Femeile si pantofii

Se spune ca regulile pe care si le impun femeile, in grupurile lor, pot fi schimbate la fel de usor ca si pantofii. Greu de crezut. Din ce stiu eu femeile tin mai mult la pantofi, decat la reguli. Adica renunta mai greu la ei, iar daca principiul se aplica si la reguli, inseamna ca le vor pastra doar ca sa "le admire", chiar daca nu le "poarta/respecta".

Cerere si oferta

Oare cum te simti cand doar ceri, primesti, dar nu oferi nimic? Surplusul se transforma in minus?

Monolog imaginar

Monolog imaginar sau un dialog pe o singura voce


Ma intreaba lumea daca am un prieten imaginar. Sincer, o asa intrebare nu are decat un singur raspuns: da, evident ca am un prieten imaginar. Se uita ciudat la mine, imi zambesc, si probabil in mintea lor isi spun: saraca de ea. Dar ei nu au de unde sa stie ce inseamna imaginar pentru mine. Si nici nu ar avea rost sa le explic. Crezi ca ar intelege ca de fapt eu vorbesc cu tine? Inteleg mai usor daca le spun de un prieten imaginar. Iti dai seama ce fata ar face daca ar sti ca de fapt esti un inger? La cat scepticism e in jur, parca nu ii condamn. Mi-ar fi greu sa le explic ca esti un inger care m-a cucerit cu povesti si cu scenarii apocaliptice. Le-ar fi greu sa creada ca ingerii dau dependenta, ca se pricep la cifre si ca ofera caldura. Si mie imi e greu uneori sa inteleg de unde ai atata energie ca sa salvezi. Stiu ca asta e misiunea ta de inger, dar, de obicei, pamantenii nu prea vor sa fie salvati. Si stii ce vreau eu sa iti spun ingerule? Poate ca stii, poate ca nu, dar sunt sigura ca o sa ma intrebi. Stii foarte bine ca totul se reduce la adevar sau provocare!

Nu va mai isterizati!

Cred ca s-a dat startul la competitia nationala de isterie. In doar cateva ore am asistat la peroratia unor persoane isterizate, care mi-au facut urechile si creierul varza. Ce ma mira si ma socheaza e faptul ca isteria asta vine de la cei care nu au motive. Unele persoane publice sau politicieni au ajuns in punctul in care nu vad situatia de ansamblu, din cauza ca sunt orbiti de mirajul puterii. Iar atunci cand li se blureaza imaginea pe care o vaneaza devin isterici. Iar asta nu le da dreptul sa o si exprime in public. Li se permite sa tipe, sa se creada indreptatiti ca in numele nostru, al poporului, au dreptul sa faca crize de nervi. Premisele pe care merg ei sunt mai mult decat gresite. Indiferent ca e vorba de alegatori informati, sau de cei care au primit o galeata sau un pix, cu totii vor admite si imi vor da dreptate ca isi doresc la conducere oameni rationali si calmi. E destul de stresanta viata asta ca sa mai suportam si isteriile lor. Chiar daca avem optiunea de Stop pe telecomanda tot nu cred ca se justifica aparitiile televizate care merg doar pe scandal si urlete. Si daca tot isi doresc sa se afirme cumva, cred ca ironia poate inlocui cu succes isteria. Desi, aici e mai greu. E mai usor sa tipi, decat sa dai dovada de inteligenta cu ajutorul ironiei.

Tiparele sau eseu despre frica

Am fost tentata sa cred ca, involuntar, cautam anumite tipare, cand e vorba de relatiile cu ceilalti. Suntem tentati sa comparam "noul" cu un acel cineva care si-a lasat amprenta asupra vietii noastre. Tindem sa refuzam sa acceptam un alt tipar, de frica ca s-ar putea sa ajunga sa ne placa mai mult decat cu ceea ce am fost noi obisnuiti. Dar se ajunge intr-un punct in care te vindeci. Poate manata de lehamite, de dezamagire sau pur si simplu vrei sa incerci altceva. Si te cuprinde fascinatia. Esti uimita ca te redescoperi pe tine in celalalt. E dificil, totusi, cand ajungi la momentul in care realizezi speriata ca nu ai instructiuni. Te blochezi, incerci sa rationezi, cand nu primesti reactii. Dar panica trece cand iti aduci aminte ca nimic din ceea ce stiai, din vechiul tipar, nu se aplica la cel actual. Si iti regandesti sistemul de a gandi si actiona. Practic te adaptezi din mers la situatie, inveti din greseli, intuiesti, intrebi si mergi pe varfuri. Pentru ca ai realizat ca esti fericita. Uneori schimbarea tiparului este metoda perfecta de a te regasi pe tine in celalalt. Ca, stiti voi, comoditatea nu inseamna neaparat fericire, poate doar resemnare si frica de schimbare.