vineri, 23 octombrie 2009

Si mi-a zambit:))

Nu te astepti ca dupa o zi de munca sa ai suprize prea mari. In afara de faptul ca ajungi acasa si iti dai seama ca nu prea ai ce manca prin frigider si alte detalii nesemnificative care tin de existenta de zi cu zi, nu prea te astepti la nimic extraordinar. Dar si cand ti se intampla ceva la ce nu te astepti reactionezi ca atare, adica te impiedici. A aparut in fata mea asa brusc ca o nalucire. A zambit asa frumos de m-am pierdut. Si am plecat mergand cu spatele, doar nu era sa pierd frumusete de zambet si baiat de admirat. Ca era sa ma duc in nas e partea a doua. Si uite asa nu te astepti sa ti se intample nimic extraordinar dupa o zi de munca, dar s-a intamplat.

joi, 22 octombrie 2009

Panica apropierii


Consider ca volumul telefonului meu atunci cand e vorba de muzica este insuficient. De cativa ani am devenit autista la primele ore ale diminetii. Uneori nu apuc bine sa ies din casa ca imi pun castile in urechi, dau muzica la maxim si plec la munca. Recunosc ca perceptia mea asupra oamenilor din jur se reduce cel putin cu 30%. Nu mai aud ce se spune in jurul meu, pierd franturi din viata unora si masa de dimineata a altora, vad din cand in cand unele mici gesturi, asta daca nu citesc. Recunosc ca nu pierd foarte multe daca toata lumea poarta discutii de genul: nu mai merge nicio combinatie ca e criza, desi nu a tinut sa explice, daca tot vorbea de il auzea un autobuz intreg, ce e aia o combinatie, eu nici acum nu stiu. Problema insa e alta. Daca se apropie de mine cineva incep sa intru in panica. Am impresia ca vrea sa imi fure ceva si nu stiu cum sa reactionez. Acum doua saptamani era sa lovesc o batrana care m-a atins ca ii stateam in cale. Nu am vazut-o, doar am simtit o mana pe mine, asta in zona Garii de Nord. Inima mi-a stat in loc si m-am intors intr-o fractiune de secunda cu o privire de aia de femeie in stare sa faca orice ca sa se apere. M-am calmat ca avea o fata inocenta. Adica nu a reusit inca nimeni sa ma jefuiasca in Bucuresti, spre deosebire de Iasi unde jumatate din averea mea mi-a fost furata, dar aici intru in panica daca se apropie cineva de mine mai mult decat normal. Vorba aia...vreau o tara mai sigura:)). O garda de corp se poate?
P.S. Fotografia e facuta de Anca.

P.S.2 Doru mi-a reamintit de Crash si are dreptate. Drept urmare merita vazut trailerul din nou.

marți, 20 octombrie 2009

Prospect al pietii imobiliare


M-am apucat, de fapt impropriu spus ca eu, de sondat piata de imobiliare, adica vanzari. Ma ocup si de inchirieri, dar tot degeaba, nu ies afacerile in ultimul timp. Si ajungi la concluzia ca proprietarii sunt la fel ca pacientii, adica in mare parte cosmetizeaza realitatea. Si de obicei te pregatesti sufleteste si stii ca nu o sa arate totul ca in cataloagele de prezentare, dar cand ajungi acolo iti vine sa faci cale intoarsa si sa fugi. Nu de alta, dar vorba cuiva foarte drag mie: e bine si in chirie. Dar pana ajungi la fata locului te mai ratacesti si pe niste stradute sinistre. Cam asa era in seara asta, in dreapta camp si niste caini nu foarte prietenosi. Eram pregatita de fuga, chiar nu mai conta ca puteam ramane fara tocuri, zona era sinistra rau. Intr-un final am ajuns la lumina, ma rog un bec mai chior. Un peisaj de "vis", decat acolo mai bine acasa la mama. Trecem si peste asta si intram in bloc. Am incercat sa respir pe gura sa nu par o fitoasa, dar sunt sensibila la mirosuri de astea si va pot spune cu aproximatie cam ce a gatit fiecare proprietar din bloc. Rezultatul final nici nu mai are rost sa fie dezvaluit, ideea e ca prima impresie conteaza. Nu pot sa spun ca m-am demoralizat si o sa continui cu prospectarea pietii imobiliare. Nu cad ofertele din cer si sper ca voi gasi si eu "ratusca urata" pe care sa o renovez in "lebada".

luni, 19 octombrie 2009

Vals printre taste - second part


Ai ajuns sa te conformezi cu ideea ca nu o sa se intample. Si desi tu stii ca nu o sa se intample e acolo undeva ascuns intr-un colt de minte o mica speranta ca intr-un anume fel lucrurile vor avea un final cat de cat acceptabil. Si cand intr-un final "te-ai educat" te trezesti ca acel licar de speranta s-a aprins pentru trei, cel mult cinci minute, iar eforturile tale s-au dus la d..... Si zambesti tamp, dar de fapt stii ca ti-ai luat oficial teapa, cu voia ta, cu acordul tau. Daca te ridici dai cu capul si daca te apleci te impiedici. Ce iti ramane de facut in cazul asta? Sa mergi pe burta taras grapis pana unde ai loc sa mergi si cu capul sus si aplecat, fara sa ti se intample nimic.

Leapsa prezidentiala cu bataie lunga: anul de gratie 2014 e.n.

Am vazut ca sunt restanta cu o leapsa de la Anca. Am vazut-o de ieri, dar a fost ziua fara politica, de lenevit. Cu toate astea m-am gandit, am facut calcule, am citit legea pentru alegerile prezidentiale (pe sarite) si inca nu sunt sigura ca am "stofa" de prezicatoare.

La PD-L as merge in 2014 pe o femeie presedinte. As fi mers pe Elena Basescu, dar va implini doar 34 de ani, dar poate se schimba legea intre timp pentru ea. Asa ca raman pe varianta Elena Udrea, sustinuta bineinteles de Traian Basescu.

PNL cred ca va iesi in fata cu Calin Popescu Tariceanu. Pana atunci o sa uite si romanii de "greaua mostenire", asta in cazul in care nu ii lasa Crin alta, dar ramane de vazut.

PSD cred ca o sa vina din nou cu Adrian Nastase. Cand iti doresti puterea cu adevarat eu cred ca depui efort pentru asta chiar daca asta presupune sa astepti. Si cred ca Nastase o sa astepte pana in 2014, poate si in cazul lui o sa dispara acuzatiile de coruptie, iar acele tablouri controversate nu o sa mai fie atat de valoroase.

Dau leapsa mai departe la Mada.