Scurta - de vineri

Azi a fost o zi speciala! Prietenii stiu de ce! Si nu in ultimul rand, cu voia eului personal din dotare, decretez ca autoironia e "piesa de rezistenta", in aceasta societate intoarsa cu susu-n jos!

Silvio: Traiane, I think this is the beginning of a beautiful friendship!

Noiembrie. Isterie. Franta - Romania - un melanj de rromi, aderare la spatiul Schengen si un Sarkozy nervos la summit-ul de la Lisabona. La acea vreme nu erau tensiuni in Libia, iar Berlusconi era prieten la catarama cu presedintele Frantei. Iar al nostru presedinte, Traian Basescu, nu prea era in gratiile celor doi.

Le Monde nota, la vremea respectiva, ca la summit-ul NATO de la Lisabona, Nicolas Sarkozy a refuzat sa dialogheze cu presedintele roman Traian Basescu, care dorea sa vorbeasca cu el.

"Presedintele roman s-a indreptat apoi spre Silvio Berlusconi, seful Guvernului italian. Acesta a parut de asemenea enervat de presedintele roman. Si i-a transmis acest lucru printr-un gest dintre cele mai explicite", mai scria si Planet People referindu-se la faptul ca Berlusconi a facut in cateva randuri semne cu degetul la cap.





Mai. Isterie. Franta - Italia nu prea se mai inteleg. Imigrantii libieni - marul discordiei. Nici Schengen nu mai e ce era odata. Premierul italian la Bucuresti. Berlusconi, catre Basescu: Imi place Romania! Si romanii!



Concluzia: Silvio: Traiane, I think this is the beginning of a beautiful friendship!

Cand fluturii mor

Fiecare secunda care se adauga la existenta aduce cu sine maturizarea. Odata cu trecerea timpului se cristalizeaza si perceptia asupra vietii, dragostei, suferintei si mortii. Nelinistile adolescentine sunt inlocuite, de multe ori, cu spaime sau certitudini. Dar cand e vorba sa intelegem de ce ne marcheaza despartirile, nici macar varsta sau maturitatea nu par sa ne ajute sa avem un raspuns. Poate intelepciunea pe care o dobandim ne ajuta sa intelegem.

Despartirile sunt dureroase pentru ca trecem de la "The One" la "The Others". Ne place sa credem ca suntem unici, iar indragosteala ne confirma acest statut. Atentia si protectia care ni se acorda ne transforma in "The One", identitatea noastra fiind asociata in acel moment cu existenta in doi.

Cand fluturii din stomac mor, iar dragostea dispare, atuurile se transforma in defecte. Fiecare o ia pe drumuri separate, iar durerea apare cand realizam ca am ajuns pe lista "The Others". Regasim in reactiile celuilalt raspunsurile pe care ti le povestea ca le aplica celor dinaintea ta. Si brusc realizezi ca ti-ai pierdut identitatea, ca nu mai esti unic/a in ochii si inima lui, ci doar un nume la intamplare, depersonalizat, care nu mai provoaca vibratii. Despartirile dor pentru ca ne reamintesc ca suntem muritori si daca nici nu insemnam ceva unic pentru cineva, atunci ce ne mai ramane?