miercuri, 1 decembrie 2010

Ca de inceput

Mi se intampla sa umblu in cutiile cu amintiri. Si atunci imi dau seama ca uneori mi-as dori sa pot vedea viitorul. Am plecat de mai multe ori la drum in brate cu motto-ul: Traieste fiecare zi in asa fel incat a doua zi sa nu ai niciun regret. Doar ca odata ajunsa la destinatie m-am trezit ca "traieste clipa" a batut toate argumentele. Rezultatele au variat pentru ca vorba unei prietene, preluata de la un mare comic, "asa-i in tenis". Iar cand ma apuc sa fac un raport de ansamblu ma trezesc ca vreau sa preiau controlul. Si incep sa strang pumnul, sa autodisciplinez actiunile si sa autoeduc simturile. Iar cand cred ca imi iese am brusc revelatii. E ca si cum mi s-ar arunca un pahar cu apa rece in fata, cand bate crivatul. Pentru ca eu strang pumnul si pierd printre degete esentialul, tocmai cand ar trebui sa ma relaxez. Pentru ca uneori avem tendinta ca la inceputul unui lucru sa planificam totul, sa luam controlul, iar cand asta nu se intampla frustrarile apar. Asa ca inceputurile se trateaza cu multa relaxare si o doza mare de instinct. Decat un pumn strans, mai bine o mana intinsa sau un umar pe care sa te odihnesti.

luni, 29 noiembrie 2010

Ce e increderea?

Increderea e greu de caracterizat. Pana si pentru credinta s-a gasit o definitie care mie imi place mult: "Si credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd" - Evrei 11:1. Dar pentru incredere inca nu am gasit o definitie de care sa fiu pe deplin multumita. Pentru ca discut aici despre prea multe variabile. Pornind de la contextul in care esti pana la persoana pe care o ai in fata. Mergand mai departe increderea se poate castiga greu si pierde foarte, foarte usor. Se "intrupeaza" in cuvinte, fapte, tacere, priviri si mimica. Cum poti sa definesti o asemenea suma de lucruri, care de altfel, pe ele insele, se definesc greu. Si din cauza ca e greu de inteles, ca nu putem sa ii dam forma increderii, ne inchidem in noi si credem ca e mai simplu sa fim mereu in defensiva. Ajungem sa credem ca suntem batrani inainte de vreme si ne retragem in carapace. Poate un efort comun prin care sa fie definita increderea ar putea salva pe unii de la singuratate asumata. Cine ma ajuta?