Sa deschidem larg....

Citesc tot mai des, dar am inceput sa ascult din ce in ce mai putin. Incep sa traiesc prea mult in online si uite asa nu prea mai am timp sa observ ce se intampla in viata reala. In mini vacanta am realizat ca trebuie sa incep sa reascult vocea strazii. In timp ce asteptam cuminte sa mi se usuce perfect si uniform oja, dupa pedichiura, o doamna mi-a povestit in maxim 10 minute aproape toata viata. Avea o capacitate extraordinara de a sintetiza esentialul. Si am admirat-o pentru asta. Ma tem ca in lupta asta pentru suprematia print/online incep sa pierd o parte din ceea ce face dintr-un jurnalist un bun jurnalist: capacitatea de a asculta si a extrage povestile alea care se incadreaza la categoria "A trai pentru ati povesti viata". Admit ca in ultimul timp stiu mai mult partea "online" decat cea "fizica" a oamenilor. De multe ori imi e ciuda ca se scriu atat de multe despre comunicare, dar majoritatea timpului ni-l petrecem de fapt cu castile in urechi si butonand smartphon-urile. Si uite asa, din neatentie, nu observam miracolele, oamenii, nu le auzim povestile sau of-urile. Eu una imi propun sa am "urechile larg deschise".