Introspectie 3.0

Au trecut anii peste mine! Nu le "recunosc" existenta daca e sa ma raportez la cantitatea palpabila, dar apreciez experienta care a venit la pachet.

Si nu numai experienta. Curiozitatea nu o sa ma paraseasca niciodata, mereu voi vrea sa stiu cat mai mult.

Totodata invat sa gestionez zilnic responsabilitatile care se ivesc, sa comunic, sa ma bazez pe cei dragi, dar si pe fortele mele.

Sa cred mai mult, sa am viziune, sa imi fac timp pentru mine, sa creez un echilibru. Ma bucur ca am cui sa spun "You are my person"!

Mai stiu ca o sa raman persoana care face colectie de conversi (desi stie ca de acum investitiile trebuie facute in piese clasice).

De asemenea, o sa ma schimb in fiecare zi si totusi o parte va ramane la fel.

Ganduri aiurea la inceput de 2015

Nu ascund ca am momente cand imi doresc sa fiu mai practica, sa nu depind de scris.

Poate am trecut de perioada ”romantica” cand (in adancul inimii) credeam ca jurnalismul tine de talent, ca prin ceea ce scriu o sa reusesc sa schimb lumea sau vietile.

Nu stiu daca m-am blazat, dar cert este ca adesea imi restrang sperantele si nu mai vad providenta in vreun om sau o initiativa, pentru ca experienta imi spune ca acum ca lucrurile bune se misca foarte greu, le ia mult timp sa se dezvolte, sa prinda radacini, in timp ce raul si superficialitatea se ”viralizeaza”.

Si atunci cand nu mai vreau sa aud de scris ma intalnesc cu oameni noi, care imi spun ca ma citesc si le place. Si in acele momente sunt emotionata si incep iar sa imi fac planuri despre ce voi scrie.

Inainte insa citesc, citesc si iar citesc si imi spun ca nu mai are rost sa scriu si eu, pentru ca o fac altii mult mai bine si sunt recunoscatoare pentru asta.

E ca o provocare continua, sa vrei sa fii mai bun, sa impachetezi viata in cuvinte nu e o sarcina usoara.

Si iar ma intorc la scris, ca la prima dragoste, pentru ca pana la urma e o dependenta care nu se vindeca asa usor.