Love story - no happy ending

Copilaria, adolescenta trecuse peste ei repede. Ea era mica si slabuta, dar ambitioasa. El, timid, mai mult cu nasul in carti. Nu stiau unul de existenta celuilalt, dar aveau un vis comun: sa ajunga departe. S-au intalnit prima data in amfiteatru. Au trecut nepasatori unul pe langa altul, ea parea pierduta, iar el concentrat. Au trecut mai multe luni pana cand a indraznit sa ii ceara primul curs. De la prima formula de fractii impartasita pana la primul sarut nu a mai durat mult. In timp ce altii se distrau, ei invatau, iar in timpul liber se iubeau. Imparteau o cana de ceai si o felie de paine cu gem, dar tot ce conta era visul comun: sa ajunga sus. Anii au trecut, eforturile au inceput sa dea roade. Si odata cu succesul parca apareau si fisurile. Uneori dragostea se consuma mai bine pe stomacul gol si strans de emotia a ce va fi. Pentru ca succesul iti consuma timp, iar iubirea e mai greu de intretinut intre doua delegatii. Uitasera cum era sa traiesti intr-o garsoniera. Intr-o seara, in timpul cinei, au decis sa o ia pe drumuri separate. Ea nu mai era studenta amarata, ci o persoana influenta, iar el la fel. Fiecare a mers mai departe in stilul lui. Ea ii mai simtea lipsa uneori, dar era prea ocupata. Fiind in delegatie, intr-o seara, dupa mai multe pahare de vin si-a permis sa flirteze cu un coleg. Dupa mai multe discutii si intalniri cea mai minunata noapte din viata ei s-a infaptuit. Dar de cele mai multe ori nu suntem facuti sa suportam prea multa fericire si complicam lucrurile, ca sa ajungem, sa alegem singuri calea mai grea. S-a intors si el a cautat-o. De dragul vremurilor trecute a acceptat sa se intalneasca. El o astepta cu inelul de logodna. A lasat deoparte noaptea perfecta si s-a casatorit cu cel cu care a impartit fractii si primul sarut. Insa viata iti da teste, grele de tot uneori. Intr-o delegatie s-a reintalnit cu cel care ii aratase farama de "perfectiune". S-a retras singura in camera ca sa nu cedeze ispitei, era o femeie casatorita. Dar aici era proba finala: o puzderie de trandafiri, numai pentru ea. A stat toata noaptea in pat, invelita de petale, dar s-a intors la el, lasand din nou amintirea acelei nopti perfecte. Anii au trecut, iar prima fractie si primul sarut s-au transformat in gelozie si certuri inutile. Aveau succes, dar le ce le folosea? Divortul s-a pronuntat si iar au luat-o pe cai diferite. Ea si-a adus aminte de cel cu noaptea perfecta si trandafirii. Parea ca pana la urma destinul ii unea din nou. Era singura, deci putea sa fie cu el. Ii mai desparteau doar cateva ore. In dimineata cand trebuia sa plece sa se intalneasca cu el a primit un telefon: a murit. Parca "zeii" isi bateau joc de ea. Era prea mult. S-a retras ca sa isi panseze sufletul. La doar cateva zile a primit un pachet. In acesta: un inel de logodna cu diamante si un bilet. Pe bilet scria: "A murit inainte sa ti-l ofere. Cred ca trebuie sa il pastrezi". Viata a continuat, dar de fiecare data diamantul ii aduce aminte de omul care i-a oferit noaptea perfecta si de viata care i-a furat sansa sa aiba si alte nopti la fel.

(Orice asemanare cu personaje din viata reala este pur intamplatoare)

Petec?

Oricat de mult ti-ai dori uneori sa fii petecul care poate salva situatia, nu vei putea sa o faci. Si in cazul in care ai reusit pentru un timp sa faci asta, cand greutatea va fi insuportabila vei ajunge sa fii sfaramat. Nu poti decat sa iti gasesti resurse si in fiecare zi sa iti repeti motivele pentru care ai ales sa faci un lucru, ca sa nu iti pierzi credinta, in hatisul lucrurilor si intrigilor. Nu poti sa fii petec, daca vrei sa nu fii spulberat.