Acum doua zile am descoperit, intr-un "raft" cu amintiri, aceasta poezie. Sincera sa fiu nu stiu cine a scris-o, dar mie imi place. Decat sa va aduc la cunostinta declaratii aiuritoare, pe care le aud zilnic, de genul: "Ma cred razboinica luminii si gigi 2, mai bine sa mor pe campul de lupta, decat acasa in patul meu", prefer poezia.
Aproapele
Nu sanger de nimic din ce n-am eu
Ma doare insa ce-ti lipseste tie
Eu stiu sa-mi fie rau, sa-mi fie greu.
Dar n-as fi vrut si altora sa le fie.
M-as aseza la urma, nu m-as baga in fata
Daca ar fi pe rand salvare sa se dea;
Ceva de nu stiu unde, asa parca ma-nvata
Sa nu mai fie nimeni ramas in urma mea.
Treci tu inainte, tie ti se cuvine
Eu dupa tine-s mult mai linistit
Si daca-ti pare greu ceea ce vine
E amandoi deodata de pornit.
Caci nu-s puse medalii la-mpartire
Ci unul celuilalt de dat iubire.
