Maternitate

Fiecare floare are radacina in mare.

Azi, despre dragoste

Frivolii poate vor fi dezamagiti sa afle ca Don Juan a murit din dragoste. Si nu din dragostea pentru placere, pentru trupul femeii, pe care l-a divinizat toata viata, ci din dragoste adevarata. Ce e drept si femeia care i-a sucit "inima" si inrobit mintea a fost pe masura. Asa ca infieratii care neaga autenticitatea sentimentului ar trebui sa se gandeasca mai bine. Nu vi s-a intamplat niciodata, ca in cele mai fade momente, sa va treziti ca ati nimerit fix in spectacolul "Visul unei nopti de vara"? Dragostea asta e o cadere intr-o reverie energizanta si crezi ca zeii (destinul, soarta) ti-au scos perechea in cale. Cei care fug de asta vor ajunge o intrupare moderna a "Macbeth". Isi vor pierde mintile incercand sa indeplineasca previziunile "vrajitoarelor" care spun ca dragostea te prosteste. Dragostea este energie, foc, dependenta si dezvoltare personala. Asa ca scepticii, dar si restul, ar trebui sa se pregateasca ca nu se stie cum vor fi distribuiti in "Visul unei nopti de vara".

Iarna nu e senzuala

Anotimpurile au propria senzualitate, desi eu exclud iarna din acest top. Daca primavara ma cuprinde o framantare ca vreau mai mult si ma lupt sa ma scutur de astenie, vara ma simt intr-o verva permanenta. E ca o petrecere continua, iar momentele de somn prelungit sunt ca un vis mult dorit. Toamna fur franturi de soare, imi scot din sifonier sosetele de scolarita si ma afund printre fructe si frunze pastelate. Insa, cand vine iarna incep sa amortesc. E anotimpul in care ma cocosez, la propriu. Corpul meu nu suporta infuzia de haine groase drept urmare imi este frig tot timpul, iar muschii se contracta si ingheata. Iarna e anotimpul in care pierdem legatura cu propriul corp, suntem incorsetati de sosete incomode, ne miscam ca robotii din cauza hainelor supradimensionate. Iarna se pierd momentele "Marylin Monroe". Frigul te priveaza de utilitatea degetelor, iar caciula ascunde parul in vant. Deci, cu siguranta, iarna nu are nimic senzual in ea. Dar daca imi aduce cineva argumente pertinente, poate o sa ma razgandesc, desi ma indoiesc sincer.

Cand textul devine poezie

In viata altora nu ai voie sa te bagi asa nepoftit. Uneori e periculos sa o faci chiar daca esti invitat. "Irina - atunci cand scrii nu e cazul sa te apuci sa dai verdicte. Oamenilor nu le plac sentintele sau sfaturile atotstiutoare. In scris e mai mult poveste, mai mult pilda si personaje". Asta era sfatul pe care mi-l dadea profa in liceu. Ea avea deja succes ca scriitoare. Si asa am inceput eu sa scriu povesti, fara sa dau edicte sau sfaturi directe. Si acum, dupa multi ani, imi dau seama ca astea se aplica si in viata. Nu e cazul sa intru in viata altuia nepoftita, iar daca ma invita ma gandesc bine. Desi, in mod ciudat, articolele cu titlul: Cum sa...fac trafic, oamenii prefera sa creada ca se descurca singuri. Iar cand realizeaza ca totusi au nevoie de ajutor, eu astept sa il ceara. Nu poti da buzna, oricat de bine intentionat ai fii. Iar atunci cand intri in viata cuiva, pentru ca ai fost invitat, timpul se scurge altfel, iar "textul devine poezie".