joi, 31 decembrie 2009

Va doresc pentru 2010 ce imi doresc si mie


Chiar daca pare un gest prafuit, invechit si depersonalizat cred ca urarile de Anul Nou sunt inca in trend. Nu se vor demoda niciodata pentru ca avem nevoie tot timpul de incurajari si avem nevoie sa stim ca sunt persoane care se gandesc la noi. Pentru 2010 va doresc si voua ce imi doresc si mie. Sper sa va infruntati proprii demoni si sa intrati in noul an impacati cu sine, cu deciziile luate si multumiti de ceea ce sunteti. Sa fiti mai optimisti, entuziasti, empatici, consecventi si exigenti cu propriile principii si propria munca. Dar in primul si primul rand va doresc sa fiti sanatosi. Tot pentru 2010 va doresc prieteni adevarati, dragoste, timp pentru cei dragi, pentru voi, pentru citit si relaxare. Si cam astea imi vin in minte. La multi ani, Tanti Auguri sau Happy New Year!

miercuri, 30 decembrie 2009

Punte intre inceputul si sfarsitul lui 2009



Foto: Andreea Paul (Vass)

In urma cu un an am facut o incercare timida de a face un top al politicienilor bine imbracati din Romania. Concluzia suna cam asa "Umberto Eco spunea ca: "hainele sunt artificii semiotice, cu alte cuvinte, mecanisme de comunicare", lucru de care politicieni trebuie sa se foloseasca foarte des. Din acest motiv credem ca oamenii care au functii importante trebuie sa se imbrace pe masura". Inca sunt de acord cu asta si daca sunteti curiosi cine era in top uite aici. Anul asta a fost randul fetelor. Nu am ales pe criterii politice ci doar vestimentare. Cu toate astea vreau sa le multumesc celor cinci care au avut amabilitatea sa imi raspunda la telefon si imi raspunda la trei intrebari scurte, iar lui Andreea Vass si Cristinei Pocora vreau sa le urez sa fie mamici sanatoase si fericite. Am fost surprinsa sa aflu ca mi-au spus mie si implicit tuturor celor care citesc articolul ca vor avea un copil, dar uite ca mi se mai intampla si surprize. Topul politicienelor cele mai bine imbracate de la noi il puteti consulta aici. Si uite asa am facut o punte intre inceput si sfarsit de 2009. Retrospectiva aia lunga o sa o fac doar eu si cu mine.

marți, 29 decembrie 2009

Mi-e dor de fluturi


Mi-e dor de fluturi, de fluturi in stomac. Mi-e dor ca din zbaterea lor de aripi inima sa se opreasca, iar corpul sa intre in propria gravitatie interna. Mi-e dor ca datorita lor timpul sa se comprime, sa capate nuante pe care nici cu cele mai mari dioptrii nu le-ai vedea, iar ameteala sa treaca doar atunci cand zborul lor atinge zenitul. Mi-e dor de fluturi, de fluturi in stomac, de frumusetea lor orbitoare care te face sa visezi, sa stai treaz noaptea si sa respiri cat pentru un an intr-o singura secunda. Mi-e dor de fluturi, de fluturi in stomac, pentru ca ultimele exemplare cu care m-am intovarasit si-au gasit sfarsitul atunci cand o mana grea le-a luat stralucirea de pe aripi si au murit.

duminică, 27 decembrie 2009

Cum se fac politica si Craciunul la munte

A trecut foarte repede saptamana de "izolare", dar pot sa spun ca a fost plina de aventuri. Incepand cu seara de duminica cand m-am pregatit de plecare. Am ajuns cu jumate de ora mai devreme si era frig rau. La linia stabilita era trenul care ajungea la Sofia, iar directia mea era Campulung Moldovenesc. Cu un bagaj voluminos la purtator m-am panicat pentru un minut, dar cum nu eram singura pe peron am spus ca e in ordine. Dupa 20 de minute trecute de ora de plecare ne-au anuntat ca din cauza unor probleme tehnice trenul pleaca cu intarziere de jumate de ora, care s-a transformat intr-o ora si jumate, iar frigul a fost pe masura. A intrat in toate oasele mele. Dupa o noapte lunga si geroasa am ajuns la destinatie, un fel de Polul Nord. Am scos toate hainele din dulap si le-am pus pe mine. Am facut soferie si am blocat traficul:)). S-a dovedit ca nu am abilitati maxime si am blocat ambreiajul, noroc cu avariile. Intr-un final m-a salvat tata, doar la asta sunt buni tatii, adica sa isi salveze fiicele care au dat de bucluc. Si in rest vreau sa va mai povestesc de bunica mea care este super buni. Cum ne-am petrecut mult timp impreuna zilele astea mi-am reamintit de ce o iubesc asa de mult. In zilele astea mi-am dat seama ca acolo sus la munte politica si ceea ce vedem noi aici la Bucuresti, acolo se vede diferit. Merita sa va spun si voua cate ceva din ceea ce se petrece pe acolo. Eu am fost un simplu spectator si am observat ca lumea de acolo nu prea il iubeste pe Base. Buni mi-a spus cum s-au fraudat alegerile. Cica la Capu Campului, undeva pe langa Gura Humorului, un mos i-a povestit ca in ziua alegerilor a primit un milion, un buletin de vot alb si unul deja votat pe Mister President. Cu votul in alb si cu milionul a plecat acasa, iar celalalt buletin a ajuns in urna. Mai multi vecini au venit si mi-au spus ca au primit si ei galeti cu Traian Basescu, dar in acelasi timp, cu mandrie in glas, mi-au marturisit ca nu l-au votat. Si tot ei mi-au spus ca a castigat al doilea mandat pentru ca a fost la vrajitori. Deci acum "flacara violeta" incepe sa aiba un sens, nu-i asa? Se mai zvoneste prin satele de acolo ca Basescu in tinerete si-ar fi violat actuala sotie, iar un frate de-al ei i-a spus ca daca nu o ia de nevasta nu o sa ii fie bine. Se pare ca amenintarile au functionat, desi nu pot confirma veridicitatea acestui zvon. Insa cea mai tare chestie din tot ce am aflat pana acum era ceva ce banuiam eu cu ceva timp in urma cand spuneam eu ca mult trambitata tema de campanie cu "mogulii" nu o sa ii impresionezi pe cei ca buni. Si am avut dreptate (ce imi place sa spun asta:))). Buni si cativa prieteni de varsta ei au inteles cuvantul "mogul" ca o injuratura. Era foarte suparata ca presedintele i-a injurat si i-a facut moguli. Mi-a luat ceva timp sa le explic cum sta treaba. Acolo timpul curge altfel, vestile au o alta dimensiune, politica este un subiect la zi, iar grijile cu totul altele decat ale noastre. Cu toate astea pot sa spun ca am super buni care poate daca traia in alte vremuri ajungea si ea jurnalista.

duminică, 20 decembrie 2009

Cei cinci apostoli de la Cotroceni

In ciuda timpului limitat de care dispun in seara asta nu pot pleca fara sa ma achit de leapsa ce am primit-o de la un elf, adica apostolii lui Basescu. Desi sensul de apostol pare denaturat in aceasta situatie, pentru ca rolul de pedagog/invatator/salvator nu i se potriveste deloc presedintelui, persoanele care il sustin, de cele mai multe ori neconditionat, au o parte din trasaturile apostolilor din vremurile apuse.

Si daca ar fi sa nominalizez cinci nume care au notorietatea ca isi apara conducatorul cred ca as incepe cu Valeriu Turcan. Chiar daca uneori pare discret sunt convinsa ca stie ce are de facut si face asta cu devotament.

Un altul ar fi Mircea Toader. Chiar il apara pe Traian Basescu si riposteaza de fiecare data cand cineva il critica. Nu as putea sa o uit pe Elena Udrea. Cine stie mai bine decat ea ca drumul spre iad este pavat de Basescu cu bune intentii? Eu as spune ca si Elena Basescu e un alt apostolo, un fel de Iuda. Si nu ma refer la faptul ca il tradeaza de buna stiinta, ci prin ceea ce este ea ca persoana (fizica, intelectuala si altele). Si nu in ultimul rand nu trebuie sa il omitem pe Emil Boc, omul care este in stare sa coseasca, sa treaca prin furtuni doar pentru presedintele lui iubit.

Si daca tot m-am achitat dau si altora leapsa, adica lui Turambarr, lui Nenea Lars si cine mai vrea.

sâmbătă, 19 decembrie 2009

Miroase a concediu


Nu stiu cati ani trebuie sa stai in Tibet, de fapt nici nu stiu daca trebuie sa stai acolo, nu stiu ce trebuie sa mananci, ce gene sa mostenesti sau ce alte secrete au descoperit persoanele care dorm doar patru ore pe noapte si dupa aia au super energie. Mereu am vrut sa aflu si nimeni nu imi spune nimic drept urmare fac parte din categoria oamenilor care au dormit aproape o zi ca sa recupereze minutele, care s-au transformat in ore, ca sa isi revina. Cu toate acestea mai am un hint de o zi dupa care urmeaza o saptamana de concediu in care linistea o sa se astearna peste blog, Twitter si Facebook. Mai ramane telefonul, dar nu imi fac griji. O sa fug in munti ca sa am grija de tati si buni, sa ma urc pe cuptor si sa ma intalnesc cu prietenii din copilarie. Chiar nu o sa ma intereseze ce se intampla cu politica, dar daca se intampla ceva extraordinar puteti sa ma cautati pe telefon. Pana una alta mai am un hint de o zi in care sa termin tot ce am de facut ca sa pot sa ma duc linistita.

joi, 17 decembrie 2009

Naivitatea lui Basescu


M-am lecuit de facut pariuri, desi ieri (azi pentru mine) ma tenta si pe mine ideea sa imi incerc norocul si sa imi dau si eu cu parerea (de ce nu:D) in ceea ce priveste numirea noului premier. Dar de ceva timp nu am castigat niciun pariu, desi am licitat de multe ori. Nu am simtul aprecierii cotelor de risc si mereu ajung in tabara invinsilor. Vorba aia: si batut si cu banii luati. Deci m-am potolit pentru o vreme cu pariurile ca si asa Basescu e de multe ori imprevizibil asa ca nu are rost sa "merg pe mana lui". Cica vrea sa securizeze Guvernul. Numai el stie ce vrea, dar eu il cred pe cuvant cand spune: Numai de naivitate nu ma puteti banui. De fapt asta e bancul zilei: Cat de aerian sa fii ca sa crezi ca Basescu e naiv?:)) Azi ( adica peste 9 ore cam asa) o sa vedem ce ministru a pregatit presedintele pentru noi si restul.

miercuri, 16 decembrie 2009

Miros bizar


Au deshis usa, au bagat nasul, dar au ramas tintuiti si uimiti. Pana aici totul parea banal, comun, plictisitor si parca stiut. Dar acolo era altceva? Ce anume? Nu stiu nici eu, nu mi-au spus niciodata cei doi ce au vazut acolo. Stiu doar ca mirosea a scortisoara, coriandru, portcola, gutui, fan proaspat, floare de salcam si a trandafir. Doar atat am reusit eu sa inteleg din entuziamul lor, adica mirosul. Ochiul nu am reusit sa il descifrez, era prea mult prea stralucitor. Iar mainile gesticulau prea mult, m-au ametit si nu i-am mai intrebat nimic. Insa acel ceva i-a schimbat total. Erau alte persoane. Si totusi ce au vazut acolo? Inca ma intreb si azi si poate o sa mor fara sa imi poata satisface curiozitatea vreodata.

luni, 14 decembrie 2009

Lectie de viata


Foto: Deviantart

Oricat incerca sa isi arate noua personalitate, de care era foarte mandru, devenea din ce in ce mai putin credibil. Devenea tot mai fals, desi avea impresia ca s-a descoperit in sfarsit pe sine. Dupa cativa ani de viata, in care credea ca a acumulat experienta, si-a transformat intelepciunea in nebunie, iar isteria pe care o traia credea ca e un fel de basm. Insa basmul era de fapt un fals pe care l-a ridicat la rang de adevar. Cu toate aparentele pe care a incercat, si inca incearca sa le creeze, cineva ii stia secretul. Insa cand isi va da seama ca acea persoana ii poate oferi cheia, solutia, pentru adevaratul eu va fi mult prea tarziu. Pentru ca falsitatea indeparteaza pana si pe cel mai stoic om.

duminică, 13 decembrie 2009

Geoana si-a recunoscut agonia


Dupa o saptamana in care si-a revenit, sau cel putin asa presupun, si s-a antrenat sa nu izbucneasca in plans in timpul aparitiilor televizate Mircea Geoana a iesit din nou pe "sticla". Dar a iesit cu "dreptatea in mana" si cu anuntul ferm ca va merge pana-n panzele albe ca adevarul sa iasa la lumina. Insa m-a mirat ca a spus ca nu vrea un post de premier. Adica sansele ca umbra sa cada peste cariera lui politica devin din ce in ce mai crescute, iar postul de premier ar putea sa ii aduca o oarecare consolare pentru esecul pe care l-a suferit. Din punct de vedere uman il inteleg ca a avut o perioada de agonie saptamana asta, dar nici nu are abilitatea de a fi un personaj carismatic, oricat s-ar stradui, nu ii iese. A mai si recunoscut ca a facut o greseala ca l-a vizitat pe Vintu. E cam nasol sa iti enumeri greselile in fata camerelor de luat vederi, vorba aia "cred ca el este singurul pe care Basescu l-a ciuruit". Si in tot acest talmes balmes eu devin real ingrijorata ca s-ar putea ca cursul leu euro sa scape de sub control, iar chiria mea va creste. Nu conteaza cine este presedinte pana la urma urmei atat timp cat va vedeti, cat de putin, de treaba si nu ne afundati mai rau decat suntem. Hai domle Geoana ca si altii au avut un an greu, dar poate la anul o sa aveti mai mult noroc.

sâmbătă, 12 decembrie 2009

A perfect day

Pentru unele zile nu gasesti cuvinte suficiente sa le descrii. In schimb tragi aer rece in piept si cu ochii mijiti de somn poti doar sa zambesti si sa speri ca vor mai fi si altele la fel de bune ca asta.

vineri, 11 decembrie 2009

Keep it simple


Ca sa realizezi unele lucruri trebuie sa iesi din tipare. Azi am invatat ca trebuie sa gandesc "out off the box". Trebuie sa imi extind spatiul, sa imi permit sa trec dincolo de formalisme ca sa pot sa imi dau seama ce pot schimba in procedura. Desi pentru unii poate parea fancy sa spui "ciconia ciconia" majoritatea vor intelege doar daca spui barza. Si cum uneori eu mai uit, poate si voi, "Keep it simple".

miercuri, 9 decembrie 2009

Punct

In una din acele zile. Da, dar notiunea timpului s-a diluat, iar conceptul a disparut sau s-a transformat. Asa cum am obosit si eu acum, m-am diluat si transformat.

Cine incaseaza glontul?


Uneori viata noastra e o ruleta ruseasca si se intampla ca glontul sa se iteasca de pe teava tocmai in momentul in care iti doresti cel mai putin. Spre deosebire de unii mai norocosi, unde e vorba de gloante oarbe, la altii dintre noi e vorba de ceva real, ce spulbera creierul in cateva secunde. Si cu toate acestea sunt altii foarte norocosi care pot asista la propria inmormantare si renasterea din propria cenusa. Oare cine va fi pasarea Phoenix in urmatoarele 24 de ore? Cica sase persoane, de la CCR, decid cine incaseaza glontul si cine naste din propria cenusa. Noi, restul de cateva zeci de milioane, ne supunem lor.

marți, 8 decembrie 2009

Am pierdut si pariul asta


Foto: Anca Bundaru


Foto: Ansa

Oare cum e sa joci pe o miza imensa, sa faci joc de glezne pe muchie de cutit si sa te trezesti ca de fapt ai pierdut tocmai pariul la care te asteptai sa castigi fara probleme: pariul cu tine insuti. In ciuda glumelor pe care le-am auzit ieri chiar m-am trezit cu un alt presedinte si am avut un moment de reala disperare cand mi-am dat seama ca haosul se aplifica. Si in acel moment mi-am dat seama ca de fapt si eu am pierdut un pariu cu mine, am facut un exercitiu de democratie si s-a dovedit ca a fost ceva inutil. Am ajuns sa vad ca in cateva ore se fac si se desfac coalitiile. Oare ce formula nu a mai fost pana acum? Care ar putea fi surpriza? Nu mai pariez pe nimic in tara asta, totul e zidit pe nisipuri miscatoare si oricand te poti trezi cu situatii din care chiar nu mai ai cum sa iesi. Chiar as consulta oracolul din Delfi, pe mama Omida sau orice alta sursa legata de viitor ca nu mai suport tradarile si perversiunea politica. Vreau sa stiu dinainte care le vor fi pasii ca sa nu mai pariez pe nimic.

duminică, 6 decembrie 2009

Cum mi-am petrecut ziua alegerilor


Azi mi-am facut datoria civica si am votat dupa care m-am prezentat la sediul partidului presedintelui Traian Basescu. Daca sunteti curiosi sa vedeti cum au stat lucrurile inainte de a se anunta rezultatele puteti arunca un ochiaici. Si curiosii care vor sa stie ce s-a intamplat dupa ce a sosit Basescu la partid pot sa se uite aici. Am facut eforturi sa nu fiu calcata in picioare la un moment dat pe acolo, iar faza cea mai amuzanta a fost intreruperea curentului. Si cel mai probabil cand o sa ma trezesc maine o sa stiu cine e de fapt castigatorul.

sâmbătă, 5 decembrie 2009

Subiectivismul votului de maine

Foto: BBC
Maine sunt din nou alegeri. Si daca e sa ma iau dupa predictiile din ultima saptamana lumea o sa aleaga "raul cel mai mic". Eu am o mare dilema: cum se masoara raul cel mai mic? Eu cred ca maine o sa se voteze la modul subiectiv, nu obiectiv. Si asa o sa faca toata lumea, pentru ca si in materie de preferinte politice gandim cu inima, fie ca uram, fie ca iubim pe un anumit lider politic. Nu exista stare de mijloc. Iubesti sau urasti, nimic mai mult. Asa ca maine cei care vor vota, chiar daca nu constientizeaza, vor fi influentati tot de sentimente. Si chiar daca e iubire pe bani, aleg pe X sau Y pentru ca am relatiile cutare si cutare, tot iubire de ceva se cheama. Fie se duc sa voteze pentru ca urasc o persoana care simbolizeaza un trecut intunecat sau poate o urasc ca vad in el o parte din caracterul lor, dar se duc. Insa nu stiu ce simt cei care maine isi vor pune intrebarea: Should i stay or should i go?

vineri, 4 decembrie 2009

Fuga de umbra


S-a aplecat peste umbra, a strans-o in brate si a fugit de ea intr-o fractiune de secunda. Si-a lasat acolo mai mult decat atat, si-a lasat o parte din sine, o parte din univers. Si a fugit cat au tinut-o picioarele si respiratia. Himera devenise mult prea mare pentru umerii ei mici. Si de atunci o vad mereu fara umbra si tot timpul pe fuga. Azi am vrut sa ma apropii de ea si sa ii spun sa inceteze. Dar nici nu a vrut sa auda, i-a fost frica ca ii dau umbra mea. Nu as face asa ceva, dar nu ma crede. Poate maine si in fiecare zi in care ne vom mai intalni o sa pot sa o conving sa stea, sa priveasca, sa respire adanc si nu in ultimul rand sa isi iubeasca din nou umbra.

Confruntarea dintre Basescu si Geoana - fara castigator


Incerc sa fac un mix in minte de sondaj CCSB si impresiile lasate de confruntare. Foarte multi sunt interesati de alegerile de duminica, adica 80%, oauuu..., dar ma intreb eu din astia cati stiu ce inseamna un mogul, sau cine e Vantu, Patriciu &Co. Bat pariu cu Base ca buni si cateva prietene de ale ei habar nu au. Dar pe Iliescu il stiu, deci prin asociere pe Geoana. Upssss....nu-i asa ca la asta nu v-ati gandit? Si mergand mai departe din cei interesati sa spunem ca s-au uitat la dezbatere, dar nu s-au lasat convinsi de juramantul cu Biblia, si doar 44% se mai duc la vot, iar 28% sunt destul de scarbiti si prefera sa se uite la filme sau mai stiu eu ce. Si desi multe voci sustin ca Basescu a castigat confruntare se pare ca diferenta de opt procente sta in picioare: adica Geoana 54% - Basescu 46 %. Nu cred sa se schimbe prea multe daca aplec urechea la maestrii sociologi (se stiu ei:P). Sunt placut uimita ca lumea este bine informata si se pare ca sunt la curent cam cu tot ceea ce s-a intamplat pana acum, un procent de aproximativ 80% mi se pare satisfacator. Deci tind sa cred ca la fel de multi au urmarit dezbaterea din seara asta. Cat despre filmuletul cu copilul si Basescu 41% cred ca e trucat, iar 37% il cred in stare pe presedinte de un asemenea gest. Si raportat la seara asta raspunsul lui a fost unul cu dus intors. E pe genu: e jumate de adevar, nu minciuna. Si pana la urma stand stramb si judecand drept eu cred ca de fapt nu o sa castige niciunul...puterea asta simbolica nu o sa ii ajute sa devina nemuritori, ci din contra le mai scade niste ani din viata.

joi, 3 decembrie 2009

Amintiri din viitor


Unii se pregatesc deja de victorie, iar altii iau in sfarsit in calcul si varianta ca ar putea pierde. Sper insa ca ambele tabere iau in calcul faptul ca totul se poate spulbera intr-un minut. Poate avem parte de o revelatie de genul "Amintiri din viitor" si ne dam seama ca e mai bine sa ne autoconducem singuri decat sa avem un presedinte in urmatorii cinci ani. Poate introducem un sistem prin rotatie, iar functia de presedinte sa fie ocupata o anumita perioada de timp de cei mai capabili oameni pe care ii are tara asta. Si cred ca sunt multi, doar trebuie descoperiti si pusi acolo unde le este locul. Cine vrea sa aiba "Amintiri din viitor"? Poate daca o sa ne jucam putin cu destinul si o sa sfidam legile naturale o sa putem schimba ceva, cel putin in modul nostru de a fi.

miercuri, 2 decembrie 2009

Patriotismul si eu, eu si patriotismul


Nu am vibrat de emotie cand m-am trezit de dimineata, nu mi s-au oprit lacrimile pe obraji si nu mi-a sarit inima din piept, desi era 1 decembrie, Ziua Nationala a Romaniei. Asta inseamna ca nu sunt patrioata? Sau pur si simplu sunt "constipata" sentimental cand e vorba sa arat cat de mult tin eu la tara asta? Cert este ca nu am vibrat de emotie si de cativa ani fug de orice gen de parada. Doar cand eram la Cluj in fiecare an ziua de 1 decembrie insemna ceva pentru mine si prietenii mei si o sarbatoream in piata Avram Iancu. Dar de atunci au trecut vreo sase ani, iar inima mea nu mai bubuie la fel ca atunci cand bate ceasul spre primele ore ale Zilei Nationale. Nu stiu daca sunt patrioata sau nu, in adevaratul sens al cuvantului, dar cred ca atat timp cat am refuzat cu inversunare sa emigrez si sa raman aici, ceva - ceva tot mai am pentru tara asta. Desi uneori mai am unele momente de indoiala si ma intreb: tara asta ce are pentru mine? Cu toate astea nu am vibrat de emotie cand m-am trezit de dimineata, nu mi s-au oprit lacrimile pe obraji si nu mi-a sarit inima din piept, desi era 1 decembrie, Ziua Nationala a Romaniei.

luni, 30 noiembrie 2009

Cine merita o mare palma de la Basescu?


Tin minte si acum ca in urma cu sapte ani am luat ultima palma zdravana de la mama. Si nu facusem nimic foarte grav, doar ca intr-un acces de rebeliune am intrebat-o pe sora mea:"Dar tu ce dracu faci?" Nu am fost inspirata ca am scos un cuvant urat, asa ca mi-am luat o palma serioasa de la mama. Si pe langa pedeapsa fizica am avut parte si de morala intinsa pe aproape o zi. Adevarul ca in toti anii mei de viata nu am auzit-o pe mama sa injure sau sa spuna un cuvant urat, iar pe tata o singura data cand situatia era foarte tensionata. Insa azi, desi eram mai mult adormita decat treaza, aud o persoana publica, ministru mai exact, cum afirma la televizor, in fata a milioane de oameni, copii, femei, batrani, ca spune despre alta ca este un "porc mincinos". Chiar daca e campanie electorala si taberele adverse se ataca eu cred ca aceste cuvinte nu ar trebui sub nicio forma pronuntate, mai mult chiar, repetate de doua ori. Dar se pare ca unele persoane publice nu au destul de multa inteligenta ca sa imbrace atacurile in ironii fine. Chiar daca nu intelege toata lumea, unii o sa inteleaga si o sa aprecieze mai mult si poate chiar o sa tina cu tabara ta. Dar daca iti permiti sa ai un limbaj de "mahalagiu" pentru mine esti un mare nimic. Degeaba ai functia pe care o ai daca nu ai si inteligenta necesara. Poate tu meritai palma aia de la Basescu, dar nu una trucata, ci una data cu putere si responsabilitate.

vineri, 27 noiembrie 2009

Un scurt popas in trecut si prezent


Sa pleci din Bucuresti intr-un oras mai mic imediat dupa perioada agitata a alegerilor pare ca si cum te-ai fi intors in timp, intr-un loc desprins parca din alt film. Cand am ajuns la Iasi miercuri dimineata era liniste, ceata si doar cateva bannere cu Nichita si Geoana aduceau aminte ca exista si viata politica. Dupa cateva ore de odihna am luat orasul la picior, asa cum am facut-o timp de patru ani de zile. Am urcat din nou Copoul si m-am uitat la studentii grabiti care misunau pe acolo. M-am uitat cu mare atentie la tot ce era in jurul meu, nu s-au schimbat foarte multe. Studenti si studente grabite, holurile de la Cuza pline, iar anticarii asteptau clienti pentru cartile lor. Acolo e multa mai liniste, mi se parea ireal, uitasem cat de tihnita e viata acolo. Iar asta mi-au confirmat-o si fostii colegi. Si in ciuda acestor lucruri am simtit ca locul meu nu mai este la Iasi. Drept urmare imi declar din nou dragostea pentru Bucurestiul asta prafuit, aglomerat, s.a.m.d. Aici ma simt antrenata, in mijlocul evenimentelor si este o provocare permanenta pentru mine. Si la cat reclama ii fac cred ca merit si eu un post la ministerul Turismului. Astept sa vad cine va fi viitorul presedinte ca sa stiu cui trimit propria-mi scrisoare de recomandare.

luni, 23 noiembrie 2009

Expectativa

Foto: Deviantart.com
Expectativa. Acel lucru care uneori te scoate din sarite, alteori iti da emotii si palpitatii, iar uneori nu poate decat sa te scarbeasca. Asa ca am decis sa nu mai astept nimic si sa iau toate lucrurile ca atare. Fac asta ca sa fiu scutita de atatea trairi conflictuale. Asa ca nu o sa ma mai mire cine o sa iasa presedinte, nu o sa ma revolt pentru o vreme si o sa fac ce stiu eu ca e mai bine pentru mine. Pana una alta cel mai probabil in cel mult 24 de ore vor fi comunicate rezultatele oficiale si va incepe din nou campania electorala.

Curiozitati macabre si estimari post alegeri


Nu au fost emotii. Rezultatele au venit si nici macar nu m-a incercat un sentiment de stupoare. Cred ca lucrurile erau previzibile, desi am sperat pentru cateva ore ca oarecum ceva se va schimba. Dar nu. Potrivit CCSB, da sunt maniaca pentru ca la ora 1.38 analizez rezultate exit poll, 32,8%, cu varste intre 18 - 29 de ani, l-au votat pe TB, 29,1% pe CA si 22,7% pe MG. Bineinteles ca cei trecuti de 60 de ani au ramas cu nostalgia lui Iliescu si 40,4% l-au votat pe Geoana, 15,7% pe Crin si 32,3% pe Base. Exista o diferenta mare cand vorbim de studii. Cei cu studii superioare, adica 34,6% au votat Crin, 31,1% Base si 22,9% pe Geoana. Deci pot sa afirm acum ca electoratul lui Geoana nu e atat de destept precum a lui Antonescu. Poate se consoleaza macar cu asta. Antonescu a castigat Bucurestiul, adica 33,7%, urmat de Base cu 31, 2% si MG pe locul trei cu 22,2%. Mergand pe aceeasi linie constat ca Flutur si varul lui de la Botosani nu au reusit sa faca din Moldova o mare pata portocalie, asa cum se lauda in campanie, si ea a ramas tot rosie, adica 34,9% au preferat Geoana, 33,8% Basescu si 19% Antonescu. Dar lasa ca a reusit Boc sa mobilizeze Ardealul, adica 34,9%, Geoana Oltenia 42,1% si Antonescu - Banatul cu 27,3%. Si ca o ultima curiozitate Antonescu a reusit sa convinga doar 24,2% dintre femei, spre deosebire de Base, 34,4% si Geoana - 29,8%. Pe astia ii avem, cu ei defilam.

duminică, 22 noiembrie 2009

Au venit alegerile


E duminica seara, adica 19:38. Urmatorul eveniment notabil este prezenta la vot de la 20.30 comunicata de Muhulet, iar iadul se dezlantuie la ora 21.00. Viteza degetelor pe taste va fi infinit marita, auzul ascutit, acuratetea bine pusa la punct. Am fost la vot la Cervantes. Nu era multa lume pe acolo, agitatie si mai putina. Dupa aia am facut o plimbare spre birou. De la 15.00 sunt in priza. Dar am o strangere de inima in ce priveste rezultatele, e posibil sa fie emotii, dar nu sunt sigura. Exercitiile astea au inceput sa se toceasca de la o vreme. Ramane de vazut la cat ajung acasa. Maine cel mai probabil.

vineri, 20 noiembrie 2009

Dress cod-ul la dezbaterea dintre cei trei candidati

Foto: Anca Bundaru

Superficiala de mine vrea, dupa dezbaterea de la Palatul Parlamentului, sa fie ca o tata de la tara, care sta la poarta toata ziua si barfeste, sa va povesteasca cate ceva despre hainele purtate, machiaj si cearcane. Cred ca o sa merg si pe sistem de notare.

Nota zece pentru Maria Basescu in ceea ce priveste hainele, dar si infatisarea naturala pe care o are. Nu are cearcane si mi se pare o super realizare pentru o femeie de varsta ei. Prima Doamna nu este o Carla Bruni, dar apreciez ca pastreaza un cod dress cumintel, care i se potriveste. Evident ca inca nu are un stil personal, dar costumul din seara asta a fost unul bine ales. Ioana Basescu arata foarte bine, spre placuta mea uimire o intrece pe sorasa fara sa se straduiasca prea mult. La fel ca mama, a avut un look natural, un ten proaspat si un sacou cu pantalon bine ales. Cremul pentru acest sezon merge foarte bine. Eleno te rog eu nu mai abuza de fondul de ten. "Nenorocitii" astia de la Antena3 au avut grija sa imi arate ca nu stai prea bine cu tenul fetei. Ce sa ii faci?!; si altele au aceleasi probleme. Am fost putin dezamagita ca nu m-ai impresionat cu nicio tinuta. Ca sa nu uit: domnule Blaga aveti gusturi fine cand e vorba de ceasuri. Sa stiti ca l-am remarcat.

Si acum sa merg mai departe la proaspata sotie a lui Crin Antonescu. Madam Valeanu daca tot te-ai gandit tu sa iti iei o fusta cam scurta, fara sa tii cont ca esti cam robusta, atunci trebuia sa te gandesti ca nu e oki sa stai picior peste picior ca sa vada o tara intreaga mai mult decat trebuia. Sau tie mama ta nu iti spunea cand erai mica ca la intalnirile oficiale in care porti o fusta scurta nu trebuie sa stai picior peste picior? Sa inteleg ca toata averea i-ai dat-o lui Crin sa faca bannere de nu ai mai avut bani sa iti cumperi un ser antirid pentru ochi? Sa stii ca functioneaza si lingurita rece de la congelator. In schimb nota zece pentru Tariceanu. Un papion cu stil si un aer a la James Bond. Se pare ca ti-au folosit defilarile de pe podium.

Doamna Geoana, in afara de faptul ca a citit mesaje de pe un servetel pe care l-a facut bucati, a ales o tinuta rosie. Ceva classy pentru femeile puternice, dar stim deja ca asa este. Dar tot nu ma pot abtine sa nu o intreb si pe ea: ce e cu pungile de sub ochi? Am un sfat si pentru tine: incearca cu ulei de masline extra virgin. A da, si ce a fost cu mana lui Dragnea care o cauta insistent pe-a dumnevoastra la un moment dat? Intreb si eu asa, doar mi-am asumat rolul de tata barfitoare.

Cat despre vestimentia candidatilor Geoana a ales o cravata care sa ii arate culoarea politica, dar a avut si un ecuson cu tricolorul. Traian Basescu a fost clasic, nici el nu exagereaza. Spun asta pentru ca am trecut cu vederea faza aia cu pantofii aia albi care "m-au dat pe spate" in urma cu ceva timp. Crin a ales o cravata neagra si inca nu am inteles de ce. Negru? Poate una bleumarin era mai nimerita, dar daca nu angajeaza si consilieri de moda in staffurile de campanie asta este. Per ansamblu nu a fost nimic exagerat din punct de vedere vestimentar. De ce? Pai cum de ce? Pentru ca a lipsit Elena Udrea. Gata cu barfa.

Vin alegerile!


M-am nascut cu cativa ani inainte de revolutie, iar in imaginile mele din copilarie imi aduc aminte vag de ce s-a petrecut in 1989, iar mai tarziu, ca prin ceata vad fata celui care avea sa fie presedintele Romaniei, Ion Iliescu.

Anii au trecut, dar nu pot sa spun ca am fost la curent cu ceea ce a facut in timpul mandatului sau, drept urmare si cand a fost ales presedinte Emil Constantinescu stiu ca era o dimineata geroasa cand mergeam cu tata si mama in masina sa facem cumparaturile.

Pentru mine era o zi mare ca ma invoisem de la scoala si tin minte ca urma sa imi cumpere si mie ceva ce imi doream de mult timp. Iar la radio s-a dat anuntul ca Ion Iliescu a fost invins, iar noul presedinte este Emil Constantinescu. In perioada in care a fost presedinte stiu ca bunica si vecinii ei nu au fost foarte incantati de performantele lui.

Totul devine mai clar in mintea mea cand Ion Iliescu a fost ales pentru a doua oara. In acea vreme imi stabilisem ca si obiectiv de viitor sa devin jurnalista, iar sfera politica parea ceva mai prietenoasa si pentru mine. In aceeasi perioada il colindam in fiecare Craciun pe Gheorghe Funar si stateam in parc pe bancile vopsite in tricolorul national. Cu toate acestea eram foarte buna prietena cu colegii mei maghiari, dar si cu altii.

Lucrurile au luat amploare in momentul in care am implinit varsta legala si puteam sa ma prezint la vot. Iar alegerile din 2004 le-am trait la intensitate maxima facand munca de teren si luand pulsul sectiilor de votare. Eram implicata personal si revoltata de informatiile aparute in acele stenograme. Eram naiva si credeam ca chiar o sa schimb ceva, iar entuziasmul meu l-am impartit si cu tata care imi sustinea punctul de vedere.

Intre noi doi a fost atunci unul dintre acele momente care le vezi doar in filme: cand tatal bea prima bere cu fiul sau si discuta despre viata. La noi nu a fost bere, insa am discutat despre viata si despre ceea ce trebuie sa votam ca sa avem parte de o schimbare, sa avem parte de lucruri care sa ne faca sa credem mai mult in tara noastra.

Poate amandoi eram naivi si influentati de faptul ca lucrurile ar putea sa se schimbe si sa fie ca in tarile europene pe care le-am colindat impreuna in fiecare vara timp de cativa ani. Si eu si el ne-am dus la vot sperand ca o sa se construiasca autostrazi, ca doar am vazut amandoi ca in Slovenia, o tara mica, drumurile care strabat munti stancosi se fac in cateva saptamani. Au trecut de atunci cinci ani in care lucrurile s-au schimbat, de cele mai multe ori nu tocmai in bine si de atunci am mai participat doar la alegerile parlamentare.

La cele pentru primaria Bucurestiului am refuzat sa particip, desi eram proaspata rezidenta cu buletin in regula. Dar in acea zi am fost martor pasiv la alegerea primarului in locul unde m-am nascut. In afara de faptul ca a reusit sa asfalteze in patru ani de zile o ulita, nu a mea bineinteles, acel primar nu a facut nimic. Dar a fost reales si lucrurile stau mai prost ca inainte pentru ca este liberal, iar lucrurile se misca doar daca esti in barca in care trebuie. Iar el nu este.

In urma acestor experiente ma vad pusa din nou in fata unei dileme, una foarte reala pentru mine, ma duc sau nu la vot pe 22 noiembrie? Inca nu sunt impacata cu ideea ca nu am o alternativa reala si o sa fiu nevoita sa aleg raul cel mai mic. Sunt nemultumita ca desi m-am impotrivit de nenumarate ori ideii de a migra si am ales sa imi fac un viitor in Romania nu pot sa ma duc cu constiinta impacata la vot si cu inima plina de entuziasm ca omul care va primi votul meu este cel mai potrivit sa fie presedinte.

As vrea ca alternativa sa gasesc pe buletinul de vot casuta pentru “votul in alb” si sa pun acolo stampila care sa le spuna politicienilor ca nu le mai suport ipocrizia si lipsa de consistenta, lipsa de bun simt si jocurile murdare si puerile prin care urmaresc doar interesul propriu.

Din pacate unii dintre candidati au dat dovada de un comportament care sa ne oblige sa scoatem cuvantul onoare din dictionarul explicativ al limbii romane. Si pana la urma asta este intrebarea care se pune: eu cu cine dracu votez?

miercuri, 18 noiembrie 2009

Vin alegerile


Cum spune Turambarr: Vin alegerile. Eu as mai face o completare: A intrat dihonia in toti. Mai rau e ca uneori uita ce e important si totul se poate sparge ca o bula de sapun. Pacat ca a intrat deja dihonia in ei.

marți, 17 noiembrie 2009

Cum sa fii vedeta saptamanii


Recunosc ca nu prea sunt la curent cu high life-ul pseudo vedetelor din Romania, dar ma tine la curent o anumita domnisoara care tot trimite comunicate. Si sunt formulari pompoase: super vedete, super petreceri in cluburi de fite. Adica cred ca sunt de fite, nici la asta nu ma pricep. Cateva exemple din ultimul, ca sa nu ma mir doar eu, "Iubita lui Marica iese la rampa mai sexy ca niciodata!". Cred ca stiu vag cine este individul asta, dar iubita lui cred ca imi scapa. Eu ieri am aflat ca are una noua:)) Eu pe iubita lui o stiam inca cu odrasla vitrega a lui Udrea. Mica lumea asta, se combina beizadelele cu vedetele astea din televiziune, deci presa si politica se pare ca merg mana in mana:)).

"Club ... va invita aflati ce se poarta in aceasta iarna in materie de desuuri si lenjerie intima feminina.... (aici e partea cea mai interesanta:)) Finalul colectiei va fi punctat de vedeta saptamanii din showbizz, prospata iubita a lui Ciprian Marica, Ilinca Vandici. Auzi domle Vandici e "prospata" lui Marica. Si se pare ca am aflat in seara asta ca la noi exista si notiunea de vedete ale saptamanii. Oare cand o sa am chef sa devin si eu vedeta saptamanii o sa am nevoie de unu ca Marica?:)) Stiam eu ca imi scapa ceva:)) Important e ca am aflat ce:)))! Si pana una alta tic tac - tic tac - inca cateva zile pana la alegeri. Sper sa nu fie criza si isteria de azi duminica ca albesc total.

luni, 16 noiembrie 2009

Fara resurse


De cateva zile ma tarasc efectiv. Trag de mine, dar parca resursele mele de energie sunt ingropate din ce in ce mai adanc si nu reusesc sa dau de ele. Sunt ca o testoasa terminata care mai are cativa metri pana la destinatia finala, dar nu ajunge acolo. Nu functioneaza mai nimic, nici somnul, nici suplimentele alea stupide care cica te scapa de tot, nici mancare, nimic. In continuare ma tarasc si parca punctul final e sa trec de ziua de duminica. Inca nu ma gandesc ca o sa exista si un tur doi, adica munca multa, multa. Si in tot acest maraton al meu nu mai aud fluierul de final. Se pare ca am intrat in ciclul anual: birou - pat, pat - birou:)).

duminică, 15 noiembrie 2009

John Fowles si politica imorala din Romania


Linia dintre iubirea pentru principiile promovate de un anumit partid de stanga sau de dreapta si ura fata de cei care practica politica de stanga sau de dreapta a devenit una subtire in lumina ultimelor evenimente.

La gandul ca ambitiile personale de marire ale unor politicieni ne vor face pe noi, cetatenii de rand, sa platim cu bani din portofelul nostru greselile lor, ne cutremura si ne scarbeste in acelasi timp.

Cum e si in viata reala dragostea trece si prin stomac, iar sentimenele isi pierd din intensitate o data cu primele conflicte de acest gen. Asa e si cu politica din ultimul timp. Burtile romanilor sunt din ce in ce mai goale si ura fata de politica demogagica transpare pe fetele lor tot mai mult.

Chiar daca iubesti principiile politice nu ai cum sa faci compromisuri la nesfarsit cand vezi ca toate deciziile luate de cei care ne conduc tara ne aduc doar dezavantaje si costuri financiare ridicate. Cel mai probabil amanarea acordarii imprumutului de la FMI va determina statul sa se imprumute de la bancile comerciale, iar dobanzile le vom plati noi.

In urma cu trei decenii John Fowles ilustra in romanul “Magicianul” starea actuala a politicii din Romania.

“Occidentalul va cunoaste o perioada de prosperitate considerabila, aproape inimaginabila in prezent. Continui sa sustin pericolul unei catastrofe, aproape inimaginabila in prezent. Continui sa sustin ca pericolul unei catastrofe nucleare va avea asupra Americii si Europei de Vest un efect benefic. In primul rand, va stimula productia economica si in al doilea rand, va asigura mentinerea pacii. In al treilea rand, va pastra mereu vie senzatia existentei unui pericol permanent real, a carui absenta a fost, dupa parerea mea, cauza ultimului razboi mondial. Intram intr-o epoca imorala si de nerespectare a regulilor, in care gustul placerilor egoiste a unei majoritati crescande de indivizi nu va putea fi satisfacut prin salarii ridicate si abundenta de bunuri de consum pe fundalul unui dezastru universal iminent. In astfel de perioade personalitatea caracteristica va deveni, in mod inevitabil, tipul auto-erotic sau, in termeni clinici, autopsihotic. In lumea occidentala Homo Sapiens va deveni Homo Solitarius”.

Daca Fowles spunea atunci ca intram intr-o epoca imorala, noi putem spune deja ca am intrat si tot mai multi ne luptam cu nesiguranta zilei de maine.

vineri, 13 noiembrie 2009

Aiureala


E una din zilele in care mi se incurca gandurile in neuroni, sinapsele sunt ametite de propriile actiuni si nu mai inteleg nimic. E un punct mort, iar eu stau sa ma uit cu o privire fixa si pierduta. Si cu toate astea ii ratez esenta. De parca ar mai conta? Cica e 13 vineri. O fi, dar pe mine nu ma mai intereseaza. Am ramas la punctul mort.

marți, 10 noiembrie 2009

A murit Dinica

Un mare om a murit. Adica Gheorghe Dinica. Poate suferinta era prea mare pentru el si acum a scapat. Nu vom sti niciodata asta. Un mare actor intr-un mare rol.

luni, 9 noiembrie 2009

Intoarcere spre nicaieri


Cu ochii inchisi si cu gandul departe repeta ca pentru sine un refren pe care il invatase in copilarie. Facea parte din cantecelul cu care mamica il adormea, in serile cu luna plina, in care frica de varcolaci era mai mare decat trupul lui firav. Repeta pentru sine acel refren desi era in plina zi, iar de frica de luna a scapat de multa vreme. Ar fi vrut ca acel cantec sa alunge de trei ori visele urate, iar ele sa fie inlocuite, tot de trei ori, de cele frumoase. Statea cu mainile pe langa corp si se uita fix intr-o directie doar de el stiuta. Ar fi spus ceva, dar cuvintele i se opreau in gat. Visa la fluturi mari si colorati, animati de dansul imperecherii si de mirosul dulce amarui al plantelor exotice. Isi dorea sa poata sa alunge cu o clipire privirea insistenta care il atintea de multe zile. Desi i-a zambit multa lume de atunci, asprimea si reprosul acelor ochi verzi nu ii iesea din minte. Totul era pierdut si in acelasi timp totul era castigat. Intre un asfintit si un apus a reusit sa invete, pentru toata viata de altfel, ca pasarile zboara nu doar pentru hrana, ci si de placere, iar cu o simpla clipire el nu putea sa faca nimic ca sa dispara. Dar stia ca acel refren era singurul tratament care il putea face sa se vindece. Sa isi trateze ignoranta si naivitatea de fi crezut ca luna poate ascunde un secret, soarele il poate face sa straluceasca, iar ploaia poate sa ii spele pacatul. A mai cantat pentru sine refrenul si a plecat spre nicaieri. De fapt s-a intors acolo unde ii era locul. Acolo, adica aici.

joi, 5 noiembrie 2009

De o vreau pe Elena Udrea premier


Pe bursa zvonurilor circula ca viitorul premier ar putea fi Elena Udrea. Ei bine eu am stat si m-am gandit bine asa si am ajuns la concluzia ca as vrea ca ea sa conduca Guvernul. Nu glumesc si nici nu sunt ironica. As vrea ca Elena Udrea sa fie premier pentru ca este ambitioasa si in mare masura indeplineste toate punctele cerute de definitia unei femei implinite.
1) Are o cariera de succes. Nu e usor la varsta ei sa ajungi ministru, poate doar in Italia, dar acolo stim ca premierul are o slabiciune pentru femeile frumoasa asa ca ne explicam fenomenul. De cine vorbesc? Maria Carfagena.
2) Stie sa croseteze
3) Stie sa calareasca
3) Stie sa puna muraturi
4) Stie sa isi sustina cauza (cearta cu Orban)
5) Isi cunoaste interesul si actioneaza in consecinta, deci poate face si pentru tara ceva:))
6) Stie sa se imbrace. Si ce daca a venit in siclam la Parlament? Sunteti invidiosi?
7) Pentru simplul fapt ca este Elena Udrea.

Nu asta era definitia unei femei de succes? Am uitat eu ceva? Si nu credeti ca ar fi dragut sa avem un premier blond si bine proportionat. Daca unul ca Boc si altii ca el au putut fi, ea de ce nu ar putea? Deci Elena Udrea premier.

The Usual Suspects si politica damboviteana


Am primit o leapsa interesanta de la Turambarr - The Usual Suspects si politica damboviteana.

As incepe cu Dave Kujan care imi seamana mie cu candidatul PNL la alegerile prezidentiale Crin Antonescu. Se straduieste, dar ceva ii scapa.

Verbal" Kint este asociat in mintea mea cu Traian Basescu, ramane de vazut daca finalul este la fel si la alegeri cum e in film.

Dean Keaton seamana cu Mircea Geoana, aparentele inseala.

Kobayashi cu Sorin Oprescu, omul din umbra lui Iliescu:D.

Fenster aduce putin cu Corneliu Vadim Tudor.

Michael McManus il asociez cu Gigi Becali.

Insa talentele false ale candidatilor nostri in ale actoriei nu atinge 10% din talentul celor pomeniti mai sus. Recunosc ca isi joaca si ei propriul rol, dar punerea in scena lasa de dorit. Leapsa merge la pasionatii de filme si de politica.

miercuri, 4 noiembrie 2009

Exercitiu de imaginatie


Propun in seara asta un exercitiu de imaginatie pentru cei care sunt soferi. As vrea sa va ganditi, in mod special in zilele ploioase, cand sunteti la volan ca intr-un anumit moment al vietii voastre ati fost pietoni. Si atunci nu va convenea cand erati stropiti cu zoaiele din baltoacele de pe marginea drumului. Adica e vorba de acei soferi care merg cu viteza prin acele imense "piscine" stradale, iar zoaiele de acolo ajung invariabil pe hainele, uneori si fata, pietonilor care asteapta cuminti la semafor culoarea verde. E aiurea sa faceti asta, plus ca va alegeti cu injuraturi pentru un an de zile. Acum serios putina empatie si pentru pietoni. Ganditi-va ca stricati ziua/seara/dimineata cuiva. Si pentru cei care tin cont o sa le multumesc anticipat pentru asta. In seara asta m-am speriat putin si am tresarit cateva minute. Eram in RATB si mi-au fugit ochii pe banda care anunta statiile si am vazut brusc cuvantul inchisoare. Si mi-am spus in sinea mea: Chiar se pedepseste cu inchisoarea daca comiti ilegalitatea de a circula fara bilet? E chiar asa de grav?. Si instantaneu mi-am facut in minte un scenariu de groaza: penitenciare pline cu elevi, batrani si copii, printre care si eu, pentru ca au circulat fara bilet si au fost prinsi. Tot filmul meu de groaza s-a spulberat cand am vazut continuarea: Votul ilegal se pedepseste cu inchisoarea. Inca e in regula, se poate circula si fara bilet si daca esti o persoana atletica poate scapi si de amenda. Cat despre inchisoare pentru vot ilegal e cu alta poveste. Una amuzanta din punctul meu de vedere. Cum asa? Pai ati vazut voi pe cineva inchis pentru asta?:)) Atunci chiar ca ar fi pline inchisorile din Romania.

marți, 3 noiembrie 2009

Amuzamentul gripei porcine


Cica sunt neserioasa si tratez gripa porcina ca un pamflet. Asta in conditiile in care mi se spune ca si cel mai inocent pui de virus AH1N1 mi-ar provoca o moarte rapida si nedureroasa. Si ma amuz, ma distrez, dar am decis de maine sa arat si eu ca un cyborg purtand o masca pe fata in RATB. Deci maine dimineata la prima ora o sa ma prezint la farmacie sa cer si eu masti de fata. Daca vedeti o fata maine dimineata in 335 sau 330 (ramane de vazut pe care il prind:)) cu o masca mare pe fata, autista, eu sunt. Dar asta nu inseamna ca nu o sa rad in continuare de gripa noua ( popular zis aia porcina), desi cel mai inocent virus AH1N1 mi-ar provoca o moarte rapida si nedureroasa:)).

luni, 2 noiembrie 2009

Nelinisti si nervi de campanie


Mi-e greu sa cred ca cineva cu un discurs ca al lui vrea sa fie presedinte. Despre cine vorbesc? Despre doctorul si primarul Sorin Oprescu. Desi nu i-am urmarit ca o fana inraita discursurile pot sa spun ca in rarele ocazii in care l-au auzit a tinut sa reaminteasca posteritatii, sau poate doar lui, ca nu noi am inventat apa calda si nici roata. Zau asa? Pe bune ca eu credeam ca toate inventiile care au zguduit lumea din temelii sunt de fapt ale romanilor. Nu om fi inventat noi apa calda si roata, dar nici prosti nu suntem asa cum ne cred mai toti candidati la alegerile prezidentiale. Si doctore Romania sa "aiva"? Eu prefer sa aiba, dar fie dupa voia ta. Sunt convinsa ca atunci cand o sa fii presedinte o sa "aiva" si Romania autostrazi suspendate. Si in acelasi spirit un altul vrea sa fie din nou presedinte si imi spune mie pe toate bannerele din Bucuresti ca PD-L a fost alaturi de mine la bine si la rau. Cand vad un asemenea slogan ma ia cu nervi, frustrare si multe alte stari pe care nu pot sa le descriu. Rau spui? Pai unde era PD-L cand ma durea capul? Eu as spune ca era sursa migrenei mele. Eu as spune mai degraba PD-L iti provoaca raul. Cat despre Romania bunului simt al liberalilor m-as abtine. Desi suna a cliseu le-as spune: Nu voi ati inventat bunul simt. Vorba unui fost pedagog care mi se pare foarte relevanta in contextul gripei porcine: Voi v-ati racit cu bunul simt! Domnule Mircea Geoana sa stiti ca discursurile despre tine la persoana a treia sunt pentru grandomani si noua nu plac persoanele astea. Ne-am cam saturat de toti cei care se cred mai destepti decat noi,dar nu demonstreaza asta prin nimic. Asa ca mai usor cu persoana a treia si mai mult cu argumente. Cu aceste nelinisti provocate de nervii de campanie ma intreb si eu retoric: Eu pe cine naiba votez?

vineri, 30 octombrie 2009

Pull and Bear pentru fetele "sclipi"





Am o slabiciune pentru hainele de la Pull and Bear. Bine nu e singura slabiciune lista poate continua, dar azi raman fidela acestui brand. Cand ajung intr-un magazin P&B sunt ca un copil care vede jucariile lui preferate si le vrea pe toate. Noua colectie de la Pull and Bear are un stil punk, cu influente rock'n roll. E pentru femeile care stiu sa isi aleaga hainele care iti dau impresia ca au pus pe ele ce au gasit la indemana, dar in fapt ele si-au petrecut ceva ore ca sa obtina acel stil. Si daca unii o sa comenteze ca sunt prea lucioase le raspund asa: Din cand in cand meritam sa fim "SCLIPI".

joi, 29 octombrie 2009

Baby Kenzo








Hainele pentru copii sunt mult mai frumoase decat cele de adulti. Dovada este si ultima colectie de la Kenzo.

miercuri, 28 octombrie 2009

Sentimentele te imbraca sau invers?


Femeile sunt complexe, iar lucrul asta il pot confirma majoritatea barbatilor din lumea asta. Aceasta tulburatoare complexitate se observa in mai toate aspectele vietii ei, fie ca este vorba de iubire, relatii si multe altele subsidiare vietii de zi cu zi.In tot acest periplu al vietii cotidiene multe dintre ele gasesc consolare si pasiune in felul in care se ....continuarea aici.

marți, 27 octombrie 2009

Cu ce se mai ocupa romanii?


Deci ceaiul ZEIN. Cum nu ati auzit de el? Nu stiu cum sa va spun, dar nu aveti nicio scuza ca nu stiti nimic despre ceaiul ZEIN. Este impardonabil gestul vostru, dar tin sa ii felicit pe cei care stiu despre ce vorbesc aici. In urma unui raport realizat de colegul meu de la SEO "ceai zein" are o crestere de 1300% pe Google, cautari realizate in ultimele sapte zile in Romania. Motivul? Se pare ca celebrul creator de moda Catalin Botezatu a slabit sase kilograme dupa ce a baut acest ceai miraculos. Acum stau eu si ma intreb: ori sunt multi obezi in tara asta, ori Catalin Botezatu e cu adevarat cunoscut, un fel de vedeta icon. Deci asta ne preocupa pe noi ceaiul ZEIN, ce criza?; ce alegeri?; ce campanie prezidentiala? Tind sa cred ca daca lucrurile vor continua tot asa o sa slabiti vazand cu ochii si fara ceai ZEIN. Asa ca concetrati-va pe lucruri mai serioase, fara Botezatu, ca sa nu fie nevoie de cura de slabire nationala.

P.S. Foto: www.enricodemarinis.eu, Ivan Kap

luni, 26 octombrie 2009

Regina dezastrelor sunt eu


Nu stiu daca astrele zodiei mele s-au pozitionat azi prost sau daca instinctele mele au fost mai adormite cert e ca am fost maestra dezastrelor. Adica am fost la un pas sa imi dau foc, la propriu, fara gluma si multe altele. M-am trezit cu 20 de minute mai tarziu decat normal pentru ca am schimbat ora la telefon, dar in loc de 23.00 am pus 11.00 si de dimineata telefonul meu arata ora 19.00. Intr-un final am plecat si eu spre munca in mare viteza dupa ce am scapat vreo cateva chestii pe jos. Spre norocul meu nu am dat de un controlor cand am realizat ca mi-a expirat abonamentul, macar am avut inspiratia sa verific. Ca o fricoasa ce sunt m-am dat jos sa imi cumpar bilet. Stupoare, banii pe care stiam ca ii am in portofel nu mai erau. Am inceput sa calculez probabilitatea fatalitatii si am spus ca o sa urc in urmatorul autobuz, ferm convinsa ca o sa primesc amenda. Important e ca intr-un moment de luciditate mi-am dat seama ca am ascuns banii in portofel vineri ca sa pot juca placa: "daca lasati la banii astia cumpar ghiveciul cu flori ca altii nu mai am. Uitati-va si dumnevoastra in portofel". Si mi-am spus: sunt salvata. Intr-un final am ajuns la munca, m-am ales cu o mare vanataie ca nu am calculat corect distanta dintre mine si biroul colegului. Iar in seara asta mi-am dat foc la par, adica mi-a mai ramas, dar tot a-ti da foc inseamna. Si nu, nu candidez la alegerile prezidentiale. Cred ca pana la urma nu s-au aliniat astrele si pentru mine azi, si nici macar 13 nu a fost:D.