Pipai si poti sa strigi cu voce tare: exista! Plus placerea pe care o resimti cand doar o privesti si iti imaginezi ca o sa fie exploziv. Intotdeuna am emotii. Uneori visez in secret ca o sa ma fac candva mare si o sa imi reuseasca si mie.
Mirarea eterna, care nu poate fi inca rezolvata de creier, e combinatia de imponderal, dar cu efecte ravasitoare, si placerea de a atinge...paginile unei reviste, mai ales ca este vorba de una de povestiri.
In acest iures, cand ajungem uneori sa citim mai mult etichetele produselor, Revista de Povestiri a implinit un an. Miercuri seara, in Music Club, "parintii" ei au povestit despre greutatile pe care le-au intampinat si le intampina...pentru ca intr-adevar e foarte greu sa existi in print si, in acelasi timp, sa le oferi cititorilor material prim pentru o evadare in lumea imaginatiei.
E greu sa stapanesti cuvintele, sa le strunesti, ca ele sa capteze imaginea atunci cand ajung in mana cititorului. V-o spun din experienta, asa ca merita sa sustineti in continuare Revista de Povestiri. Eu urez echipei mult succes pe viitor si la cat mai multe petreceri aniversare...cam 100 cel putin.
