri, din care se compune imaginea noastra despre lume, nu le-am vazut niciodata cu ochii nostri, mai bine zis: le-am vazut cu ochii nostri, dar fara sa fim de fata; suntem telespectatori, teleascultatori, telestiutori. Nici gandurile nu mai reprezinta mare lucru, o nu, in vremurile acestea a devenit o rarirate doar capul care plagiaza un singur ganditor" - unul dintre citatele care mi-au ramas "in suflet", din lectura ultimelor doua saptamani.

Tu in ce mai crezi?

Se aduna suma ultimelor zile, iar rezultatul se imparte intre oameni, speranta, dezamagire, obiective, vesti bune, vesti proaste sau blazare. Ciclul orelor se incadreaza in clopotul lui Gauss, cobori, urci, ierti, te purifici prin lacrimi si incerci sa stabilesti un obiectiv. Totusi mi se pare infricosator ca multi se afla pe curba de jos si nu isi mai doresc sa urce. Potrivit unui studiu recent: 1 din 100 de adulti si-a facut un plan de sinucidere in ultimul an. Infricosatoare cifre. Sebastian Lazaroiu imi declara recent intr-un interviu ca: In general, sunt demni de mila cei care nu mai cred in nimic! Cred ca pe langa mila ce mi-o provoaca, cifrele astea imi ridica un mare semn de intrebare: nu mai avem in ce sa credem? E grav daca e asa. Pentru ca echilibrul NEW START - Nutrition - Exercise - Water - Sunlight - Temperance - Air - Rest - Trust - se spulbera si totul se prabuseste. In ce mai merita sa crezi in ziua de azi?

Another story - XIV

La ultimul recensamant mai avea un sfert din suflet. Recenzorul a notat in dreptul ei cu steluta ca e o cifra alarmanta, luand in considerare varsta si experienta de viata. Pana si statisticile ii reaminteau ca sufletul e un bun fara pret, dar valoros. Si-a pierdut capitalul dupa ce s-a lasat prada escrocilor. "Idiotii sunt fericiti, eu sunt in siguranta" - incerca sa inteleaga ce insemna asta. Nu se simtea nici idioata, dar nici in siguranta. Simtea doar ca nu mai are aer, relevanta pentru sine si putere sa se uite inainte.

Fragilitate

Vreau, dar nu pot. Doar un rezumat: fragilitate, bezna si impertinenta. Am mai multe de spus. "Lui" i-as spune ca si-a pierdut curajul, elanul si toata ardoarea pe care o avea la inceputul anului. Printre cuvintele lui citesc doar impuneri. Iar din ideile de care am foat indragostita nu a ramas decat ambalajul fosnitor.

Celuilalt i-as spune ca la un moment dat va fi prea tarziu, pentru ca nu poti sa primesti la infinit, fara sa oferi. Pana si cadourile din sacul lui Mos Craciun se termina.

Lor le-as spune ca pe zi ce trece pierd esentialul, iar respectul pierdut nu il mai castigi niciodata. Iar lumii i-as spune ca deasupra pluteste o bezna, din care nu poate strapunge lumina.

Sunt fragila, asemeni unei panze de paianjen. Avantajul sau blestemul e ca aceasta e tesuta de o vaduva neagra.

Dependenta de....endorfine

Uneori isi spunea ca e vorba doar de un moment de slabiciune. Insa totul i se explica asemeni unei dependente. Se pare ca dependenta se instaleaza in urma consumului de opiacee pentru ca apare nevoia de endorfine, iar corpul nu le mai produce, atat timp cat le primeste prin intermediul substantelor. Asa era si aici. E greu in graba asta nebuna sa iti oferi timp sa cunosti atingerile care i-ar provoca endorfine. Dar si cand ajungi in punctul in care comunicarea se face prin atingeri, iar corpurile ajung sa se obisnuiasca unele cu altele, atunci endorfinele nu pot fi provocate decat unul prin prezenta celuilalt. Fiecare miscare se potriveste, ritmul se regleaza, iar bataile se accelereaza. Si cu fiecare data care trece dependenta apare, pentru ca endorfinele echilibreaza viata, iar in ritmul nebun e nevoie de o noapte in care totul se opreste si se sfarseste cu un sarut pasional de noapte buna.

Vin alegerile! Episodul cu sondajul de opinie

Aleatoriu a fost ales numarul meu de fix de o companie de sondaje. Culmea e ca m-au gasit acasa si am si raspuns la apel. Dupa formulele de introducere mi-a spus ca face un sondaj politic, pentru Sectorul 1, dar nu o sa imi rapeasca mult timp, doar trei minute. Am acceptat, dar au inceput conditiile si tirul de intrebari, din partea mea evident:)). Cand l-am intrebat in numele carei companii de cercetare si sondare m aintreaba mi-a spus ca nu stie, el este doar un simplu operator. I-am oferit optinui, dar s-a tinut tare si nu a spus nimic la inceput. S-a apucat sa imi puna prima intrebare, care imi limita optiunile: foarte multa sau deloc. Evident ca m-am apucat sa ii explic ca nu mi se pare corect sa imi limiteze optiunile si sa le transmita sefilor ca ar trebui sa refaca intrebarea. Daca eu sunt limitata cand e vorba de raspunsuri sa fie siguri politicienii ca atunci cand ies sa se laude cu popularitatea pe care o au in sondaje, au de fapt o imagine falsa. Preferintele mele nu se limiteaza la extreme, exista multe nuante, pe care evident ca ei nu vor sa le afle. Asa ca la un proxim esec la alegeri sa nu se mire de ce. Dragi politicieni sa stiti ca avem si noi o privire de ansamblu asupra a ce faceti voi si nu mai merge sa va incadrati doar la alb sau negru. Dupa asta a inceput sa ma intrebe cata incredere am in anumiti politicieni. Mai ca mi-a venit sa lesin de ras. Ce o tot dam cu increderea? Cred ca termenul ar trebui inlocuit in toate sondajele. In ziua de azi nu prea mai incredere nici in camasa de pe tine, daramite in politicienii de la noi. Cum sa spun ca am foarte mare incredere in unul ca Nicu Banicioiu si altii asemeni lui? Oare chiar ne cred fraieri pe toti? Dupa o serie de intrebari am inceput sa i le intuiesc si sa i le spun in avans. A ramas socat si descumpanit si m-a intrebat panicat daca stiu sondajul. I-am spus sa stea linistit ca nu e cazul, dar stiu cum merge treaba. Partea trista e ca m-a intrebat ce as vota daca duminica viitoare ar fi alegerile si nu am putut sa ii raspund, pentru ca nu am nicio optiune valabila si nu ma simt in stare sa mai aleg raul cel mai mic. Dar lor pare sa nu le pese. Timpul trece, sondajele curg, iar eu inca nu sunt in stare sa spun daca Romania merge intr-o directia buna sau proasta. Chiar asa: Daca duminica viitoare ar fi alegeri comasate cu ce partid/alianta/uniune ati vota?

Ce-mi doresc eu mie...

As vrea sa am tot timpul ceva inteligent de scris sau de spus. Contrar asteptarilor am inceput sa vorbesc din ce in ce mai putin. Pentru ca toate ideile mi se inghesuie si amesteca in creier. Sper totusi ca asta e semn de intelepciune, nu ca devin ursuza. Acum apreciez mai mult momentele de zen, momentele in care stau la povesti cu ai mei si cu cei care imi sunt prieteni, putini, dar extraordinari. M-am gandit mult in ultimul timp la provocarea pe care mi-a lansat-o Ionut. Cateva dorinte ciudate....hmmm... Prima care mi-a venit in minte: Sa fac lucrurile care imi sunt incredintate perfect in asa fel incat nimeni sa nu poata sa imi reproseze nimic.

Sa nu ma mai minunez cand oamenii duc la bun sfarsit lucrurile pe care mi le promit si sunt draguti, fara sa urmareasca un interes.

Sa reusesc sa fac interviurile pe care le am "in agenda" si sa fie super materiale.

Sa cred mai mult, ca sa pot muta muntii...



Sa am mai multe dimineti insorite, cu arome dragi mie si muzica misto de trezire.

Sa am mai multe weekenduri in care sa ma "ingrop" in seriale si filme.

Sa pot vorbi fluent si scrie la perfectie engleza si germana.

Si alte dorinte, mult prea intime, pe care le pastrez doar pentru mine.

Viitorul luminos li se-arata....

De dimineata, in drum spre birou am avut o tresarire in timp ce citeam. Mi-a ramas intiparita partea asta: "Nu intelegea graba, nu intelegea nimic din aceasta impleticeala oarba, de parca cineva i-ar croseta viata intreaga intr-un singur act, o rafala rece in acest intuneric persistent". Grabita sa trec prin zile am fost si eu in ultimele saptamani. Au venit navala, iar in putinul timp liber pe care l-am avut nu am putut sa ma misc de pe suprafetele plane si moi, care mi-au iesit in cale. Un iures haotic si totusi ocupat cu lucruri serioase. Desi astea nu intereseaza pe multa lume. In timpul unei lamentari un prieten mi-a adus aminte de niste versuri de la Sarmalele Reci: Viitorul luminos li se-arata celor idioti ... Deci fii supus fata de cel mai sus pus ... Nu uita ca tara te vrea prost!... Da, exact. Deja are logica faptul ca o stire cu o falsa mondenitate face super trafic, in timp ce un interviu muncit despre viitorul Romaniei, despre reorganizarea ei administrativa, nu face mai mult de 2.000 de citiri. Prea multa "tehnica" si concentrare. Probabil de aia 68 la suta dintre romani cred ca oamenii cinstiti nu pot avea succes in afaceri in Romania, iar 86 la suta dintre respondenti cred ca nu pot schimba ceva in Romania in urmatorii trei ani, arata un studiu IMAS, publicat recent. Si totusi, eu tind sa cred ca se mai poate schimba ceva.

Amy Winehouse - Body And Soul

Un ultim cantec. Despre suflet si minte.

Président

"Politica inseamna sa ii iubesti pe oameni" - este fraza care rezuma perfect ipocrizia de netagaduit prin care se caracterizeaza aceasta lume fascinanta si manipulatoare.

Niciodata nu stii suficiente despre acest domeniu, in permanenta inveti ceva, pana cand ajungi sa mergi pe o singura cale, dintre doua posibile: ori crezi orbeste, ori nu mai ai incredere in nimic si nimeni. Nu exista cale de mijloc.

Si cum a inceput sesiunea parlamentara, suntem in plina verva politicianista si " vin alegerile, (via Turambar, recomand filmul Président.

Intimitate

Nu poti obliga oamenii sa stea langa tine. Poti doar sa le castigi respectul si dragostea, ca sa isi doreasca sa fie in jurul tau. Prin tiranie sau victimizare practici indepartarea. Cu toate acestea intim nu poti sa fii decat o data, de-a lungul existentei. Cu acel cineva pe care il porti in inima, indiferent ca viata v-a despartit. Adevarul ramane doar pentru el, iar daca el dispare iti mai ramane doar tie.

Alexander - Truth from Alexander on Vimeo.

Traire

Sunt trairi la granita dintre somn si realitate, care te fac euforic atunci cand le regasesti in fragmente de lumina zilei. Si pielea incepe sa vibreze independent de tine si nu poti decat sa o lasi sa iti aduca aminte de ce iubeste acele maini si buze. Aceste trairi te transpun dincolo de scenarii, versuri din cantecele preferate, pentru ca viata bate orice, pana si imaginatia.

Frica

Fricile absurde ne paralizeaza vointa de cele mai multe ori. Si am impresia ca o data ce inaintam in varsta incepe sa ne fie frica de lucruri banale. In loc sa fim mai curajosi, ne lasam impovarati de experientele neplacute din trecut si ne limitam optiunile de viitor. E un cerc vicios, pe care il depasim cu greu. Voua de ce va este frica?

Mantuirea Romaniei si a romanilor

Practica infaptuirii faptelor bune pe baza de recompensa exista inca de la inceputul lumii. Realitatea cotidiana confirma si azi ca exista persoane, asa cum scrie si in Biblie ca se intampla in vechime, care incearca sa isi rascumpere mantuirea prin fapte bune.

Insa mantuirea nu se dobandeste prin fapte bune, acestea fiind doar o consecinta a credintei, principalul catalizator. Acelasi principiu este prezent in multe alte aspecte ale vietii.

Parintii se folosesc de el cand isi educa copiii, patronii ca sa isi stimuleze angajatii, constiinta noastra ca sa isi linisteasca ego-ul si conducerile partidelor ca sa isi motiveze militantii in timpul campaniilor electorale.

Cum ne pregatim de un nou ciclu electoral, politicienii autohtoni s-au gandit sa extinda principiul recompensei contra faptelor. Pe lista propunerilor nominalizam introducerea tombolelor in ziua votului propusa de PSD. Daca nu merge cu liberul arbitru, politicienii doresc sa isi mascheze neputintele prin introducerea votului obligatoriu.

Liberalul Eugen Nicolaescu vrea ca cei care nu se prezinta la vot timp de trei scrutinuri consecutive, indiferent de care sunt ele, sa isi piarda dreptul de vot pentru doua legislaturi. Altii vor amenzi usturatoare daca cetateanul nu se prezinta la urne.

Oare e necesara toata aceasta serie de masuri ca sa ne exercitam un drept, care pana la urma urmei ne contureaza modul in care ne vom trai viata pe viitor?

Nu suntem niste insule, drept urmare fiecare dintre noi este afectat de deciziile pe care le iau politicieni. Avem nevoie de recompense sau pedepse ca sa luam decizii in prezent care traseaza cursul viitorului?

In ciuda silei pe care o resimtim uneori cand ne raportam la politica autohtona cred ca trebuie sa renuntam la eventualele metehne sau frici din copilarie si sa incercam, prin vot, sa ne alegem cu chibzuinta viitorul.

Desi cel mai probabil vom avea nevoie de multa credinta ca sa credem ca viitorul va aduce, prin politicieni si deciziile lor, mantuirea Romaniei si a romanilor.

Politica si moda - doua paralele care se intersecteaza

Desi pare ca sunt doua paralele, care se intersecteaza accidental, atat trecutul, cat si prezentul, tind sa confirme teoria ca moda si politica sunt strans legate.

Daca in concediu, constransa de situatie, am asistat la o un episod din serialul Udrea si risipa D&G, azi aflu ca despre Coco Chanel se spune ca a fost spioana pentru nazisti.

"Numele de cod era Westimnster", este unul dintre detaliile pe care le divulga jurnalistul american Hal Vaughan in noua carte "Coco Chanel’s secret war - Sleeping With the Enemy".

Se pare ca Coco a fost recrutata de nazisti in 1940. Deci frumusetea modei se intretaie uneori cu perfiditatea politicii, iar fascinatia pe care o exercita cele doua asupra oamenilor este egala.

Recunosc ca sunt molipsita de ambele, iar Coco ramane pentru totdeuna preferata mea.

Ma mut in offline

De azi ma mut in offline. Ma las de politica, de stiri, de toata "viata" care graviteaza in jurul Internetului si plec sa ma relaxez, sa vad alti oameni, alte tari si sa fiu rasfatata. La orizont se arata doua saptamani in care imi voi incarca bateriile, voi dormi si voi sta cu cei dragi mie. Sa ne revedem cu bine!

Te iubesc, dar...

"Personalitatea noastra sociala este o creatie a gandirii celorlalti. Pana si actul atat de simplu pe care il numim a "vedea o persoana pe care o cunoastem" este, in parte, un act intelectual. Noi umplem aparenta fizica a fiintei pe care o vedem cu toate notiunile pe care le avem despre ea, in in aspectul total pe care ni-l reprezentam, aceste notiuni constituie, desigur, partea cea mai importanta".

M-a "lovit" naturaletea acestui adevar enuntat cu ani in urma de Proust. Aparentele intregului nostru se rasfrang de fapt in perceptia celor din jur.

Vrem sa fim buni, frumosi, bogati, intelgenti ca cei din jur sa ne aprecieze, admire si invidieze. Uneori depindem prea mult de "gura lumii" incat uitam cine suntem noi de fapt. De aceea relatiile ajung de cele mai multe ori intr-un punct mort, pentru ca, involuntar, ne straduim sa reflectam idealul pe care ni-l impune. Si asa pierdem naturaletea, farmecul si prospetimea.

E nevoie de acel echilibru, de apreciere sincera din partea celuilalt, dar si de constienta faptului ca e in ordine sa avem si o personalitate sociala ca sa ne protejam eul.

Pentru ca Bruckner spune ca "dragostea inseamna evident doua solitudini care se imperecheaza ca sa creeze o neintelegere".

La multi ani! - pentru cea mai buna sora din lume!

Doar conturul fetei ne da de gol si numele. In rest suntem doi poli opusi, care au parinti comuni, doar ca ea este plusul. Daca eu sunt zapacita, ea este cea calculata, care si-a luat in serios rolul de a-mi fi o a doua mama. Carmen imi este cea mai buna prietena si cea care are grija sa imi spuna ca atunci cand cred ca lumea imi fuge de sub picioare ea va fi mereu acolo sa ma tina de mana, sa nu cad in prapastie. Este cea mai minunata sora din lume, iar azi, de ziua ei, as vrea sa stie toata lumea cat de norocoasa sunt ca o am langa mine. De obicei descurca pentru mine, si pentru cei pe care ii iubeste, imposibilul. Fara ajutorul ei nu as fi facut multe lucruri in viata si nu as fi trecut peste multe probleme, iar asta spune totul despre ea. Sper ca viata ii va oferi anul acesta ce isi doreste, iar dorintele secrete i se vor transforma in realitate. La multi ani sora mea scumpa si draga! Te iubesc mult de tot!!!!

Noul PR

Uneori am impresia ca viata rade cu hohote mari de mine. Are niste reguli stupide, pe care nici macar lui Muprhy nu i le poti atribui. Si pentru ca e intr-un sens de roata patrata, unde credeam ca e dreptatea - era de fapt aroganta, smecheria sau golania. Poate de aia se explica cum niste barbati cu prea mult testosteron, care si-au reglat conturile cu sabii si pistoale, au ajuns sa isi faca in cateva zile, cu ajutorul mass media, un brand - baietii tari de la Deta. Deci mai nou, se pare ca e mai simplu sa iti faci PR cu ajutorul armelor albe, decat sa dai dovada de abilitati de comunicare, cultura si diplomatie. Va spun eu ca uneori viata rade de noi cu hohote, iar unele intamplari nu le poate explica nici macar Chuck Norris:)).

Gandire de victima

"Cateodata, atunci cand ii lasi pe oameni sa iti faca ceva, de fapt tu le faci lor ceva. Daca cineva vrea sa iti faca tot felul de lucruri perverse si tu il lasi, il faci sa fie si mai tacanit. Si atunci tu detii controlul. Atat timp cat nu o iei razna si tu".

E doar un model de gandire tipic pentru o victima. Cred ca fiecare dintre noi e o victima, cel putin o data in viata. Asa ca un respiro mic, pentru autoevaluare, iar daca sunteti prinsi in capcana, incercati sa va eliberati, ca sa nu o luati "razna".

About life

As vrea sa rastorn lumea cu o simpla idee, care sa contina cuvinte nemaiauzite si formule negandite vreodata de un creier uman. Zilnic apelez, cu o doza de compasiune, sau sub forma de amenintare, la bucata aia mare de creier, despre care oamenii de stiinta spun ca nu o folosesc, sa ma uimeasca, sa imi arate unde se opreste infinitul si altele. Dar revelatiile par sa stea ascunse de mine. Si uite asa ma trezesc ca incerc sa fac o selectie intre discursurile prefabricate ale politicienilor, intre cei care chiar au o stralucire si intre cei care doar profita de ignoranta celorlalti. Saptamanal se aprinde un foc de paie, dupa care nimeni nu mai cauta in cenusa, pentru ca si-a indreptat atentia spre alt "incendiu". Si in acest noian de informatii contradictorii, de vesti teribile, te trezesti confuz. Din cand in cand imi aduc aminte ce astept, adica argumente reale, nu retorica ieftina sau populisme obosite.

Despre dor

Comportamentul reactiv impulsiv provoaca combustia spontana, care o transforma in vapori pe "Ice Queen". Cand standardul a fost impus, iar stacheta nu a mai fost atinsa de niciun surogat, atunci nu poti decat sa faci o funda draguta, care sa acopere plasturii care impiedica dezmembrarea bucatilor. Si cand te apuca acel dor salbatic, te legi cu cele mai groase funii, iti pui calus la gura si repeti in gand mantra: vulnerabilitatea sentimentala e desueta. Si pentru ca te-ai indopat cu gandirea propagata ca fericirea individuala e musai egoista, taci si mergi mai departe. Mai ai un icnet, te inteapa muschii, iti vine sa strigi, dar iti aduci aminte ca stapanirea de sine e o arta. Asa ca iti ignori corpul, sufletul, si setezi ratiunea.

Pro veritas et pro amor!

Pro veritas et pro amor! - e unul dintre principiile care a murit odata cu limba in care a fost enuntat. Acum traim vremuri aiuritoare. Cred ca am intrat in zodia unui intuneric mistificat.

"Cand te trezesti in intuneric singurul lucru pe care trebuie sa il faci e sa te obisnuiesti cu intunericul".



Iar cei care nu se obisnuiesc cu intunericul cauta o lumina. Insa uneori aparentele sunt inselatoare, asa ca Fata Morgana.

Modelul meu in viata este....tata

Avem inclinatie sa ne cautam modele in persoanele care au dobandit deja notorietate, faima, si, mai nou, mediatizare. Orbiti de lucrurile indepartate, le omitem pe cele de aproape sau le uitam. Si eu mai fac greseala asta. Dar pacatul marturisit este pe jumatate iertat, drept urmare incerc sa repar "gafa". Tata mi-a reamintit in ce consta valoarea unui adevarat model, adica cel care vorbeste prin faptele sale. E o persoana ambitioasa, disciplinata si autodidacta. A iesit la pensie printr-o imprejurare nefericita, dar nu s-a lasat batut. A cautat alternative si a muncit in continuare. A ajuns in punctul in care trebuia sa o ia de la capat. La 50 si ceva de ani s-a apucat de invatat, mai ceva ca un student eminent. A fost dezamagit si frustrat cand concurentul, sprijinit de pile, a copiat si a obtinut rezultate mai bune. Dar nu a renuntat. Cand i s-a oferit o alta oportunitate s-a apucat iar de studiat. De cate ori il sunam imi spunea ca invata. A luat un alt examen cu brio. Acum s-a apucat de apicultura. In seara asta il ascultam fascinata cum imi povestea, cu pasiune si entuziasm, cum are grija de cei doi stupi de albine. A citit carti, s-a documentat si are grija de albine, ca si cum ar fi copiii lui. Sunt foarte mandra de el. Imi doresc sa am si eu energia, dedicarea, pasiunea si ambitia lui. Inca se reinventeaza, iar asta e unul dintre secretele unei vieti implinite. Tata e unul dintre modelele mele.

....

Din cand in cand imi aduc aminte de ea (e cu it). Sta acolo ca o sfidare la adresa mea. Stiu ca in momentul in care o sa o finalizez inseamna ca s-a vindecat complet rana si ramane doar amintirea. As insemna sa fac o analiza lucida a unui timp de care inca nu sunt pregatita sa ma despart, nu vrea sa ii stiu concluziile. Periodic mai adaug ceva, dar renunt, uneori intensitatea nu poate fi traita cum se cuvine. Si poate cel mai trist e ca atunci cand voi reusi sa o termin, nu va fi de fapt niciodata completa. Intregul era din doua parti.

Ziua Porţilor Deschise la Palatul Şuţu - Dolce far niente

La Ziua Portilor Deschise plutea in aer "la vita e bella". Sutu s-a asigurat ca oaspetii sunt imbuibati de senzatia "dolce far niente". Pentru ca eu gandesc in italiana cand ma bucur de cele mai relaxante si inedite intalniri.






Iar pe Radu l-as numi Sartorialist de Romania. Si azi inca mai port pe mana brandul Foto Union.

10 #dinRomania

Desi mi se spune adesea ca sunt un "suflet rece" si adanc inradacinata in cinism, ma topesc cand le povestesc altora despre "acasa". Iar pentru mine Botusul va ramane cea mai tare destinatie din Romania si va ocupa primul loc in inima mea.

Portase hai sa iti fac fisa de prezentare: Botus, comuna Fundu Moldovei, Campulung Moldovenesc, judetul Suceava. Foarte aproape de Obcinile Bucovinei. Aici toata lumea cunoaste pe toata lumea, oamenii se saluta intre ei, iar barfele se raspandesc mai repede decat putem da noi un breaking news (nu am descoperit inca secretele sistemului).



Foto: Anca Bundaru

2.Un alt loc care merita vizitat e in apropiere de casa parintilor. E vorba de herghelia de cai de la Lucina. Acolo va puteti incarca bateriile.



3. Noi il stim sub denumirea de Runc. Dar va avertizez din start: acolo nu o sa aveti curent, internet....ci doar padure si munte cat vezi cu ochii. E aproape de Obcinile Bucovinei.

4. Clujul este orasul meu de suflet. Il recomand din tot sufletul. Catedrala din centru a fost, timp de patru ani, locul unde mi-am recapatat echilibrul. Iar stradutele din centru merita sa fie descoperite la pas.

5. Si Iasiul e un oras care are "acel ceva". Eu am descoperit multe locuri frumoase, timp de alti patru ani. Dar sa fiti totusi atenti...e orasul unde am fost jefuita de nenumarate ori:)).

6. Iubesc si Bucurestiul. La inceput l-am urat, dar in curand se implinesc patru ani de cand ma cucereste zilnic. Cine il critica inseamna ca nu s-a ratacit pe stradutele din zona 1 Mai, seara, cand miroase a struguri si iasomie.

7. Capidava m-a cucerit. E un loc de poveste, dar care iti ofera si posibilitatea sa traiesti adevarate aventuri.



8. Vama Veche. E un loc cu "magie". De fiecare data cand plec de acolo sunt nostalgica.



9. La Targu Mures mi-a placut mult de tot. E unul dintre orasele in care m-as muta, fara prea multe regrete.

10. Teaca si satele de langa merita vizitate. Totul e "molcom" acolo.....inveti sa iti traiesti viata la viteza "redusa".

Scurta - de luni

Persoanelor care au sensibilitati de domnisoare de pension nu le recomand sa incerce sa isi trateze durerile de gat cu inghetata de menta ca se vor alege cu nevralgii, asa ca mine. Drept urmare, industria farmaceutica s-a mai ales cu un dependent legal de ketorol. In rest, zi lunga de luni cu multumiri si mahniri, din presa. Adica interviul cu Sebastian Lazaroiu: Oprescu e speranta PSD pentru prezidentialele din 2014 a fost preluat de aproape toata presa romaneasca. Dar de ce sa dam link la sursa? Ca doar respectul fata de munca altora e optional. Voi sa fiti sanatosi, eu raman cu nevralgiile mele.

"Vorbe grele" despre femei, casnicie si dragoste - Interviu cu Victor Ciutacu

Fie il urasti, fie esti fanul lui, dar Victor Ciutacu nu are cum sa iti ramana indiferent. Creeaza controversa in jurul lui si se descrie pe sine ca "fiind extraordinar de destept si ingrozitor de arogant".

Si cum majoritatea il cunoaste doar pe jurnalistul Victor Ciutacu care diseca politicienii si felul in care merg lucrurile in tara asta, eu am vrut sa stiu daca are "Vorbe Grele" si despre femei, casnicie si dragostea la prima vedere. Concluzia va apartine.

R: "Femeia la putere" pare sa fie ultimul trend, atat national cat si international. Parlamentul European a cerut statelor UE sa creasca procentul femeilor care sa conduca companii de top. Crezi ca aceasta promovare este creata de un val "artificial" agitat de feministe sau am reusit sa ne dovedim valoarea?

Ciutacu: Sunt ferm convins ca e artificial. Ca daca era natural nu era nevoie ca PE sa propuna aceste masuri. Orice fel de discriminare e daunatoare, inclusiv cea pozitiva, fiindca strica echilibrele in niste piete care ar trebui sa fie libere. Sunt o gramada de femei in lume care conduc companii si institutii publice fara sa fi recomandat cineva, anterior, promovarea lor pe criteriul sexului.

R: Daca ar fi sa imi numesti niste femei celebre care ar putea sa serveasca drept model reprezentantelor sexului frumos, din ziua de azi, la cine te-ai opri?

Ciutacu: Eu nu cred in modele. Nici eu nu am urmat vreun model si nu mi se pare nimerit sa urmezi, pas cu pas, traseul unui predecesor celebru. Te poti insipira, dar e contraproductiv sa copiezi.

R: Crezi ca exista dragoste la prima vedere?

Ciutacu: Nu stiu daca e dragoste la prima vedere. Cred ca exista atractie fizica la prima vedere. Poate sunt eu gresit construit, dar nu am reusit sa ma indragostesc niciodata la prima vedere, nici macar de femeile care starneau animalul sexual din mine.

R: Ce ne poate spune Victor Ciutacu despre casnicie? Ai descoperit secretul echilibrului?

Ciutacu: Eu vad casnicia ca pe o echipa, nu ca pe o harjoneala sexuala perena. La un moment dat cei doi parteneri se obisnuiesc cu toate particularitatile fizice ale celuilalt si daca nu functioneaza ca un mecanism, odata stinsa valvataia atractiei sexuale nu mai ramane nimic de impartit. O casnicie reusita poate fi echivalata unui exercitiu continuu de toleranta reciproca.

R: In contextul retelelor de socializare si a unei societati care glorifica eul personal crezi ca s-a schimbat definitia iubirii?

Ciutacu: Nu stiu exact care e definitia iubirii. Insa aparitia si dezvoltarea retelelor de socializare, dupa explozia siteurilor de dating, faciliteaza mai mult schimbul de fluide intre timizi care nu aveau tupeul sau norocul sa intalneasca pe strada si sa ajunga dupa aia in pat. Mi se pare greu sa te indragostesti de o persoana virtuala. Poate te starneste fizic, dar nu cred ca si emotional.

R: Completeaza enunturile: Femeia este..... Barbatul este....Impreuna sunt....

Ciutacu: Femeia este o necesitate. Barbatul este necesitatea necesitatii. Impreuna sunt ca soarecele si pisica.

Continuarea o puteti citi pe Pandoras.

Ce ma face fericita?!?

Mereu imi repet ca o sa tin minte cele mai profunde si inaltatoare definitii ale fericirii, iar cand o sa vreau sa impresionez pe cineva, sa le repet. Dar le uit mai tot timpul, iar cand cineva ma intreaba daca sunt fericita, ma blochez, creierul meu ramane efectiv naucit. Dar Ionut nu avea de unde sa stie, drept urmare o sa incerc sa explic fericirea. Factual vorbind sunt si eu de acord ca ea vine din interior, adica de la hormoni. Asa ca sunt nefericita cand am un dezechilibru, cand imi bat joc de programul meu de somn si alte lucruri marunte, dar care, prin absenta, te pot neferici pe viata. Si trecand si la fericirea de exterior, aia falsa, care se defineste prin verbul a avea, ca pana la urma nu prea te poti entuziasma de verbul a fi, de asta s-au ocupat parintii, as include pantofii si alte nebunii(fleacuri de femeie, care nu au nicio relevanta pentru barbatii rationali care prefera sa lesine de foame doar ca sa isi dea banii pe gadgeturi:P). Si exista si o treia de categorie a fericirii pentru mine, aia spirituala, unde intra familia, prietenii si eu.

Take Vivil, kissing is imminent

"My mom told me: Don't take candy from strangers. But I don't always listen to my mom. So I took Vivil". Il priveam fix, nu am spus nimic, dar cu un gest de indiferenta i-am luat bomboana. Precipitat, vizibil emotionat, a inceput sa turuie langa mine. Eu savuram si retraiam, asemeni lui Proust, o parte din copilarie. Cu ochii negri scantaietori in care i se oglindea pasiunea, il auzeam, asa in fundal cum imi spunea ca mi-a oferit o "dulcegarie" fara zahar si cu vitamine. Imi era greu sa ma concentrez pentru ca simteam gustul aromei marului verde, din multele zile cand stateam tolanita pe iarba cu o carte in mana. Gandurile au galopat prin "era" adolescentei, la primul sarut cu gust de menta, apoi la prima imbratisare cu aroma de miere si trairi tropicale. Cand m-a prins de mana am retrait aroma diminetii, de latte Macchiato fara zahar. M-am intors, am luat Vivil, pentru ca sarutul era iminent. Inca traim intr-o lume dulce, pe care trebuie sa o pastram sanatoasa, fara zahar, doar cu multivitamine si emotii. Si Vivilul nu trebuie sa lipseasca niciodata din buzunar, ca nu se stie niciodata cand flirtul se transforma in senzualitate. "Take Vivil, kissing is imminent".

Sursa foto: EV

Sa luptam pentru metafora!

"O metafora e mai greu de cucerit decat o tara!". Cum insa in zilele noastre notiunea de tara e greu sa o definesti, metafora a fost ascunsa sau uitata. Urmaresc de cateva saptamani numeroasele articole aparute pe tema disparitiei presei si a jurnalistilor de calitate, adica moartea "metaforei", intr-o tara cucerita deja de populism, politica, informatii pe surse, scarba sau blazare. Dar virusul nu a ajuns doar in presa "serioasa", ci si in "presa frumoasa". Extazul mi s-a tranformat in dezamagire saptamana trecuta cand mi-am cumparat revista preferata. E o traditie de familie, o citesc de cel putin zece ani si rar mi s-a intamplat sa ratez vreun numar. Insa, pe luna ce trece articolele se imputineaza odata cu paginile. Pana acum imi rezervam pe putin 6 ore in weekend sa o savurez, sa suspin, sa visez ca atunci cand presa va fi platita o sa pot sa imi cumpar poseta Coco Chanel la care visez de 10 ani, sa devorez articolele si sa ma pun la curent cu ultimele noutati in materie de produse de frumusete. La ultimul numar am avut nevoie de doar doua ore ca sa fiu complet dezamagita. Mi-e greu sa cred ca metafora a fost abandonata, ca dintr-o redactie care nu e condusa de moguli sau interese se poate "raspandi" in print dezamagirea. Nu ma doare atat de tare moartea presei "bune" pentru ca stiu cum merge, dar cand moare presa "frumoasa" chiar nu mai vad "lumina de la capatul tunelului". Chiar cedam atat de usor frumusetea in detrimentul unor frivolitati? Cert e ca la altii se poate. Mai mult chiar, ei au combinat presa "serioasa cu cea frumoasa". Scriam anul trecut, in articolul Una calda, una rece, despre tara mea draga ca in Elle, editia tiparita in Marea Britanie, aparuse un interviu cu premierul Gordon Brown. Si nu l-au intrebat despre viata de acasa, de la birou, ci despre masurile pe care le ia guvernul britanic ca sa ajute moda. Si da, premierul britanic a declarat ca a dat bani ca sa sprijine industria modei. Imi doresc ca si la noi sa ramana frumosul si sa ne reapucam sa cucerim metafora. Inca suntem tineri si mai avem energie sa luptam ca "viitorul sa sune mai frumos decat a fost".

Ingredientele unei stari zen

Foto by: Costin

In dulcea rutina, prinsi in capcana corporatista a vietii inevitabil avem zile in care respectam cu strictete ciclul: birou - pat. Daca se mai adauga si elementul Internet, termenul de aer liber e doar o dulce amintire. Insa "blestemul" poate fi rupt. Nu e nevoie de magie alba, ci doar de initiativa si un colt de iarba verde. Pe langa cele doua ingrediente se mai adauga prieteni, copii cu chef de joaca si ceva bun, iar starea zen este garantanta. Pentru a vizualiza starea de relaxare de la #picnic2 trebuie doar sa dati un click pe Foto Union si pe Refresh.ro

Play the game

Copilaria nu imi este marcata de fantezii cu printese. Mama s-a tot chinuit sa ma faca sa fiu o mica domnisoara, de pension. Esua de fiecare data. Unde era balta mai mare acolo saream eu, unde era rost de bataie eram prima, unde aparea un gard il saream cu gratie. Si nu pot sa spun ca nu aveam un model feminin in familie. Din contra, am o sora care cred ca se poarta mai ceva ca o printesa reala. In schimb unde era o gasca de baieti eram si eu prezenta. Probabil un psiholog faimos mi-ar spune ca ma comportam asa datorita (sau din cauza - inca nu mi-am dat doctoratul in psihologie ca sa pot sa spun cu precizie daca e de bine sau de rau) faptului ca tata si-a dorit sa fiu un baiat. Si m-am comportat ca atare. Actiune, dupa aia rationament. Intre timp viata m-a imblanzit si am deprins arta diplomatiei. Uneori actionez contrar curentului...rationez si dupa aia actionez. Dar nu am abandonat placerea jocului si obsesia de a-i cunoaste regulile. Asa ca play the game, regulile sunt placerea mea. Dar nu trisa. Inca stiu sa ma "bat".

Un presedinte asemeni unui "Lucifer"

Motto: "Asta este exact ce inteleg eu prin adaptare: sa te gandesti la tine mai curand, decat la efectul pe care l-ai avea intr-un fel asupra oamenilor!"

Timpul se contracta, iar diferenta dintre zi si noapte devine o linie imperceptibila. Caldura transforma trairile intr-un perpetuu delirium. Trupurile se contopesc bolnavicios, ca intr-o continua legatura periculoasa, insa perceptiile sunt mult mai intense, presarate cu stele de gheata. E o stare combinata, care pare ca schimba echilibru chimic al hormonilor si al creierului. Poate de aia unii au inceput sa mazgaleasca calcule ilizibile pe foi ingalbenite de vanturile marii, undeva intr-un palat, doar - doar o iesi ceva. Cand te lasi prada megalomaniei, in zile ca astea, si nu pasiunilor, mai ales cand in varful pixului tau sta soarta catorva milioane de oameni, risti sa ajungi un Lucifer. Si el s-a revoltat impotriva unui rege. Si a cazut de la o inaltime egala cu distanta dintre Rai si Iad. Intotdeuna mandria a stat inaintea caderii. Poate in acest perpetuu delirium luam o pauza, facem rost de un hamac, un mojito si ne cerem scuze. E mai bine sa ramai in Gradina, sa urci pe scarile palatului pe care il ai, decat sa iti doresti sa fii mare, dar in realitate sa fii mai mic decat un purice.

Rutina

Sunt zile in care te apuci de impletit plase de siguranta. In altele iti pui deoparte materiale pe care vrei sa le citesti. Sunt zile in care sari in sus de fericire si altele in care iti e indiferent daca te calca o masina sau te loveste un tren. Sunt zile in care primesti un sarut pe care nu il uiti pana la rasaritul de pe plaja de vara viitoare. In altele te inchizi in casa, iti sigilezi gandurile, si nu vrei sa vorbesti cu nimeni. Insa sunt si zile in care esti atat de obosit incat nu poti decat sa respiri. Tu ce fel de zile ai?

Another story - XIII

Cand o pereche de ochi rade, o alta plange. Ca asa e chimia, iar hormonii sunt imprastiati disproportional. Cand mainilor le vine sa se stranga pumni, sa treaca prin peretele fragil al promisiunilor ipocrite, neuronii dau semnalul de alarma. Nu poti sa "ucizi cu sange rece" un gest de gheata. Astea ii erau gandurile care i se perindau haotic prin minte. De data asta se afla in tabara invinsilor. Isi amintea vag de 13. A deschis ferestrele si a incuiat usa pe care lipise un afis: Instinct calcat in picioare! Nu deranjati! Poate la urmatoarea lupta va detine perechea de ochi care rade.

Viata SEO

Cand am plecat de la interviu am plans. Ziua cand am implinit 22 de ani a conincis cu interviul pentru un job. Dupa doua ore in care imi era frica sa si respir am parasit redactia. Mi-au spus ca o sa ma sune. Am ajuns acasa si am inceput sa plang. Imi doream sa nu fi reusit. La mai putin de o saptamana faceam parte din redactie. De atunci totul e pe fast forward. Si totusi am avut un moment in care mi s-au incalcit neuronii. Cosmarul se numea SEO - Search engine optimization. Creativitatea era ingradita de tehnica. Panica a fost depasita prin exercitiu, iar SEO a devenit rutina. Recent am avut revelatia ca si viata nu mai e doar o "excursie", ci a devenit viata SEO. De cand ne trezim apelam la mijloace care sa ne imbunatateasca existenta. Pe parcursul zilei suntem tentati sa facem lucruri care sa ne scoata din anonimat. Vrem sa fim prima optiune in viata celor de langa noi. Cand lumea e interesata de noi ne dorim sa avem parte de cele mai bune referinte. Mereu tanjim sa ne fie mai bine. E trist insa cand descoperim ca tehnic vorbind totul e minunat, dar creativitatea a disparut. Ce e viata fara pasiune? Viata SEO - tehnica.

Back in town

Inca traiesc, dar mai mult in offline. Am zeci de idei. Vreau sa scriu despre multi oameni frumosi pe care i-am cunoscut, despre viata, moda si altele. Dar uneori cuvintele sunt de prisos. Asa ca azi doar design interior.

Interdependenta sociala

Oamenii iau decizii zilnic. In dreptul lor, dar si in dreptul altora. Este posibil sa nu fie impacati cu ce decizie au luat, dar depinde de ei cum se impaca. E mai greu cand iau decizii in care sunt implicate alte persoane. Cel in cauza ajunge sa inteleaga o parte din rationament, dar nu se stie daca o sa si fie impacat. Asta e ciclul vietii. Unii decid sa-i sacrifice pe cei din jur pentru o dorinta sau un crez. N poti sa le contesti dreptul de a alege, chiar daca dreptul lui iti incalca tie dreptul de a fi fericit. Interdependenta sociala are o linie subtire, asa cum e cea dintre dragoste si ura. E greu sa iti dai seama cand o depasesti.

Scurta - de vineri

Azi a fost o zi speciala! Prietenii stiu de ce! Si nu in ultimul rand, cu voia eului personal din dotare, decretez ca autoironia e "piesa de rezistenta", in aceasta societate intoarsa cu susu-n jos!

Silvio: Traiane, I think this is the beginning of a beautiful friendship!

Noiembrie. Isterie. Franta - Romania - un melanj de rromi, aderare la spatiul Schengen si un Sarkozy nervos la summit-ul de la Lisabona. La acea vreme nu erau tensiuni in Libia, iar Berlusconi era prieten la catarama cu presedintele Frantei. Iar al nostru presedinte, Traian Basescu, nu prea era in gratiile celor doi.

Le Monde nota, la vremea respectiva, ca la summit-ul NATO de la Lisabona, Nicolas Sarkozy a refuzat sa dialogheze cu presedintele roman Traian Basescu, care dorea sa vorbeasca cu el.

"Presedintele roman s-a indreptat apoi spre Silvio Berlusconi, seful Guvernului italian. Acesta a parut de asemenea enervat de presedintele roman. Si i-a transmis acest lucru printr-un gest dintre cele mai explicite", mai scria si Planet People referindu-se la faptul ca Berlusconi a facut in cateva randuri semne cu degetul la cap.





Mai. Isterie. Franta - Italia nu prea se mai inteleg. Imigrantii libieni - marul discordiei. Nici Schengen nu mai e ce era odata. Premierul italian la Bucuresti. Berlusconi, catre Basescu: Imi place Romania! Si romanii!



Concluzia: Silvio: Traiane, I think this is the beginning of a beautiful friendship!

Cand fluturii mor

Fiecare secunda care se adauga la existenta aduce cu sine maturizarea. Odata cu trecerea timpului se cristalizeaza si perceptia asupra vietii, dragostei, suferintei si mortii. Nelinistile adolescentine sunt inlocuite, de multe ori, cu spaime sau certitudini. Dar cand e vorba sa intelegem de ce ne marcheaza despartirile, nici macar varsta sau maturitatea nu par sa ne ajute sa avem un raspuns. Poate intelepciunea pe care o dobandim ne ajuta sa intelegem.

Despartirile sunt dureroase pentru ca trecem de la "The One" la "The Others". Ne place sa credem ca suntem unici, iar indragosteala ne confirma acest statut. Atentia si protectia care ni se acorda ne transforma in "The One", identitatea noastra fiind asociata in acel moment cu existenta in doi.

Cand fluturii din stomac mor, iar dragostea dispare, atuurile se transforma in defecte. Fiecare o ia pe drumuri separate, iar durerea apare cand realizam ca am ajuns pe lista "The Others". Regasim in reactiile celuilalt raspunsurile pe care ti le povestea ca le aplica celor dinaintea ta. Si brusc realizezi ca ti-ai pierdut identitatea, ca nu mai esti unic/a in ochii si inima lui, ci doar un nume la intamplare, depersonalizat, care nu mai provoaca vibratii. Despartirile dor pentru ca ne reamintesc ca suntem muritori si daca nici nu insemnam ceva unic pentru cineva, atunci ce ne mai ramane?

Another story - XII

Acel vis specific o marca de fiecare data cand si-l aducea aminte in zori zilei. Si in timpul zilei se tot gandea la semnificatie. Poate era o nuditate a gandurilor, care i se strecura in somn? Sau poate o intruziune a indiscretilor prin pielea si sangele ei? Si-ar fi vandut atomii care ii gravitau printre gene fara nicio remuscare. Iar din pretul obtinut si-ar fi procurat un eu care sa ii patrunda in vis si sa faca ordine cu cei care ii violau inocenta imaginatiei. Fantezia nu avea cum sa se piarda, indiferent de ce incercau altii sa o faca sa viseze. Si cu mirosul de cirese de pe degete fugea cu vantul care ii flutura fusta inflorata. Ciudat era ca razele de soare ii aduceau aminte de emotia intensa din acele zile de decembrie, cand nu putea sa doarma, pentru ca visul se derula cu ochii deschisi. Fara niciun regret, fara asteptari, fara dorinte, fara a cere nimic, fara a se astepta sa primeasca, fara a-si consulta inima sau creierul s-a lasat prada neprevazutului. I-a spus doar atat: principiul foii albe! Pentru ca penita e la el si rezolvarea misteriosului vis ii apartine.

Care sunt semnele?

"Care vor fi semnele sfarsitului veacului acestuia?...Bagati de seama sa nu va insele cineva fiindca vor veni multi care vor incerca sa va insele. Veti auzi de razboaie si vesti de razboaie, dar sfarsitul tot nu va fi atunci....vor fi cutremure de pamant, foamete si ciumi...Dar toate aceste lucruri nu vor fi decat inceputul durerilor. Despre ziua acea nu stie nimeni"....(parafrazare - cine nu recunoaste cartea ofer lamuriri)...Personal cred ca milioanele de glume facute pe tema cu sfarsitul lumii ar trebui inlocuite cu teme mai serioase. Poate cu reflectii asupra propriei vieti.

Devils, Dust, politica si consultanta - o zi de duminica

Duminica. 14 ore de munca si infuzie de Bruce Springsteen. Am pornit de la Consultanta politica din Romania: lupi singuratici sau firme de succes? si am ajuns la Motiunea lui Baconschi, testul pentru majoritatea Opozitiei din Senat . Pe parcurs a mai fost un Ponta ros de invidie ca presa nu fuge dupa el prin aeroport asa cum se intampla in cazul lui Vanghelie. Pai cine e Vanghelie si cine e Ponta? Liderul PSD nu stie ca colegul lui mai vechi umbla cu DEX-ul dupa el, deci e normal ca presa sa fuga dupa el prin aeroport, ca inainte de toate un bun jurnalist are ca si carte de capatai DEX-ul:P. Concentrarea a fost asigurata de Bruce Springsteen.

L'amour fou

Micile/marile mele placeri vinovate sunt:.....sac...nicio marturisire indecenta....serialele. Pe lista este Gossip Girl. Si nu, nu sunt superficiala, doar amatoare de scenarii si comploturi. E o consecinta a jobului, care imi ocupa trei sferturi din viata privata, deci e un cerc vicios care nu se rupe niciodata. Si ca tot vorbesc de placeri...putina "dulcegareala" nu strica azi, ca tot e weekend (nu imi permit sa fac glume cu sfarsitul lumii ca imi vine in minte aia cu Petrica si lupul - inca mai am chestii de rezolvat) sa va delectati si voi putin.

Blair: About being happy? Chuck, that's not the most important thing. People don't write sonnets about being compatible. Or novels about shared life goals and stimulating conversation. The great loves are the crazy ones. L'amour fou.

Chuck: There's a difference between a great love and the right love.........
Blair: I'll always love you.
Chuck: I will always love you.

Si cum in filme e ca in viata, nu exista doar finaluri fericite. The other side of the story....Grey's Anatomy

Meredith: There's a reason I said I'd be happy alone. It wasn't 'cause I thought I'd be happy alone. It was because I thought if I loved someone and then it fell apart, I might not make it. It's easier to be alone, because what if you learn that you need love and you don't have it? What if you like it and lean on it? What if you shape your life around it and then it falls apart? Can you even survive that kind of pain? Losing love is like organ damage. It's like dying. The only difference is death ends. This? It could go on forever.

Barbatii sunt noile femei!?

Patru prieteni sunt la momentul confesiunilor. Temele principale: problemele cu femeile si afacerile. Concluzia unuia dintre ei: Barbatii sunt noile femei! Oare asa sa fie? Se barfeste, pe ici pe colo, ca si barbatii invoca dureri de cap, destul de frecvent. Si daca barbatii sunt noile femei se subintelege ca misterul etern a fost rezolvat, deci urmeaza un viitor luminos plin de intelegere si "floricele"? Sau va fi alternanta: isterie, PMS, urmat de fluturasi, fundite si lumanari? Si uite asa s-a mai spulberat o certitudine: nu mai exista o delimitare clara a sexelor, totul s-a transformat intr-un compromis. Eu nu mai inteleg nimic.

Avem o tara. Emigram?

Avem o tara, iar cand ea nu ne mai satisface nevoile esentiale emigram. Mai mult din jumatate dintre tinerii europeni, cu varste cuprinse intre 15 si 35 de ani, sustin ca sunt dispusi sa isi lase propria tara ca sa isi caute norocul in alta parte. Si in unele cazuri intentiile declarative s-au transformat in fapte.

Potrivit ultimei cercetari realizata de Eurobarometru, doar 3% dintre cetatenii UE au lucrat in alta tara europeana. Iar asta din cauza ca migratia presupune un cost, pe care nu si-l permite oricine. Astfel ca mai putin de o treime, din cei peste 50%, isi cauta norocul in alta parte.

Iar dintre cei care au si reusit sa plece ca sa isi imbunatateasca CV-ul, 65% au declarat ca au fost ajutati financiar de familie, restul beneficiind de o bursa.

Printre norocosii care au reusit se numara suedezi, bulgari, romani, italieni, belgieni si olandezi. Principala motivatie a acestor tineri a fost salariul. Pe locul doi s-a plasat experienta profesionala.

In concluzie: avem o tara, dar daca nu ne ofera conditiile optime, sansele sa ne gasim norocul in alta parte sunt la fel de reduse. In cazul asta cum procedam?

USL s-a apucat de treaba

USL merge mai nou pe principiul: Tace si face. In timp ce democrat liberalii se "agitau" ca sa isi aleaga vechiul/noul presedinte cei de la USL s-au apucat de sondaje. Treaba pare serioasa avand in vedere ca au ajuns si la tata acasa. Botus este un sat destul de mic, relativ neinsemnat pe harta, in apropiere de Obcinile Bucovinei. Deci sansele ca oamenii de acolo sa fie bagati in seama cand e vorba de sondaje au fost minime pana in prezent. Tata, un roman mai mult decat informat, mi-a povestit ieri ca a venit o domnisoara sa il sondeze. L-au intrebat pe cine prefera la functia de primar. Pe lista se aflau sase nume: actualul primar din zona, un fost, un viceprimar, un absolvent de teologie si alti doi. Mi-a spus ca nu l-a vrut pe niciunul. Cand l-au intrebat ce uraste cel mai mult la politicieni tata i-a raspuns: hotia. Deci USL s-a apucat de treaba. Sa vedem cat o sa tina.

Matematica vietii

Pasiunea pentru matematica vietii continua.

Se da asa: persecutor, victima si salvator. Adica fiecare persoana isi asuma, in anumite momente ale vietii, unul dintre cele trei roluri, constient sau nu. Dilema mea: care e formula care sa imbine cele trei elemente in asa fel incat "suma" sa fie un trai linistit si fericit.

Daca se vor intalni un persecutor cu o victima, cel din urma va fi in dezavantaj. Si exemplele pot continua. Mie una nu imi iese "suma" indiferent de ce formula as aplica. Are cineva solutia perfecta?

Amantele perfecte

Unele sunt provocatoare. Pe altele nu le lasi din mana ore in sir si refuzi sa mananci sau sa dormi. Unele iti las un gust amar la sfarsit, iar de altele nu te-ai atinge nici macar cu un deget. La unele te atrage "coperta", pe altele le "inspectezi" dupa care realizezi ca nu e vremea lor, trebuie sa mai astepte. Pe unele le consumi uitand parca sa si respiri, iar in altele ai intra sa traiesti acolo, fara sa te mai intorci la viata de zi cu zi. De unele te simti atras iremedial datorita aspectului exterior, insa de altele te lasi cucerit si indragostit pe viata datorita a ceea ce descoperi in interior. Unele se lasa greu cunoscute, dar cu putina perseverenta descoperi comoara. Unele te marcheaza pe viata, ca un semn facut cu fierul incins. Cartile sunt amantele perfecte pentru mine. Pentru ele imi abandonez iubitul si cu ele ma consolez. Cartile imi aduc zambet, cunoastere, pasiune, traire, imaginatie. E o relatie de care nu ma dezic niciodata si o recunosc cu mandrie.

Sa iti fie bine azi!

Ai amana la nesfarsit trezirea cand auzi sunetul lenes al ploii. Te intinzi cu gandul si ti se face deja frig. Te cutremuri de minunatiile care se vor ivi imediat ce vei decide sa parasesti plapuma. Cu ultimele sfortari te desprinzi din bratele somnului si iti faci curaj sa sfidezi gravitatia picurilor. Si in zile ca astea, alergand prin apa, iti umpli bratele si zambetul cu un buchet imens de liliac si urarea vanzatoarei: Sa iti fie bine azi!

Ce se intampla dupa ce pleci de la Cotroceni

Grupul reformatorilor din PD-L, Preda - Macovei - Voinescu, se repozitioneaza. Monica Macovei a anuntat ca il voteaza pe Boc pe motive de rationalitate, urmate in subsidiar de cele emotionale: "Voi vota cu domnul Emil Boc. Este o alegere rationala. Intre Emil Boc si Vasile Blaga se da lupta...Votez pentru proiectul de modernizare al Romaniei lansat si promovat de Traian Basescu". Si decizia lui Sever Voinescu pare sa urmeze acelasi traseu: Voi vota cu Emil Boc, este optiunea mea analizand candidaturile depuse". Azi, Cristian Preda anunta ca a facut o alegere diferita de colegii lui, adica Toader Paleologu. Nu e in dezacord cu colegii lui din grupul reformatorilor, daca luam in considerare o alta declaratie rostita de Monica Macovei: "cu sufletul" l-ar sprijini pe Theodor Paleologu la sefia PD-L".

Insa Cristian Preda transmite in acelasi timp un semnal: "In stilul sau propriu, cu umor si fără inversunare, Toader Paleologu a vorbit despre asteptările publicului așa cum le-am asternut pe hartie si noi, cei trei membri PD-L dispretuiti si umiliti la CNC de cvasi-totalitatea colegilor noștri. Coerenta imi cere sa il sprijin pe cel care a preluat ceea ce eu nu am putut duce mai departe. S-ar putea ca el sa fi gasit tonul potrivit". Pe principiul: te iert, dar nu te uit, europarlamentarul PD-L pare ca se delimiteaza usor - usor de principalii lideri. Si cum nimic nu e intamplator in politica aceasta delimitare poate anunta o intentie. Aceasta intentie a fost enuntata voalat tot azi de un fost coleg de la Cotroceni: Sebastian Lazaroiu: "Electoratul activ doreste un nou partid".

Dragilor cert este ca vom trai vremuri interesante!

Another story - XI

Mintea ii traia imprastiata prin tot corpul. S-a trezit ca cel din urma a tradat-o. Ii erau prea intense gandurile, asa ca corpul nu a facut fata acestei presiuni. Era ultimul dintr-un lung sir de tradari, de dat cu dreptul in stangul. Devenise prea buna la cautat indicii, formulat ipoteze, dar ii era greu sa isi dea siesi dreptate. Stia, iar asta o enerva! Ignoranta inseamna binecuvantare!

State of mind

Putine lucruri sunt intamplatoare in viata. De asemenea nu exista adevaruri absolute. Exista iubire neconditionata, dar gresit inteleasa sau exprimata. Exista perioade in care doi traiesc in cadenta diferita. Pana vor atinge acelasi puls fiecare o ia pe alt drum. Exista frica. E greu de imaginat spaima unui om adult ce sta 30 de minute nemiscat. Viata e socanta... Un spectator anevoie, fara puls, vrea liniste. Prea mare iures pentru a primi o imbratisare. Nevoie? Ce e de fapt ea? Directia? Ea e acolo unde e liniste. Poate drumurile se vor intersecta din nou, pentru ca lumea e mica, dar umanitatea e la milioane de kilometri departare pozitionata in ea.

Cu siguranta e ceva putred in "Danemarca"

M-am lasat de povesti. Am inteles ca naivitatea creatoare iti deformeaza simtul perceptiei si ajungi in situatia: "Stie tot satul, numai impricinatul nu"!. Dar sa revenim la subiect, adica la oi, ca tot a trecut perioada mieilor. Cand scriam ieri stirea cu castigatorul de la Loto si am aflat ca era din Arad m-am gandit: Oare cat o sa mai dureze pana cand o sa apara "comentatori, analisti, scenaristi" etc. care sa spuna ca sigur politicul si-a bagat coada si in asta. Cand auzi Arad, daca iti umpli capul zilnic cu politica, nu o sa te gandesti decat la: Falca - via Basescu - Udrea&CO.

Nu a durat mult. Marti a aparut un articol pe blogul Realitatea Mea cu titlul: Coincidenta sau facatura: Cum a ajuns marele premiu la loto in curtea lui Falca de la Arad.

Pe principiul ca ceva e "putred in Danemarca" se vehicula ipoteza ca banii au ajuns in fief portocaliu. La cateva minute Inpolitics, ca un site serios ce este si documentat, a publicat un material pe tema. Titlu: Potul cel mare umflat de amicul lui Basescu si al PD-L.

Deci se pare ca rationamentul pe care am mers eu: castigator - Arad - Falca - PDL a functionat si in aceste doua cazuri. Insa chiar e ceva putred in Danemarca. La ora cand scriu acest post pe blog ambele articole au fost sterse. Pacat. Eu as fi vrut un drept la replica. Si cum lucrez cu materialul clientului priviti cu atentie fotografiile.