"Este oare credinta in Dumnezeu un act de curaj? Ei bine, la nivelul de jos ar putea fi un act de curaj, caci, in zilele noastre, putini oameni mai cred in El si este un fel de curaj sa ramai neclintit in aceasta mare apatie. La nivelul de sus, ramane un act de curaj pentru ca ne inalti la nivelul Lui de creatie; iti asumi o pozitie mai inalta decat a unui bot de lut - si asta pretinde oarecare indrazneala. Poate ca te pui la dispozitie si in chip de ofranda, in vederea Judecatii de Apoi: te mai tin nervii? Atunci cand afirmi ca ai credinta in Dumnezeu, esti aidoma copilului care-si ridica mana in clasa. Atragi atentia asupra ta si primesti o sentinta, de fata cu un public: Corect sau Gresit. Imagineaza-ti clipa aceea. Imagineaza-ti fiorul de teama.
Esti mai curajos sa nu crezi in Dumnezeu? Din nou, la nivelul de jos, cere un anumit curaj tactic. Ii spui lui Dumnezeu ca nu exista; si daca exista? Vei fi in stare sa te descurci in clipa in care ti se va arata? Imagineaza-ti rusinea care te va cuprinde. Imagineaza-ti cum iti vei pierde reputatia. La nivelul de sus, declari ca esti absorbit de propria ta nonexistenta. Eu ma sfarsesc. Nu merg mai departe. Nu-ti acorzi nici macar o sansa, cat de vaga, in aceasta privinta. Te declari multumit de faptul ca te vei stinge, refuzi sa-i accepti dominatia ingamfata. Te intinzi pe patul tau de moarte increzator ca ai inteles esenta vietii; te declari, cu semetie, de acord cu vidul. Imagineaza-ti fiorul de teama.
Au fost unii care au crezut in curajul de a rade. Calea de a invinge moartea este sa-ti bati joc de ea; refuzand sa-i acorzi inalta stima pe care si-o aroga, lipsind-o de capacitatea de a starni groaza. Cu o simpla gluma dezarmezi eternitatea. Speriat? Eu, da de unde? Viata eterna? Fac cum ma taie capul. Exista Dumnezeu?"
Julian Barnes- Privind spre soare
miercuri, 2 mai 2012
marți, 1 mai 2012
Contactul cu realitatea
Intrebi, te intrebi sau esti intrebat....ciclul cunoasterii, care uneori este intrerupt de cei carora le este frica sa dea raspunsuri. Se ascund in spatele propriei lasitati. Pana la urma urmei asta e viata: sa intrebi si sa reusesti sa descoperi si raspunsurile. Din pacate lucrurile sunt deformate de unii. Vorba unui prieten: oamenii se maturizeaza mai greu si si-au schimbat perceptia asupra realitatii, din cauza ca se uita prea mult la televizor (sau alte canale) isi aleg un asa zis model si pierd contactul cu realitatea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)