When I shop the world gets better

Ciudata si moda asta. Uneori granita absurdului este depasita, desi unii ar putea sa spune ca au in fata lor cele mai extraordinare creatii. Daca e sa ii dau crezare personajului din filmul "Goana dupa cumparaturi" mania se explica. E ca si cum hainele completeaza golul, rezolva problema oricare ar fi ea. Dar pana la urma urmei daca ma gandesc bine nu ar fi chiar o premisa gresita. Daca s-ar apuca toate femeile depresive din Romania sa cumpere toate hainele scumpe din vitrine poate ar ajuta la relansarea economiei, prin consum bineinteles. Dar cum moda e de multe ori luata in ras la noi nu cred ca e cazul sa ne aratam noi femeile dispuse sa luam toata povara pe umerii nostrii. Care si asa sunt la mare purtare in acest sezon. Si daca nici pana acum nu ati inteles de ce femeile au o slabiciune pentru moda, nu cred ca veti intelege nici pe viitor. Ori te nasti cu asta, ori asta este.

"A man will never love you or treat you as well as a store. If a man doesn't fit, you can't exchange him seven days later for a gorgeous cashmere sweater. And a store always smells good. A store can awaken a lust for things you never even knew you needed. And when your fingers first grasp those shiny, new bags... oh yes... oh yes.

Life is like a swap meet. You never know when great riches... are going to turn up unexpectedly.


"When I shop the world gets better, the world is better; and then it's not anymore and I have to do it again."

Trecut rasfrant

Parca timpul se indeparteaza prea mult de unele momente cheie ale vietii mele. Amintirile devin blurate, durerea a trecut de ceva vreme, iar lucrurile se amesteca intre ele. Nu e vorba nici de durere, nici de dragoste, nici de suferinta, nici de viata, pur si simplu e ceva atemporal care mi-a intrat in oase. Mainile imi sunt grele de bucati de trecut care incearca sa se aseze, sa isi faca un rost pe panou. Umerii parca se rasfrang, dar parca ceva ma tot indeamna sa alerg, sa nu stau in loc. Desi parca ceva imi spune ca alerg dupa ceva ce nici nu exista. E ca si cum mirosul existentei s-ar fi diluat, ar fi devenit insipid, incolor si inodor. Peste tot si nicaieri se rasfrange trecutul, amestecat cu un prezent ambiguu, abstract si totusi ancorat in rutina. Parca timpul se indeparteaza prea mult de mine.

Maraton

De mult timp nu mi s-a intamplat sa fiu intrigata la modul placut. Parca am mii de intrebari, dar nu stiu cum as putea sa le aflu raspunsul. E ca si cum merg cu picioarele goale pe cioburi de sticla, dar ma straduiesc sa fac asta pentru ca stiu ca la sfarstiul maratonului o sa castig ceva important pentru mine. Ciudata situatie.

De ce a fost instituita ziua asta?

Paradoxul societatii in care retelele sociale sunt un mare succes e ca oamenii se tem de intimitate, iar uneori se tem unii de altii. Si pentru ca au aceasta frica nedefinita spun multe, dar adevarul gol golut mai niciodata, din spatele unor conturi de twitter, facebook si altele. Poate de aia falsa putere pe care crezi ca o obtii in singuratate o sa se sparga ca o bula de sapun. Atunci o sa iti aduci aminte de copilarie, de inocenta si de faptul ca increderea in cei din jurul tau nu iti lipsea niciodata. Acum la un sfert de secol de viata pot sa spun ca ziua de 1 iunie imi face un dor nebun de vremurile in care nu stiam ce inseamna maturitatea. Imi placea la nebunie sa ma joc in toate baltile lasate de ploaie, sa alerg desculta prin iarba, sa inot, sa merg cu bicicleta, sa caut pesteri si multe altele. Acum nu pot sa alerg desculta prin ploaie ca mi-e frica ca cineva poate a aruncat vreun ac dubios pe asfalt, nu pot sa merg cu bicicleta ca nu am loc unde sa o depozitez, pesteri nu mai gasesc in Bucuresti. Nu stiu daca imi permit de multe sa fiu copilaroasa pentru ca am impresia ca am si uitat cum se face. Dar din cand in cand imi reamintesc. Poate de aia ziua de 1 iunie e pentru copii, dar si pentru mine.

Despre seriale si dependenta

In urma cu un an scriam despre cum viata bate filmul cam asa: Filmele au succes pentru simplul fapt ca oamenii vad acolo lucruri pe care le-ar placea sa li se intample si in viata lor. Azi revin asupra temei pentru ca Mika si Toma vor sa stie cu ce seriale imi pierd eu vremea. Cum au atins un punct sensibil, asa cum marturiseam public, prin 2008, ca sunt dependenta de unele seriale. De-a lungul timpului am avut mai multe, dar pe lista celor celebre as mentiona Prison Break, Lost, Grey's Anatomy, Doctor House, Criminal Minds, Private Practice, Californication, Gossip Girl si Desperate Housewives.

Si acum sa spun cateva cuvinte despre fiecare serial in parte.
Prison Break: In afara de faptul ca am fost si eu fana lui Michael trec mai departe si nu pot sa nu apreciez devotamentul extraordinar pe care il are fata de fratele sau. In primul rand a avut incredere in el, iar pentru a-l salva a facut aproape orice. Adica e un fel de basm modern.
Lost: Nici nu mai stiu cum am inceput sa ma uit la el, dar mai tarziu asteptam cu nerabdare sa apara un serial nou. Era pe genul: Sa apesi butonul ca sa nu sara insula in aer. Dar prea tarziu s-au intrebat cu totii daca e pe bune chestia. Cam asa si eu, dupa sase sezoane ma intreb de ce m-am uitat la el?
Grey's Anatomy: Pur si simplu nu prea are ce sa nu iti placa la serialul asta. Imi place in mod special partea de inceput in care se face intro-ul ala despre lucruri din viata.
Doctor House: Pentru ca e genial House. Poti sa ai o zi a naibii de proasta, dar daca te uiti la un episod nu poti sa nu razi.
Criminal Minds: Un serial preferat pentru ca este foarte bine realizat. Desi uneori te duci la culcare cu inima trista pentru ca iti dai seama cati oameni rai sunt pe lumea asta.
Private Practice: Uneori nu conteaza ca esti faimos, celebru si bogat pentru ca viata tot de rahat e.
Californication: Din serialul asta am invatat ca nu se aplica mai nimic in viata reala, uneori:)).
Gossip Girl: Imi aduce aminte de liceu. Bine, hai sa spunem ca nu sunt multe asemanari ca la mine nu erau atat de multi bogatasi:)).
Desperate Housewives: Daca aud vreun barbat ca spune ca e serial de femei tin sa le spun ca nu e adevarat. E vorba despre viata de familie.



Si cum marturisirile se fac in bloc pe blog leapsa merge mai departe la Lilla, Mada, Anca si Ovidiu.