Vin alegerile! Episodul cu sondajul de opinie

Aleatoriu a fost ales numarul meu de fix de o companie de sondaje. Culmea e ca m-au gasit acasa si am si raspuns la apel. Dupa formulele de introducere mi-a spus ca face un sondaj politic, pentru Sectorul 1, dar nu o sa imi rapeasca mult timp, doar trei minute. Am acceptat, dar au inceput conditiile si tirul de intrebari, din partea mea evident:)). Cand l-am intrebat in numele carei companii de cercetare si sondare m aintreaba mi-a spus ca nu stie, el este doar un simplu operator. I-am oferit optinui, dar s-a tinut tare si nu a spus nimic la inceput. S-a apucat sa imi puna prima intrebare, care imi limita optiunile: foarte multa sau deloc. Evident ca m-am apucat sa ii explic ca nu mi se pare corect sa imi limiteze optiunile si sa le transmita sefilor ca ar trebui sa refaca intrebarea. Daca eu sunt limitata cand e vorba de raspunsuri sa fie siguri politicienii ca atunci cand ies sa se laude cu popularitatea pe care o au in sondaje, au de fapt o imagine falsa. Preferintele mele nu se limiteaza la extreme, exista multe nuante, pe care evident ca ei nu vor sa le afle. Asa ca la un proxim esec la alegeri sa nu se mire de ce. Dragi politicieni sa stiti ca avem si noi o privire de ansamblu asupra a ce faceti voi si nu mai merge sa va incadrati doar la alb sau negru. Dupa asta a inceput sa ma intrebe cata incredere am in anumiti politicieni. Mai ca mi-a venit sa lesin de ras. Ce o tot dam cu increderea? Cred ca termenul ar trebui inlocuit in toate sondajele. In ziua de azi nu prea mai incredere nici in camasa de pe tine, daramite in politicienii de la noi. Cum sa spun ca am foarte mare incredere in unul ca Nicu Banicioiu si altii asemeni lui? Oare chiar ne cred fraieri pe toti? Dupa o serie de intrebari am inceput sa i le intuiesc si sa i le spun in avans. A ramas socat si descumpanit si m-a intrebat panicat daca stiu sondajul. I-am spus sa stea linistit ca nu e cazul, dar stiu cum merge treaba. Partea trista e ca m-a intrebat ce as vota daca duminica viitoare ar fi alegerile si nu am putut sa ii raspund, pentru ca nu am nicio optiune valabila si nu ma simt in stare sa mai aleg raul cel mai mic. Dar lor pare sa nu le pese. Timpul trece, sondajele curg, iar eu inca nu sunt in stare sa spun daca Romania merge intr-o directia buna sau proasta. Chiar asa: Daca duminica viitoare ar fi alegeri comasate cu ce partid/alianta/uniune ati vota?

Ce-mi doresc eu mie...

As vrea sa am tot timpul ceva inteligent de scris sau de spus. Contrar asteptarilor am inceput sa vorbesc din ce in ce mai putin. Pentru ca toate ideile mi se inghesuie si amesteca in creier. Sper totusi ca asta e semn de intelepciune, nu ca devin ursuza. Acum apreciez mai mult momentele de zen, momentele in care stau la povesti cu ai mei si cu cei care imi sunt prieteni, putini, dar extraordinari. M-am gandit mult in ultimul timp la provocarea pe care mi-a lansat-o Ionut. Cateva dorinte ciudate....hmmm... Prima care mi-a venit in minte: Sa fac lucrurile care imi sunt incredintate perfect in asa fel incat nimeni sa nu poata sa imi reproseze nimic.

Sa nu ma mai minunez cand oamenii duc la bun sfarsit lucrurile pe care mi le promit si sunt draguti, fara sa urmareasca un interes.

Sa reusesc sa fac interviurile pe care le am "in agenda" si sa fie super materiale.

Sa cred mai mult, ca sa pot muta muntii...



Sa am mai multe dimineti insorite, cu arome dragi mie si muzica misto de trezire.

Sa am mai multe weekenduri in care sa ma "ingrop" in seriale si filme.

Sa pot vorbi fluent si scrie la perfectie engleza si germana.

Si alte dorinte, mult prea intime, pe care le pastrez doar pentru mine.