Cum ar trebui?

Cum ar trebui sa arate iconita care sa exprime dorul? Ar fi ea diferita in functie de fiecare? Ar trebui sa fie una universala? Ar fi un simbol la barbati si altul la femei? Si pana una alta e vineri...dar o sa fie pentru mine o zi lunga tareeeeee....

Always Coco

Pentru ca la mine ziua de ieri e de fapt azi, nu tine cont de timpul biologic, ci doar de perioada de somn, mi-o inchei frumos, adica cu Coco Chanel. Pentru mine e simbolul de care sunt atasata, unul dintre putinele de altfel. De ce? Uite aici cateva motive:
“Luxury must be comfortable, otherwise it is not luxury” - adica un fel de snobism elevat, cu care poti trai si te poti mandri. "Pants make woman free". "Perfect skirt should cover knees" - pastreaza doza de mister necesara. "Worship little black dresses" - pentru ca e solutia perfecta in orice ocazie. "Perfect suit should combine both feminine and masculine element" - inocenta, dar hotarata. "Jackets should be soft" - eu sunt innebunita dupa ele. "The more accessories the better" - te scot din anonimat. "Stylish shoes can be of two colors" - eterna dualitate - alb negru. "Bag with a shoulder strap is the best" - colectionarele stiu ce inseamna. "Perfume is as important as clothing. “A woman who doesn’t wear perfume has no future” - e amprenta care tulbura.

Pretuire

Nu e un lucru desuet in ziua de azi sa spui ca te vinzi. Iti vinzi imaginea, intimitatea, viata, valorile, fara macar sa iti dai seama. E totul ambalat in imagini stralucitoare, concepte frumoase ca forma, dar fara fond, incat ajungi sa crezi ca ai reusit o performanta. Iti vinzi ceva in schimbul iluziei. Fugi dupa un bun, care odata castigat te face sa vrei ceva mai mult. Gena multumitului cu putin nu prea ramane pierduta in ADN-ul uman. Ne vindem pentru ca am ajuns sa credem ca asta ne implineste. Dar ma intreb, oare merita sa ne vindem daca nu stim care e pretul? De ce nu il stim? Pentru ca valoarea a ceea ce obtinem e tot mai efemera. Daca tot ne vindem, poate ar trebui sa pretuim mai mult.

Another story - V

Retrospectiva si previziuni. Doua cuvinte care i s-au imprimat in minte in ultimele saptamani. Cu ultimele sfortari isi aduna gandurile, incerca sa le compartimenteze, sa le faca loc, sa traga foloase si sa anticipeze pe termen scurt, dar si lung, cum va naviga mai departe. Si in timpul acelei actiuni intense, in paralel, se deschidea o usa. Cineva ghicise parola, era din multe cuvinte. Apoi a venit cu povesti, ceea ce ea adora cel mai mult. Asa si-a dat seama ca la capitolul retrospectiva putea sa isi dea seama ca fusese un an al povestilor, impartit pe capitole, presarat cu ingrendientele unui best seller. Dupa povesti, au fost atingerile. Fereastra pe care o visa, in camera inalta, devenea tot mai clara, mai frumoasa. Era din nou zbaterea de aripi. Si chiar daca facuse previziuni, s-a dovedit ca nu era nimic din ce se gandea. Se impleticeau lucrurile intr-un mod infinit cu spirala. Era vorba de geometrie si cercuri concentrice. A trait intr-o saptamana cat altii intr-un an. Secretul: fara miza! I s-a spus ca asa traiesc fatalistii si asta ii face interesanti, plini de miez si esenta.