vineri, 19 martie 2010

O intrebare, zeci de raspunsuri

Aseara aveam o intrebare la care nu gaseam un raspuns satisfacator de ceva timp. Si cu sufletul cum ramane?, iar cititorii de pe Pandora mi-au raspuns.

"Am fost intrebat de un copil de 4 ani daca jucariile au suflet si i-am raspuns ca au, pentru ca au fost facute cu dragoste de oameni care si-au imaginat bucuria copiilor in ale caror maini urmau sa ajunga. I-am spus ca, in tot ceea ce facem fiecare dintre noi, este putin din sufletul nostru. I-am spus ca avem din ce in ce mai mult suflet, pe masura ce punem din el in lucrurile pe care le facem, ca – in loc sa se imputineze – sufletul nostru sporeste cu fiecare particica pe care o daruim.

Nu stiu daca a interpretat spusele mele in exact sensul la care ma gandisem eu, dar privirea lui mi-a aratat ca nu aruncasem seminte in piatra seaca si ca “rotitele” lui pornisera a se invarti pe un subiect nou pentru el.
Imi place sa vad sufletul ca pe un dar primit de fiecare dintre noi, o bucatica din infinit si din divinitate, materie prima ce ne este oferita si pe care suntem lasati sa o modelam dupa priceperea fiecaruia pentru ca, la ceasul nestiut al “examenului final” sa fim judecati dupa modul in care am stiut sa folosim ceea ce ne-a fost dat in timpul acordat.

Daca simte si gandeste? Atata timp cat poate fi frant, ranit, zdrobit, nu este oare evident?

Daca vorbeste? Cu glas mai soptit sau mai raspicat, sufletul fiecaruia vorbeste, doar urechii ii trebuie un oarecare exercitiu pentru a-i putea descifra spusele", este ceea ce spune Giovani despre suflet. Si uite asa unele dubii au fost inlaturate.

joi, 18 martie 2010

Despre prajitura politica

Ca un bun organizator ce este Cristi manat de insistentele zanei Portase, mare amatoare de dulciuri, miercuri seara a fost a doua editie a intalnirilor din seria #prajiturapolitica. Din cauza unor probleme tehnice, adica lipsa de curent, am ramas fara prajitura, dar ne-am consolat cu alune. A fost multa lume, dar cu scuzele de rigoare spun ca nu ii stiu pe toti, dar cei cu "state vechi" au fost Nenea Lars, Chinezu, Codex, elful de la mare, adi si Alina Gorghiu. Au mai fost si Semanticus, Alexandru Marin, Camil, Radu Macovei, Andrei Crivat, George si cam atat stiu eu. Pot sa spun ca pe langa meciul pe care l-au urmarit unii, altii chiar au dezbatut teme de actualitate si politica. Alina a fost mai mult decat o companie agreabila, ne-a lasat sa ne spunem ofurile si ne-a spus si ea pe ale ei. Cred ca intalnirile astea sunt cele mai bune forme de interactiune dintre cetatean si politician. Astept cu mare interes urmatoarea intalnire.

marți, 16 martie 2010

Alergii de primavara


Avand in vedere ca a inceput sezonul alergiilor m-am procopsit si eu cu una, doua. Pe langa alea din copilarie pe care le aveam doar in momentul in care ma punea mama sa fac ceva treaba, astea de acum sunt mult mai complexe. Incep sa am alergii la anumite comportamente, la persoane care imi promit ceva si nu se tin de cuvant, la ignoranta, rautate si mofturi. Dar cum nu sunt radicala niciodata in acelasi timp sunt si pe principiul lucrurile se pot indrepta. Asa ca accept tratament pentru aceste alergii care m-au asaltat zilele astea de la cei care se simt purtatori "de polen" otravit.

In slujba cui sunteti?

Cand aud mai tot timpul din gura politicienilor: "suntem in slujba poporului", e ca si cum ai spune ca eu ma pricep la masini, ceea ce evident ca nu este asa. Care popor? Ala care apare ca definitie in descrierile din Biblie, care a fost condus de Mosie prin pustie. Daca despre el este vorba se explica comportamentul lor, dar daca este vorba despre mine pot sa ma declar din start in afara definitiei. Nu fac parte din popor, asa cum nu fac nici altii ca mine. Asa ca e timpul sa va updatati memoria si sa va aduceti aminte in slujba cui sunteti, nu ca v-ar interesa macar un minut asta. Dar macar asa ca exercitiu de imaginatie nu cred ca ar strica. Voi nu sunteti in slujba nimanui din afara cercului vostru de interes, iar noi ca idioti ce suntem, adica alegatorii, suntem nevoiti de fiecare data, injurand in gand, sa punem stampila pe voi sperand ca asa ca idee va dati seama ca nu vrem sa fim numiti popor, ci oameni cu nevoi ca si voi, pe care ne si asteptam sa le rezolvati la un moment dat. Asta daca nu va cerem prea mult. Iar in cazul in care facem asta poate mica asta rugaminte de a lasa deoparte faza cu "poporul" o sa o puteti face. Nu de alta, dar voi habar nu aveti despre ce vorbiti si voi stiti la fel de bine ca si mine ca de data asta chiar am dreptate.

duminică, 14 martie 2010

Leneveala in stare pura

Chiar daca pentru unii argumentul tineretii ii face sa uite uneori mai multe zile in sir de faptul ca trebuie sa doarma si fac un maraton pentru mine asta nu mai tine. De aceea in ultimul timp atunci cand am putin timp liber ma simt ca un peste in apa si profit la maxim de el. Imi permit atunci sa lenevesc fara sa am nici cea mai mica mustrare de constiinta. Timpul liber pe care il am din cand in cand e ca o gura de aer pe care o iau cu nesat. Ca si oameni am fost creati sa avem un ciclu de sase zile in care sa muncim intens, iar in una sa ne odihnim. Daca nu am face asta nu am reusi sa functionam la capacitate normala si totul ar deveni un haos. Asa ca nu pot sa spun decat ca timpul liber este o binecuvantare pentru mine, moment in care imi incarc bateriile si imi recapat forta de a infrunta o noua saptamana.