Pentru morocanosii de serviciu

Pe baza unor estimari personale, influentata de mai multe discutii si concluzii amicale, am ajuns la verdictul: din cand in cand trebuie sa te vinzi taberei pragmaticilor ca sa pui lucrurile in miscare. Altfel, te trezesti asaltat de moroconosii de serviciu, care de 21 de ani simt ca le-au auzit pe toate, dar niciodata nu vad cand s-a facut ceva. Desi se poate invata o lectie si de la ei: prin retorica au ajuns sa "cerseasca" ceva, crezand de fapt ca ei sunt acei oameni "care dau suflet" unui lucru. Visatorii de felul asta nu isi dau seama ca, de fapt, sunt la fel de penibili ca cei care cred ca le stiu pe toate.

E ca in bancul de mai jos:

O cioara statea pe o craca si nu facea nimic toata ziulica. Un iepuras, vazand-o, o intreaba: - As putea sa stau si eu si sa nu fac nimic toata ziua?
- Bineinteles, de ce nu? ii raspunse cioara.
Astfel ca iepurasul statea pe pamant sub cioara si nu facea nimic. Deodata, apare o vulpe si-l mananca pe iepuras.

MORALA: Ca sa poti sa stai si sa nu faci nimic toata ziua, trebuie sa fii foarte sus.

Asa ca morocanosii de serviciu sa mai dea din coate pana cand o sa isi permita sa vorbeasca ca nu s-a facut nimic in 21 de ani. Culmea, mi se pare mie, e ca nu isi dau seama ca vorbesc chiar de ei. Nu judeca ca sa nu fii judecat!

Manifest

Exista oameni vulnerabili si altii care profita de ei. Din cauza supraintoxicarii cu informatii multi am ajuns sa fim capabili sa aplicam metode psihologice pe cei din jur. Si de multe ori rezultatele se vad. Pentru ca mintea conduce corpul. Iar acesta te tradeaza doar daca creierul e de acord. Iar scuza cu impulsul de moment si scanteile care intuneca mintea, in anumite momente, e doar o scuza. Totul pleaca din creier. Un mare intelept spunea odata:"Un duh mahnit usuca oasele". Deci totul tine de creier. Asa ca cei care stiu sa intuiasca vulnerabilitatile celorlalti si profita de ele inseamna ca au simturile alerte, iar in mintea lor se fac conexiuni. Pentru o viata linistita se recomanda mai multa "minte". Antrenamentul creierului este un "must" zilnic. Pauzele nu sunt admise. Pentru ca corpul asculta de minte.

Sunt furioasa!

Asa cum popa nu face de multe ori ceea ce predica, nici eu nu imi insusesc sfaturile utile pe care le dau cititorilor mei. Ma chinui zilnic sa raspund la cele cinci intrebari, ca cei din jurul meu sa inteleaga realitatea, dar de cele mai multe ori mie nu mi se raspunde nici macar la o intrebare. Scriam in weekend ca furia iti consuma energia, te lasa secatuit, straveziu si incercanat. Cam asa arat eu acum, furioasa. Nu am fost demult asa. Am incercat mereu sa pun un zid intre ce stiu si ce vreau sa pastrez in suflet. Dar zau asa daca nu am nervi cand imi vad neputinta, cand vad ca sunt obligata sa invat sa fiu rea, pentru ca asa ma obliga societatea in care traiesc. Mi-am ascuns naivitatea in ironie, dar cand cazi de prea multe ori parca iti pui un semn de intrebare. Mai grav e cand descoperi ca de fapt nu te-ai impiedicat, ci ai fost impins. Sunt furioasa cum nu am fost de multa vreme. Nu mai caut nimanui scuze, nu mai am energie. Am minte un lucru pe care l-am citit saptamana trecuta: O actiune izvorata dintr-o motivatie gresita va atrage dupa sine un sir de alte decizii eronate. Sunt furioasa pe mine ca nu stiu unde sa pun barajul, sa se opreasca fluxul negativ. Se pare ca realitatea a intrat in suflet. Nu o sa mai intreb nimic, desi o sa continui sa raspund la intrebari. Macar atat sa fac.

P.S. Atat de sincera in scris nu am fost in toata viata mea.

Idealisti!?

Se spune ca idealistii au construit lumea. Dar, azi, cand lumea e deja construita ce rol isi mai atribuie?