Sfarsitul anului 2010 se aseamana la mine cu "amintiri din viitor". Nu mi-ar fi trecut prin minte in ianuarie ca voi avea parte de lucruri care mi le-am proiectat sa se intample dupa sfarsitul lumii, ( de care sunt convinsa de multe ori ca nu o sa il prind). A fost ca o zbatere din aripi, ca un zbor contra furtunii, iar momentele cu soare foarte intense. De multe ori nu a existat cale de mijloc, ci doar fierbinte si gheata. Compromisuri,incapatanari, oameni frumosi cunoscuti, implicare in activitati senzationale, prieteni adevarati, munca multa, carti de capatai si politica zbuciumata. Am pierdut una dintre cele mai importante persoane din viata mea, dar in urma ei a ramas asta: facem sa fie bine. Am infruntat multi demoni pana mi-a aparut in cale un inger. Intr-o societate strans ancorata in realitate m-am plimbat intre miracole si cinism, intelepciune si impuls. Acum la sfarsit cand fac bilantul nu pot decat sa spun ca optimismul straluceste cu ajutorul fatalismului. Si, in plus, o sa facem ca si pana acum: sa fie bine.
Un comentariu:
La multi ani draga mea!
Trimiteți un comentariu