sâmbătă, 1 noiembrie 2008

Secrete de campanie si viata de noapte


Mi-am imaginat ca in campania electorala lucrurile nu se desfasoara corect. Eram aseara intr-un grup nou, stiam doar cateva persoane. Era weekend, deci se pregatea lumea de petrecere. Si o tipa a inceput sa povesteasca de vremea cand lucra pentru Marian Vanghelie in campanie de la locale. Bingo am spus. Uite ca mai aflu si eu ceva in plus. Si am aflat ca lucrurile au fost scaldate, asa cum ii sta bine unui primar de Bucuresti, in sectorul cinci. Intr-un exces de recunostinta, dupa ce a iesit invingator le-a multumit celor care l-au ajutat. Filosofia lui de viata sta in felul urmator: Daca vine unul la mine la Primarie si imi spune "Imi bag p... in gura ta!", eu ii raspuns inapoi si ii spun:"Eu mi-o bag si mai tare in gura ta". Deci aveti grija cu ce doleante va duceti la primarul care este, ca nu se stie ce o sa primiti la schimb!!! Si o ultima barfa, Andrei Hrebenciuc era singur aseara prin club. Adica cu prieteni, dar nu avea iubita. O suferi inca dupa Elena? Cu siguranta o sa aflam de la Cancan saptamana asta cum mai stau lucrurile. Pana una alta am descoperit ca am niste necunoscuti in colegiul meu. Am auzit doar de Cornelia Cazacu si nu m-a impresionat cu nimic. Deci eu cu cine votez? Eterna problema. Probabil o sa fie un vot in alb, ca tot se poate si la noi vota in acest mod.

marți, 28 octombrie 2008

In cuvinte sa ne batem!


Dana Grecu nu a facut fata certei aprinse care s-a iscat intre Silviu Prigoana si Bogdan Olteanu. S-a lasat cu strigate si "complimentari" reciproce. Prigoana i-a spus lui Olteanu ca vorbeste mult si prost, iar replica a fost: "Va comportati ca un gunoier, nu ca un om politic". lOlteanu a aruncat subiectul de scandal spunand ca Loganurile politiei le-a comandat Blaga si le-a refuzat David, "asta ca sa se stie clar". In concluzie: Unde sunt banii nostri?

luni, 27 octombrie 2008

Apel umanitar


Nu stiu daca e de vina subiectul sau doar faptul ca sunt bolnava,dar nu prea imi gasesc cuvintele. Cand mi-am dat seama de simptomele bolii mele eram devastata, nu stiam incotro se va indrepta viata mea. Era in joc tot viitorul meu ambitios, dar nu mai puteam recupera nimic. Verdictul era dat: boala grava. Era inuman… ma intrebam din cinci in cinci minute:”De ce eu?”; si asa am ajuns la concluzia ca trebuie sa trag un pacat al stramosilor mei, ca cei in viata nu aveau asa ceva. Am inceput procesele de constiinta; unde era eroarea strecurata? poate din neatentie …sau ma expusesem prea evident unui mod nesanatos de a privi viata si m-am ales cu acest stigmat si sufeream asemenea Patriciei Arquete in filmul cu acelasi nume. Cine a spus ca nu vor fi dureri s-a inselat amarnic, eu puteam sa dovedesc asta fara sa ma straduiesc mult, se observa de la distanta faptul ca sufeream. Ca orice mama care isi cunoaste bine copilul, si la mine tot ea si-a dat cu parerea ca ceva s-a schimbat, curand toata familia ma dezaproba era prea de tot sa li se intample tocmai lor rusinea asta.

O vorba veche spune ca timpul le rezolva pe toate si asa am ajuns sa ma iubesc pe mine cu acest mare neajuns care atingea cote inalte in momentele de maxim interes. Ma simteam la nadirul clipelor cand eram in crize. Trist e faptul ca si acum ma simt rau, dar mai presus de toate datoria apoi tratarea maladiei. Suspansul ma omoara si ce tie nu iti place altuia nu ii face deci sunt bolnva de…………. Nu pot!!!!!!!! De ……………. Lene!!!! Nu radeti!!! Chiar sunt bolnava si nu ma pot trata… Poate va strange si pentru mine cineva fonduri pentru a putea fi vindecata. Exista un remediu( am descoperit asta in urma multor teste): mersul al cumparaturi si la cinema. Astept voluntarii sa ma contacteze! Traiesc cu speranta ca ma veti salva, va pup!; si nu uitati ca…ma doare astenia!!!

duminică, 26 octombrie 2008

A trăi pentru a-ţi povesti viata


A trăi pentru a-ţi povesti viata
De Gabriel Garcia Marquez
Ed. Rao

Garcia Marquez fascinează de fiecare dată prin romanele şi povestirile sale.
In cele peste 600 de pagini, cel mai cunoscut scriitor sud-american, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in 1982, işi descrie copilăria, adolescenţa şi o parte din tinereţe. Povestea incepe cu o descriere a călătoriei pe care o făcea cu mama sa spre casa natala. Memoriile scrise in această carte sunt presărate cu evenimente unice petrecute în viaţa lui. Copilaria petrecuta în casa bunicii, aventurile fratelui, sora care semăna cu mătuşa care mânca lut, duc povestirile încetul cu încetul spre perioada în care scriitorul îşi începe cariera.
Povestea merge mai departe în tinereţea lui Marquez, şcolarizarea şi perioada tumultoasă a studenţiei care îl aduce faţă în faţă cu Fidel Castro, în timpul unei revoluţii locale. Romanul are un scris natural şi veţi găsi amănunte distractive, alteori triste, dar nu veţi putea lăsa cartea din mana pana nu va fi gata de citit.