Formidabile sunt caile creierului. Acesta reuseste cumva sa tina incuiat intr-un colt amintirile care dor. Si uneori ma trezesc ca totul pare la fel, desi totul e schimbat. De aia se nasc povestile, eroii si sfintii care aduc cadouri si binecuvantari. Pentru ca uneori "fugim astazi, ca sa putem sa fugim si maine". As vrea sa pot sa gasesc solutiile miraculoase pentru toti cei dragi, sa ii ascult si sa ma lase sa am grija de ei, desi stiu ca pot face asta si singuri. Dar daca nu ma lasa sa le port de grija, ce rost isi mai au imbratisarile, sarutarile si serile petrecute impreuna? Daca as fi din nou copil i-as scrie lui Mos Nicolae ca vreau sa gasesc in ghete: timp mai mult, ca sa ma vad cu toata "lumea", minim 10 carti, o parte din talentul Leliei Munteanu de a scrie editoriale, fler pentru stirea anului 2012, o Romanie a cetatenilor responsabili, un plus la surplus ca sa pot evada cateva zile in Creta, Londra si Paris si solutiile miraculoase ca toti cei care imi fac viata frumoasa sa isi rezolve problemele. Eu zic ca nu i-as cere multe, nu? Mai ales ca toate sunt usor de oferit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu