Tind sa cred ca imi e mai greu sa privesc in trecut, decat sa imi imaginez viitorul. Asa ca momentul bilantului imi provoaca spaima, una pe care nu o inteleg. De cele mai multe ori lectiile unui esec le invat dupa o perioada mai indelungata, iar amintirile precoce nu isi mai au rostul.
Dupa ce Madalina m-a intrebat ce cred "ca ne face să regăsim sau să păstrăm puterea de a trăi?" mi-am dat seama ca e vorba de credinta. De ea se leaga firul existentei. Poate de aici si dezamagirea retrospectivei. E greu sa admiti ca ai crezut in ceva, ca dupa aia sa constati ca ai ales gresit. Si totusi continui sa crezi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu