sâmbătă, 16 mai 2009

Cum iti dai seama ca esti indragostit?


Semnatura este o marca individuala a fiecarui om. Interesant e ca semnam diferit atunci cand suntem suparati sau atunci cand suntem bucurosi. Dar cel mai ciudat e ca semnatura se schimba atunci cand esti indragostit. Daca nu stii ca esti indragostit apuca-te si fa incercari pe o foaie de hartie. Poate asa iti vei da seama.

joi, 14 mai 2009

Un alt episod din seria: Doar Urs are parte de ele


Recunosc ca azi mi-am "luat-o". Adica s-a facut o gluma proasta pe seama mea si eu nu am reactionat. Sunt totusi mandra de mine ca m-am prins ca era vorba de o gluma proasta. Desi cred ca nu am reactionat pentru ca am ascultat discursurile "inflacarate" ale liderilor PSD. Ma rog sa nu ma abat de la subiect. Ma opresc sa cumpar trei gogosi. Vanzatoarea era toata un zambet. Imi zic in sinea mea: Uite ce dragut se poarta cu clientii. Gresita abordare. M-a intrebat daca le vreau cu zahar pe deasupra. Nu am auzit, era trafic. Si cu acelasi zambet, dar si cu nonsalanta de data asta, ma intreaba: Nu ai auzit din cauza ochelarilor? .... Ca sa vezi si sa nu crezi. Si-a luat banii, a zambit, dar si-a batut joc de mine. Da domnisoara, asa este, eu nu aud bine cand am ochelarii de soare, de aia stau ca proasta cu gura deschisa, ca sa aud mai bine. Asa ca data viitoare nu o sa mai port ochelari, nu de alta, dar se pare ca domnisoara a descoperit leacul impotriva surzeniei si eu nu mi-am dat seama. In rest, vorba lui Iliescu: Sa mai strigam o data VICTORIE. Se bucura si el ca a reusit sa spuna in discurs niste minciuni pe care altii le-au crezut, ca el sigur nu le crede. Care sunt alea: Revolutia din 1989 ne-a adus libertate, democratie. Sa o auzi din gura lui e ca si cum am purta toti ochelari de soare si nu am auzi:))!

marți, 12 mai 2009

Frica de-a ramane "orfana"


O prietena m-a panicat, sunt in alerta. Daca imi pierd cartea de identitate o sa raman "orfana" de orasul asta. Mi-e suficient ca am migrat pana acum prin zeci de locuri care mi-au fost "acasa" la un moment dat, ar fi chiar culmea sa mai raman si orfana. De ce panicata? Pentru ca reprezint profilul perfect al victimei, pana acum cred ca mi s-au furat vreo cinci sase telefoane, jumatate de garderoba (dintr-o singura lovitura), posete, mp3 si lista poate continua, dar prefer sa ma opresc aici. Inca nu mi-am revenit complet dupa aceste incidente triste. Dar ma consolez si eu cu ideea asta: "Arunca-ti painea pe ape si dupa multa vreme o vei regasi". Poate primesc o mostenire;)). Si pana atunci cred ca imi pun cartea de identitate in seif, e mai importanta ea decat mine, ca sa pot dovedi ca eu sunt mostenitoarea.

luni, 11 mai 2009

"Aka panica-n tunel"


Am descoperit inca un lucru pe care il urasc, pentru ca nu ma pricep la el de nicio culoare. Probabil de aici ura profunda. Deci urasc sa completez declaratia de venituri. Nu ca as fi completat-o eu, noroc ca soramea face asta si pentru altii, dar pentru mine gratis. Apreciez ca incearca de fiecare data sa ma faca sa imi placa chestia asta si orice contract in general. Nu prinde deloc la mine. Deci luna mai o sa fie marcata in fiecare an de momentul de groaza: completarea declaratiei de venituri. Cum o sa fi sa lucrezi la Administratia Financiara? Pentru mine ar fi horror, cosmarul vietii mele.

Mi-e dor



Mi-e dor sa alerg desculta prin ploaie si sa rad de fericire. Mi-e dor sa ma dau noaptea in leaganul copiilor din parc, mi-e dor de Cluj, mi-e dor de "caietul de corespondenta", mi-e dor sa fiu dusa cu forta si bagata imbracata sub dusul cu apa rece. Mi-e dor de camera caminului din liceu, mi-e dor sa fac baie noaptea in Moldova. Mi-e dor sa ma plimb de nebuna cu scuterul, mi-e dor sa ma sarut la poarta si sa stau cu "frica-n san ca ma prinde tata sau mama". Mi-e dor sa stau tolanita pe fotoliul din fata casei si sa citesc, mi-e dor sa mananc cartofi in rula facuti de mama. Mi-e dor de vremurile cand stateam pana dimineata la povesti cu prietena mea, mi-e dor de povestile la telefon cand era centul pe minut de la Vodafone. Dar cel mai tare imi este dor sa alerg desculta prin ploaie si sa nu imi pese de nimeni si de nimic, doar sa simt ca alerg si ploaia spala toate gandurile triste.