Despre incredere

Nu poti controla totul, iar atunci cand realizezi asta si te lasi, din cand in cand, purtat de val incepi sa cunosti si sa gusti fericirea. Am incercat tot timpul sa inteleg, sa caut motivele care au stat la sursa intamplarilor din viata mea. Nici acum nu sunt departe de stadiul asta. Intru in sevraj cand nu inteleg ce se intampla. Dependenta de informatii si intelegere nu iti asigura linistea. Exista insa si avantaje....scapi de ignoranta. Desi e greu sa gestionezi situatiile in care trebuie sa te bazezi doar pe incredere. E ca si cum trebuie sa mergi inainte intre doua ziduri inalte, pana la cer. Dar trebuie sa ai incredere ca la capat e ceea ce cauti si astepti. Chiar daca pare ca viata e rutina, eu imi dau seama ca de fapt e o continua lectie. Mereu te lupti cu tine ca sa inveti cum sa te raportezi la cei de langa tine.

Days like this

E un cerc care se deschide dimineata, la prima zbatere a genelor si la primul protest nerostit, cand auzi zgomotul asurzitor al alarmei. Odata ce ai iesit de sub plapuma ai intrat in cerc, ramai incarcerat. Ciudat e ca tu nu poti sa iesi din el, dar altii pot sa iti arunce in el. Depinde de cat de transparent este. Daca e luminos, o sa ti se arunce chestii in contrast. Pentru ca logica e stramba, iar de cele mai multe ori in viata primesti ce nu meriti, ca altii ies in evidenta daca te pun pe tine in contrast. Preferabil e ca iti acoperi cercul la prima clipire din gene cu o panza invizibila, iar cand altii se gandesc sa iti arunce in el contraste sa fie protectie. Seara cercul se inchide din nou, cand te bagi sub plapuma. Si iar se deschide. E ciclic si vicios.

Despre trecut si viitor

Din septembrie m-am amagit. Subconstientul a minimalizat durerea, iar impresia a ramas: o gasesc acolo cand o sa ma intorc. De atunci nu m-am mai intors. Dar azi mi-am dat seama ca "pacaleala" nu mai tine. Oare cat o sa dureze pana o sa am curajul sa ma intorc, desi stiu ca nu o sa o mai gasesc acolo? Si pentru ca trecutul nu mai poate fi reparat sa privim spre viitor. Ce ne asteapta? Depinde din ce tabara faci parte. Mai multe previziuni gasiti aici: Fat Frumos exista. Interviu cu sociologul Sebastian Lazaroiu.

Rutina

Stiti ca panica se propaga repede. Acum traiesc fix ca in povestea cu drobul de sare: daca imi pica in cap... Gripa a inceput sa faca ravagii, dar eu mereu ma cred mai tare decat ea. Numai ca ai mei parinti, grijulii si panicosi, m-au alertat in seara asta. Ce e drept nici vocea mea obosita nu i-a calmat. Asa ca in 10 minute mi-au dat 20 de sfaturi pe putin, iar in rest panica. Daca vine gripa peste mine? Greu de anticipat:)). In rest, rutina, ca sa spun asa. De dimineata m-am intrebat daca nu m-am trezit cu un alt premier. Cica nu. Eu ce am mai facut? Pai interviul asta Ce-si doreste Baconschi pentru PD-L si pentru Romania si pregatesc un altul, asa ca pentru femei. Detalii aici Inca mai exista Fat Frumos?!?!.

Another story - VI

Vag isi amintea de vorbele care ii calauzisera un crez, in urma cu cativa ani. "Daca ti se inchide usa, intra pe geam". Era evident ca pe vremea cand au inventat stramosii ei vorba asta nu auzisera de zgarie - nori. Traiau in acele locuri idilice cu tinda si portic. Iubirile lor se consumau initial cu strangeri de mana si doine. Dar acum, de cand cu aceste cladiri, lumea se ascunde in spatele geamurilor, sau a unor identitati virtuale. De cand s-a mutat la oras a uitat cum e sa te intalnesti cu amorezul la poarta, ascunsa de privirile iscoditoare ale parintilor, pe dupa copacii tuia care ii strajuiesc casa. Acum, printre atatea mistere, cuvinte nerostite, cand a decis, din nou, sa creada, fara sa cerceteze, a apucat-o un dor de simplitate. Acel dor de a sari pe geam, stand cu frica in spate ca ar putea sa o prinda tata. Nu mai exista pedeapsa data de parinte, ci doar pedeapsa data de traiul intr-o societate grabita, acaparata de pragmatism. In valtoarea evenimentelor, inca asteapta o poveste. Si dimineata se uita la fereastra mare, care e reperul vietii ei. Cand se ridica din pat, pe varful degetelor, isi repeta mantra: I believe in miracles!

De unde incepe totul?!?

Mi s-au perindat prin minte saptamana asta cam in jur de zece idei. Stiam fiecare cuvant pe care trebuia sa il scriu, pana la virgula. Cred ca in vis le-am si publicat. Si nu erau doar chestii siropoase, muieresti, ci serioase, legate de viata, societate si comportament. Dar cui ii arde sa mai fie serios in zilele astea? Eu una empatizez cu micutii din reclama: Adultii astia!...Altfel o sa incep sa ma framant si o sa ma intreb care e rationamentul acelui vames care a spus ca are bani sa se stearga si la fund cu ei, dar nu se poate opri?!. Ce anume declanseaza in om lacomia? Sau poate e in ADN-ul lor sa ia ceva. Nebunia din ultimele zile mi-au readus in minte experientele neplacute prin care am trecut eu, in copilarie, prin vami. Si nu, nu erau ale noastre. In Ucraina am fost terorizata de niste vamesi care ma amenintau cu cainii lor fiorosi. Au tinut sub teroare un copil de 13 ani doar pentru un moft de-al lor. Pana la urma am rezolvat treaba cu ajutorul ambasadei. Un alt vames, croat, isi dorea cu disperare ceva. Si cum nu a gasit nimic altceva i "s-a lipit de mana" o sticla de otet. Deci problema nu e doar la noi. De fapt lucrurile stau asa: conteaza ce fel de caracter ai, nu ce profesie. Aici se reduce totul. Daca mizezi exclusiv pe egoism vei crede ca ai dreptate sa actionezi doar spre binele tau, excluzand orice interes pentru ce crede sau simte cel de langa tine. Iti gasesti scuze singur pentru propriile fapte, pe care ajungi sa le crezi. Schimbarea vine de la nivel individual. Daca nu ai caracter e mai greu. Oricat de inteligent ai fi nu vei reusi sa atingi absolutul, daca gandesti doar individualist. Nu trebuie sa uitam, ca de cele mai multe ori, altii depind de noi.