Play the game

Copilaria nu imi este marcata de fantezii cu printese. Mama s-a tot chinuit sa ma faca sa fiu o mica domnisoara, de pension. Esua de fiecare data. Unde era balta mai mare acolo saream eu, unde era rost de bataie eram prima, unde aparea un gard il saream cu gratie. Si nu pot sa spun ca nu aveam un model feminin in familie. Din contra, am o sora care cred ca se poarta mai ceva ca o printesa reala. In schimb unde era o gasca de baieti eram si eu prezenta. Probabil un psiholog faimos mi-ar spune ca ma comportam asa datorita (sau din cauza - inca nu mi-am dat doctoratul in psihologie ca sa pot sa spun cu precizie daca e de bine sau de rau) faptului ca tata si-a dorit sa fiu un baiat. Si m-am comportat ca atare. Actiune, dupa aia rationament. Intre timp viata m-a imblanzit si am deprins arta diplomatiei. Uneori actionez contrar curentului...rationez si dupa aia actionez. Dar nu am abandonat placerea jocului si obsesia de a-i cunoaste regulile. Asa ca play the game, regulile sunt placerea mea. Dar nu trisa. Inca stiu sa ma "bat".