Sa fie cumva - necum asa, ca sa iasa ceva, desi nu am o imagine clara. Poate, daca, sa vedem, vorbim, te sun, te caut si ne mai auzim. Concluzia?
Hmm...ce sa spun despre concluzie? Pai ar fi cam asa: lasa-ma nu ma lasa si totusi nu te mai juca asa, nu mai intreba, dar tin sa stii ca o sa ma doara ca nu te intereseaza soarta mea.
Asa...spuneai totusi ceva de o concluzie...Hmmmmm...ce sa spun eu...ca nu e nici da, nici nu, nici pe aproape de nu stiu. E cumva...asa ca si cum nu ar fi si totusi este.
Stii as vrea putina liniste sa imi revin, nu stiu exact din ce anume, dar sa nu indraznesti sa imi spui ca nu stiu ce vreau ca ne certam.
E imoral ce ai facut, dar evident ca fix de asta aveam nevoie, desi nu o sa recunosc asta niciodata.
O sa iti las de inteles ca esti cel mai aiurea din "curtea scolii", iar asta va fi de fapt un compliment, pentru ca voi incerca sa scot in evidenta ca de fapt nici macar nu ai auzit de cuvantul scoala, daramite sa mai ai idee si cu ce se mananca.
Eu cu siguranta as putea sa fac asta la plus infinit mai bine decat tine, dar nu trebuie sa iti demonstrez tie asta asa ca nu ai dreptul sa pui sub semnul intrebarii ceva.
Evident ca sensul existentei il stiu doar eu, dar tin secretul pentru mine. Lungul nasului trebuie sa il vada doar altii.
Asa... iar am ajuns la concluzie?
Pai ce concluzie vrei tu de la mine cand e evident ca tu esti pe minus argumente si iti castigi existenta doar ca sa ma provoci pe mine sa iti arat cat de inutil/a esti.
In orice caz vroiam doar sa iti mai spun ca nu esti cum erai la inceput.
Poate....dar....daca...mai vedem! Te caut eu! Cred!
