miercuri, 31 decembrie 2008

La Multi Ani!


La Multi Ani pentru toata lumea care a ajuns, ajunge intamplator si in mod special pentru persoanele care imi sunt dragi, sau care ma suporta zi de zi. Va doresc ca 2009 sa fie un an de care sa treceti chiar daca previziunile nu sunt roz. Fiecare stie ce isi doreste mai mult de aceea sper ca fiecare vis, plan sa prinda macar contur daca nu se realizeaza pana la capat. Va pup si ma rog sa aveti parte de sanatate!

marți, 30 decembrie 2008

Biografia barbatului


Barbatul este pleoapa ce acopera ochiul atunci cand lumina realitatii devine prea evidenta pentru iubita lui. Barbatul este semnul matematic desenat intr-o gara pe tabela de marcaj cu sosiri sau plecari. Mereu vrea mai mult de la masini pana la bani si femei. Barbatul este lacrima de crocodil ce o scapa cascada limpede, racoritor, sarmant si satisfacator. Barbatul este siretul sic ce strange ce duce, conduce si infiltreaza gaurile existente in sistem. Barbatul este tulpina falnica a stejarului care a condus toate generatiile familiei mele. Barbatul este un simbol pentru cealalta jumatate a sa : FEMEIA!

Biografia femeii


Femeia este multa mai mult, este un gand, un vis, o adiere a unui fir de vant rasfirat pe pleoapa diminetii. Femeia este grija zilei de maine si responsabilitatea gandului ca cineva trebuie sa faca cercetari la umbra noptii. Femeia este un fir de ata si tese o viata, o intriga, o educatie, bunastare sau divort. Femeia este visul ludic si efemer al unui adolescent ratacit in patul sau si istoria cotidiana a unui barbat destinat la timpul potrivit sau eronat. Femeia este geana ratacita a diminetilor de munte, tarie, rarefiere si determinare spre o trezire la viata si iubire. Femeie sunt eu si sunt mandra de asta.

vineri, 19 decembrie 2008

Secret Santa


I have yellow hat! Si asta spune totul despre colegii mei. Adica ma cunosc foarte bine. Tnx guys!

joi, 18 decembrie 2008

Ministrii lui Emil Boc


Epoca ministrilor Tariceanu, majoritatea adusi de la Iasi, Chiuariu, David, Adomnitei si Vosganian, s-a stins. Acum avem la premier pe masura, Emil Boc, si ministrii pe masura. Printre acestia se numara "Economia de Marmura", Adriean Videanu, "Dezvoltarea Buldog, Vasile Blaga, "Turismul Blond", Elena Udrea, "Mediu Da Sefu", Nicolae Nemirschi, si "Educatie Abramburica", Ecaterina Andronescu. Lista nu se termina aici, daca aveti idei puteti sa mi le faceti cunoscute la rubrica comentarii.

marți, 16 decembrie 2008

Ce nu inteleg eu


Uneori nu reusesc sa inteleg lumea din jurul meu. In seara asta in drum spre casa am trecut pe langa doi pusti, cred ca erau in clasa a patra. Ei bine ati putea spune: Si ce daca ai trecut pe langa doi pusti? Ce nu intelegi din asta?...Timp de cateva minute cat am mers in spatele lor au lovit cu picioarele si cu pumnul orice cos de gunoi le iesea in cale. De fapt era o strategie si loveau cu forta, nu asa in joaca. Ce iti lipseste tie ca copil ca sa te apuci sa dai cu picioarele si pumnii in cosurile de gunoi de pe strada? Uite pe asta chiar nu o mai inteleg! Violenta si huliganism la o varsta asa de frageda. Ne mai putem astepta la ceva bun pe viitor?

De ce a renuntat Stolojan la postul de premier









In concluzie cred ca mai tarziu va fi niciodata! Sau poate omul avea o nevoie urgenta la baie si nu avea timp sa le explice ziaristilor cum a muscat a doua oara aceeasi momeala. Nu de alta, dar l-au incoltit camerele de filmat in fata toaletei.

duminică, 14 decembrie 2008

Radacini pierdute


O vorba spune asa:"Daca nu ai batrani sa ii cumperi". Din pacate batranii nu pot fi cumparati. Mi-as dori ca de sarbatori sa ma duc acasa si la gura sobei sa povestesc cu bunicul pe care nu l-am cunoscut niciodata despre vremurile in care traia el. Mi-ar placea sa imi poata spune cum era condusa tara in acele vremuri si sa comparam cu ceea ce se intampla acum. Oare tata seamana cu el? Nu stiu si nu cred ca o sa aflu niciodata. A murit cu mult timp inainte sa ma nasc eu si nici poze prea multe cu el nu am. Erau niste vremuri in care tehnologia nu era asa de avansata. Astazi mi-e dor de bunicul pe care nu l-am cunoscut niciodata. As vrea sa il vad, sa povestim si sa imi spuna ca e mandru de mine. Mi-e dor si de bunicul pe care l-am cunoscut. Eram mica cand boala l-a rapus. Tin minte ca pisica care il iubea atat de mult dormea doar la pieptul lui. Dupa ce bunicul nu a mai fost, pisica a plecat. Nu a mai suportat sa vada ca locul unde dormea ea era gol. Am regasit-o dupa multa vreme, dar nu s-a mai intors. Mi-e dor de bunicii mei. Ar fi fost frumos sa petrecem impreuna de sarbatori si sa povestim despre vremurile grele in care traiau ei, iar eu sa le spun ca si noi traim acum vremuri grele. Probleme diferite, dar vremuri grele.

joi, 11 decembrie 2008

Eroare la Antena 3

Ii anunt pe colegii de la Antena 3 ca au facut o mica-mare greseala. In stirea de aici este vorba de o scoala din Rusia. Mai conteaza ca e din Rusia. E simplu sa spui ca e vorba de Romania si traficul merge. La cat mai multe de astea! De unde stiu ca e vorba de Rusia? M-am documentat de la sursa!

miercuri, 10 decembrie 2008

Petitie cetateneasca pentru Oprescu



Nu am masina si pana recent nu am acordat o mare importanta lamentarile repetate ale soferilor in legatura cu gropile din Bucuresti. Stii cum e, pana nu dai cu capul de pragul de sus nu il vezi pe cel de jos. Dar mi-am dat seama ca incep si eu sa ma plang de un lucru asemanator. Vreau si eu trotuare decente ca sa nu imi mai stric tocurile si cizmele in gropile si santurile lasate de asa "zisele lucrari de modernizare". Cum se plang soferii ca li se strica masinile, asa mi se strica si mie pantofii si cizmele. Domnule Oprescu credeti ca ma puteti ajuta?

marți, 9 decembrie 2008

vineri, 5 decembrie 2008

Starea de spirit de la Cotroceni



Ce inseamna sa fii partidul "remorca" a lui Traian Basescu. Si ce inseamna sa fii partidul cu liderul "tradator".

miercuri, 3 decembrie 2008

Trei Femei


Daca te simti ispitit in plin amurg de lectura unei carti in care sa te surprinzi cu gandurile tale mai putin ortodoxe am gasit pentru tine in biblioteca ceva interesant. Robert Musil este consternat de ceea ce reprezinta adulterul pentru fiintele umane. "Adulterul nu este o problema de tipologie psihologica, ci un act al tradarii de sine deoarece reliefeaza raporturile omului cu idealurile sale”. Autorul imbina destinul a trei femei intr-un mod absolut unic. "Trei femei" este o carte plina de suspans si limpezime in care lucrurile devin grave. Scriitura este presarata si de o inocenta copilareasca in care dragostea este pura, dar si vinovata de pacatul adulterului. Trei femei diferite ca si grad de cultura, educatie, asezare geografica impart intre destinele vietii lor, vina de a ispasi, vina de a nu corespunede lumii in care traiesc si faptele care le caracterizeaza. Grigia, Portugheza si Tonka sunt trei vietii care ar intruni intr-un singur trup femeia perfecta: frumoasa, salbatica, constienta de efectul sexualitatii ei asupra barbatului, supunerea si forta de a nega un lucru care nu poate fi descoperit. Cei care sunt dispusi sa patrunda psihologia adulterului pot gusta randurile cartii lui Robert Musil "Trei femei”.

The road to home


Oh the leaves are falling from the trees
And the snow is coming, don't you know?
But I'll still remember which way to go
I'm on the road, the road to home

Oh the sound is fading in my ears
And I can't believe I've lasted all these years
But I'll still remember which way to go
I'm on the road, the road to home

Oh the light is fading all the time
And this life I'm in it seems to pass me by
But I'll still remember which way to go
I'm on the road, the road to home

Now I must say good bye
Keep telling myself "now don't you cry"
But I'm here where I belong
I'll see you soon, it won't be long
I'll see you soon, it won't be long
I'll see you soon, it won't be long

I don't know if you can see the changes
That have come over me in these last few days
I've been afraid that I might drift away
So I've been telling old stories and singing songs
That made me think about where I came from
And that's a reson why I feel so far away today
And let me tell you that I love you that I think about you all the time
Caledonia's been calling me now I'm going home
And if I should become a stranger you know that it whold make me more than sad
Caledonia has been everything I've ever had
Caledonia has been everything I've ever had

Amy MacDonald

marți, 2 decembrie 2008

Frica cea de toate zilele


Chiar daca viata mea o pot asemana cu un mare puzzle niciodata nu am gasit prea multe piese care sa se asemene cu frica. Pentru mine cuvantul frica are doua sensuri: negativ si pozitiv. Frica pozitiva o atribui celei de o forta divina, fata de Dumnezeu si fata de sentimentul ca as putea sa ii dezamagesc pe cei din jurul meu cu actiunile mele. Mi-e frica sa stau mai mult de vorba cu mine si sa imi dau seama ca sunt atat de simpla si ingloadata in rutina, incat ma intristez si devin o posomarata.

Mi-e teama ca odata cu iubirea ma expun riscului de a suferi; mi-e frica sa raman singura fara cei pe care ii iubesc. Dar pana la urma nu mi-e frica sa zambesc chiar daca am pierdut banii pe cheltuieli si nu mi-e frica sa merg noaptea singura, doar asa pot sa imi dovedesc ca pot sa alerg cand sunt la ananghie. Indiferent prin ce voi trece prin viata imi voi dovedi mereu ca nu are rost decat sa cred in aceea frica pozitiva care ma ajuta sa fiu echilibrata si sa nu ma tem de balauri, de bau- bau, sau de teama ca nu voi reusi in viata.

Frica este un element prin care ne dezvoltam capacitatile de a deveni oameni rationali si increzatori in fortele proprii!

vineri, 28 noiembrie 2008

La Stampa, Ciocu Mic si senatorul Bideu

Suntem o tara de rasu - plansu. Incidentul de miercuri de la B1 Tv in care "senatorul Bideu" si "Ciocu Mic" s-au "batut" cu apa este mentionat in La Stampa. Suntem tari ca sa ii zic asa. Trebuie sa iesim si noi cu ceva in evidenta. Puteti viziona incidentul aici.

joi, 27 noiembrie 2008

Never say never!


E uimitor cum viata iti dovedeste ca nu trebuie sa spui:"Mie nu mi se poate intampla niciodata asta". Prietena mea cea mai buna e un exemplu viu. Acum face lucruri pe care timp de patru ani mi-a repetat la nesfarsit ca nu le-ar face nici moarta. Sa fie de vina maturizarea? Sau poate contextul social? Sa fie de vina contextul emotional? Inca nu stiu care dintre cele enumerate mai sus au cel mai mare aport in luarea hotararilor ce tin de viata noastra. Cred ca procentajul e diferit la fiecare persoana in parte.

miercuri, 26 noiembrie 2008

Agatha Ruiz e in Bucuresti! Vreau si eu sa o vad!


Imi plac hainele colorate, pline de viata si personalitate. Militez pentru asta in fata tuturor prietenelor care au tendinta sa se imbrace in negru. Cred ca uneori e destul de gri viata asta ca sa mai arati asta si prin felul in care te imbraci. Hainele colorate, vii sunt metoda mea de a sfida problemele si nesimtirea. Ei bine Agatha Ruiz, de la Prada, e pe gustul meu. Si azi se intalneste cu Ontanu, iar saptamana asta isi prezinta colectia pret-a-porter pentru primavara - vara 2009 aici in Bucuresti. Vreau si eu sa merg, dar nu stiu daca pot. Ma poate ajuta cineva? Articole ale Agathei Ruiz se afla la magazinul Colours de pe langa Calea Victoriei. Culoare, exuberanta, indrazneala, adica Agatha Ruiz.

marți, 25 noiembrie 2008

sâmbătă, 22 noiembrie 2008

Unde esti tu Memo Plus?


Vineri a fost o zi foarte interesanta. Adica mi-am uitat cheile la munca. Si nu pe birou asa cum s-ar gandi toata lumea. Ei bine mi le-am uitat in frigider. Pana si eu am ras de situatie. Drept urmare am stat pe afara pana a venit soramea acasa sa ma lase si pe mine sa intru in casa. Era si timpul sa mai "comit o trasnaie" ca am fost prea responsabila in ultimul timp. Intr-un final am recuperat si cheile. Sunt in siguranta pana data viitoare.

miercuri, 19 noiembrie 2008

Un gand scurt



"In ziua aceea, daca va veni vreodata, cand ti se va oferi o afectiune adevarata nu va exista nicio opozitie intre singuratatea interioara si prietenie, ci dimpotriva. Prin chiar acest semn infailibil o vei recunoaste!"....Jonathan Coe - Casa Somnului!

luni, 17 noiembrie 2008

Fuga timpului


Parca si timpul a inceput sa fuga de el, de propria identitate si se grabeste spre un alt asfintit. Nu mai vrea nici el sa auda de tot ceea ce i se pune in carca, de modul in care se folosesc oamenii de el ca sa castige bani ajungand sa ignore fiintele dragi. Totul e pe facut pe fuga, in goana chiar. Nimeni nu mai are timp sa stea si sa se gandeasca la ce este mai important. Falsele dileme au devenit standarde care nu se mai verifica, doar se executa. Si in automatismul in care am intrat ni se pare ciudat daca vedem pe cineva care nu se grabeste, care zambeste sau chiar e amabil cu cei din jur. Amabilitatea este o perla rara in ziua de azi. Am ajuns sa traim in viteza, pana si pe trecerea de pietoni alergam de frica de a nu fi calcati de soferii care se grabesc sa plece spre casa, desi o data ajunsi acasa se grabesc si acolo. Parca era mai bine cand aveam doar TVR 1 si in lipsa de altceva ieseam la plimbare, citeam sau imi crosetam diferite chestii. Iernile erau linistite, molcome si pline de mister. Imi e dor de zilele cand plecam cu mama la sezatoare, unde auzeam si eu povestile celor batrani. Erau cele mai frumoase momente din intreaga saptamana. Acum nu mai am timp nici sa ma vad la un suc cu prietenii. Si totusi nu timpul este dusmanul meu. Eu am ales sa traiesc si sa muncesc intr-un oras unde alerg dupa autobuz, alerg pe trecerea de pietoni si alerg sa ma asez pe canapea dupa o zi de munca. Eu sunt propriul meu dusman, singura persoana vinovata de agitatia in care traiesc. Poate ar fi timpul sa cantaresc oferta mamei care ma asteapta sa mai mergem la o sezatoare din cand in cand, sa ne simtit bine si sa crosetam manusi de lana.

joi, 6 noiembrie 2008

Aparente


Cel mai greu pentru mine e sa patrund dincolo de aparente, acolo unde omul isi deschide sufletul si te lasa sa calci cu prudenta.

In acel moment intervin problemele, trebuie sa imi masor pasii si greutatea lor ca nu cumva sa formez carari gresite care sa ma rataceasca in afara fiintei care m-a acceptat.

miercuri, 5 noiembrie 2008

Popas....


Nu stiu cine sau ce este de vina, dar in ultimele zile parca toata lumea e nervoasa. Si nu cred ca putem spune ca e de vina Obama, el e in SUA, asa ca nu stiu ce altceva poate fi de vina. S-o fi imprastiat ceva in atmosfera si a virusat lumea din jur. Poate intr-o zi toata lumea o sa zambeasca, sa ma uit ca o tampita si sa nu imi vina sa cred ca e adevarat. Eu astept ziua aia. Nu vreau sa scriu azi despre noul presedinte ales la Casa Alba, nimic ce are legatura cu stirile, actualitatea. Vreau doar sa imi revin, sa astept, sa visez si sa vorbesc cu cei dragi. Uneori am impresia ca stiu prea multe despre ce se intampla in jurul meu si prea putine despre prietenii mei. Vreau un refresh, sa am timp, macar 15 minute, ca sa fac o conversatie adevarata si relaxanta.

luni, 3 noiembrie 2008

Ce este viata?


Ce este viata? Un salt mare spre fericire!...O replica dintr-un film, eu nu debitat nicio maxima la ora asta. Sunt trista, nu am primit nicio atentie de la candidatii mei, nimic in cutia postala. Chiar nu ma gaseste nimeni sa ma convinga ca sa il votez? Am terminat inca o carte, Toate familiile sunt psihotice! Nu o sa va spun nimic, daca va fascineaza subiectul cartea o gasiti in librarii. Nu mai am nicio picanterie pentru voi astazi. Poate maine, nu se stie niciodata.

sâmbătă, 1 noiembrie 2008

Secrete de campanie si viata de noapte


Mi-am imaginat ca in campania electorala lucrurile nu se desfasoara corect. Eram aseara intr-un grup nou, stiam doar cateva persoane. Era weekend, deci se pregatea lumea de petrecere. Si o tipa a inceput sa povesteasca de vremea cand lucra pentru Marian Vanghelie in campanie de la locale. Bingo am spus. Uite ca mai aflu si eu ceva in plus. Si am aflat ca lucrurile au fost scaldate, asa cum ii sta bine unui primar de Bucuresti, in sectorul cinci. Intr-un exces de recunostinta, dupa ce a iesit invingator le-a multumit celor care l-au ajutat. Filosofia lui de viata sta in felul urmator: Daca vine unul la mine la Primarie si imi spune "Imi bag p... in gura ta!", eu ii raspuns inapoi si ii spun:"Eu mi-o bag si mai tare in gura ta". Deci aveti grija cu ce doleante va duceti la primarul care este, ca nu se stie ce o sa primiti la schimb!!! Si o ultima barfa, Andrei Hrebenciuc era singur aseara prin club. Adica cu prieteni, dar nu avea iubita. O suferi inca dupa Elena? Cu siguranta o sa aflam de la Cancan saptamana asta cum mai stau lucrurile. Pana una alta am descoperit ca am niste necunoscuti in colegiul meu. Am auzit doar de Cornelia Cazacu si nu m-a impresionat cu nimic. Deci eu cu cine votez? Eterna problema. Probabil o sa fie un vot in alb, ca tot se poate si la noi vota in acest mod.

marți, 28 octombrie 2008

In cuvinte sa ne batem!


Dana Grecu nu a facut fata certei aprinse care s-a iscat intre Silviu Prigoana si Bogdan Olteanu. S-a lasat cu strigate si "complimentari" reciproce. Prigoana i-a spus lui Olteanu ca vorbeste mult si prost, iar replica a fost: "Va comportati ca un gunoier, nu ca un om politic". lOlteanu a aruncat subiectul de scandal spunand ca Loganurile politiei le-a comandat Blaga si le-a refuzat David, "asta ca sa se stie clar". In concluzie: Unde sunt banii nostri?

luni, 27 octombrie 2008

Apel umanitar


Nu stiu daca e de vina subiectul sau doar faptul ca sunt bolnava,dar nu prea imi gasesc cuvintele. Cand mi-am dat seama de simptomele bolii mele eram devastata, nu stiam incotro se va indrepta viata mea. Era in joc tot viitorul meu ambitios, dar nu mai puteam recupera nimic. Verdictul era dat: boala grava. Era inuman… ma intrebam din cinci in cinci minute:”De ce eu?”; si asa am ajuns la concluzia ca trebuie sa trag un pacat al stramosilor mei, ca cei in viata nu aveau asa ceva. Am inceput procesele de constiinta; unde era eroarea strecurata? poate din neatentie …sau ma expusesem prea evident unui mod nesanatos de a privi viata si m-am ales cu acest stigmat si sufeream asemenea Patriciei Arquete in filmul cu acelasi nume. Cine a spus ca nu vor fi dureri s-a inselat amarnic, eu puteam sa dovedesc asta fara sa ma straduiesc mult, se observa de la distanta faptul ca sufeream. Ca orice mama care isi cunoaste bine copilul, si la mine tot ea si-a dat cu parerea ca ceva s-a schimbat, curand toata familia ma dezaproba era prea de tot sa li se intample tocmai lor rusinea asta.

O vorba veche spune ca timpul le rezolva pe toate si asa am ajuns sa ma iubesc pe mine cu acest mare neajuns care atingea cote inalte in momentele de maxim interes. Ma simteam la nadirul clipelor cand eram in crize. Trist e faptul ca si acum ma simt rau, dar mai presus de toate datoria apoi tratarea maladiei. Suspansul ma omoara si ce tie nu iti place altuia nu ii face deci sunt bolnva de…………. Nu pot!!!!!!!! De ……………. Lene!!!! Nu radeti!!! Chiar sunt bolnava si nu ma pot trata… Poate va strange si pentru mine cineva fonduri pentru a putea fi vindecata. Exista un remediu( am descoperit asta in urma multor teste): mersul al cumparaturi si la cinema. Astept voluntarii sa ma contacteze! Traiesc cu speranta ca ma veti salva, va pup!; si nu uitati ca…ma doare astenia!!!

duminică, 26 octombrie 2008

A trăi pentru a-ţi povesti viata


A trăi pentru a-ţi povesti viata
De Gabriel Garcia Marquez
Ed. Rao

Garcia Marquez fascinează de fiecare dată prin romanele şi povestirile sale.
In cele peste 600 de pagini, cel mai cunoscut scriitor sud-american, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in 1982, işi descrie copilăria, adolescenţa şi o parte din tinereţe. Povestea incepe cu o descriere a călătoriei pe care o făcea cu mama sa spre casa natala. Memoriile scrise in această carte sunt presărate cu evenimente unice petrecute în viaţa lui. Copilaria petrecuta în casa bunicii, aventurile fratelui, sora care semăna cu mătuşa care mânca lut, duc povestirile încetul cu încetul spre perioada în care scriitorul îşi începe cariera.
Povestea merge mai departe în tinereţea lui Marquez, şcolarizarea şi perioada tumultoasă a studenţiei care îl aduce faţă în faţă cu Fidel Castro, în timpul unei revoluţii locale. Romanul are un scris natural şi veţi găsi amănunte distractive, alteori triste, dar nu veţi putea lăsa cartea din mana pana nu va fi gata de citit.

miercuri, 22 octombrie 2008

Egoismul altruismului


Se impleticea in cuvinte si suflul ii era mai calm decat marea in zilele caniculare. Asfaltul se rasfrangea sub greutatea lacrimilor ce cadeau din inima lui. Isi auzise mereu sfaturile curgand dulce de pe buze, dar acum nu auzea decat ecoul creierului care batea ca toaca veche a catedralei pe care o vedea zilnic.

Mereu s-a simtit singur si a respins mila, compasiunea, chiar daca avea nevoie de ele. Si atunci a aparut ea… in fiecare dimineata se intersectau la acelasi colt de strada se uitau unul in ochii celuilalt si treceau mai departe. Zile nenumarate, in acelasi loc, visele se prindeau de mana si alergau o secunda, apoi se frangeau in goana nebuna a rotilor ce scartaiau.

Aseara i-a cazut o stea la picioare, a luat-o in palme si a rostit dorinta de a trai maine la acelasi colt doua minute intr-unul, cand ea avea sa ii zambeasca. Acum; si-a dat seama ca tradarea e cea mai dureroasa cand ti-o produci tu. Minutul s-a transformat intr-o vesnicie, negura totala, zambetul lui era singur si pustiu printre trecatori. Traznit brusc si-a dat seama ca a tinut in palme sufletul; si nu dorinta lor.

luni, 20 octombrie 2008

Nostalgie si dor de vremurile studentiei


Mi-e dor de facultate si de timpul pe care il aveam la dispozitie ca sa citesc, sa ma uit la filme, sa dorm si sa povestesc ore in sir cu prietena mea cea mai buna. Am pierdut majoritatea chestiilor enumerate mai sus. La filme ma uit rar, lectura ramane in metrou si jumate de ora seara, dorm doar noaptea, iar povestile cu prietena mea sunt de domeniul trecutului. Nostalgia m-a cuprins in weekend cand am vazut doua filme bune care mi-au deschis apetitul. Chaotica Ana e un film european, spaniol mai exact. Exploreaza subiectul hipnozei si al spiritului care nu moare niciodata, ci reinvie in alt corp si alt timp. Cu toate acestea destinul tragic nu s-a schimbat pana in prezent. O moarte tragica ii curma viata la 22 de ani. Toate acele intamplari sunt impletite cu arta, hipnoza si bineinteles moda. Super misto vestimentatia actritei principale. Acu intelegeti si voi, defect profesional, pentru cei care cunosc.

Al doilea film ce mi-a placut a fost Freedom Writers. E o pelicula care vine sa iti spuna ca se pot intampla si lucruri bune daca un singur om isi da silinta sa schimbe ceva. Te scoate din realitatea zilelor de azi, criza economica, alegeri, haos si altele. Pur si simplu te motiveaza sa zambesti si sa crezi in lucrurile frumoase.

In rest se anunta o saptamana fierbinte. Maine este ultima zi in care se depun candidaturile. Astept sa definitiveze listele si sa vad ce trebuie sa aleg, si daca am ce sa aleg.

P.S. In poza este eroina principala din Chaotica Ana!

joi, 16 octombrie 2008

Haos e cuvantul pe ordinea de zi


Un vers dintr-o melodie de acum cativa ani descrie perfect starea de fapt din ultimele zile. El suna asa: "Traim intr-o societate in care totul pare destramat, promisiunile au fost multe, dar majoritatea nu s-au realizat"!

Apropo, ieri, 15 octombrie, a fost ziua cea mai depresiva din an. Nu si pentru Iliescu. El a scapat de zdup, au intrat altii in locul lui. Asa zice lumea ca el era de vina. Nu am fost acolo deci nu stiu ce sa spun. Eu aveam cinci ani si ma uitam la televizor, deci nu se pune.

marți, 14 octombrie 2008

Inca un episod din serialul Basescu - Tariceanu



Inca un dus rece pentru Guvern. Base i-a dat cu tifla peste nas lui Tari, public, cu surle si trambite. Stia ca nu a primit documentele necesare inca de dimineata, dar i-a lasat sa vina la sedinta CSAT si apoi i-a scos afara. In cinci minute si-a satisfacut pofta de razbunare. Discursul l-a terminat ironic: "Si te mai intrebi cand are sau nu are Guvernul bani?". Inca o bila neagra pentru Tari si una alba pentru Base. Dar Tari nu se supara pentru ca spunea saptamana trecuta ca se sacrifica din punct de vedere politic pentru a salva Romania. Asa o fi? Afla mai multe de aici.

S-a suparat Tariceanu. A spus ca i s-a parut ca asista la un joc politicianist. "Intre oameni si tancuri nu am nicio ezitare, voi investi in bunastarea oamenilor nu in niste echipamente care se invechesc si ruginesc", zise premierul.

luni, 13 octombrie 2008

Adevarat sau fals?


Acorda-ti un minut si intreaba-te daca e adevarat sau fals? Ce anume? Tu stii ce problema te framanta in acest moment si iti vei putea da singur/a raspunsul. Deci, e adevarat sau fals?

joi, 9 octombrie 2008

Cate surse trebuie verificate?


Un principiu general valabil in jurnalism spune ca o informatie trebuie verificata din cel putin trei surse. Pana aici toate bune si frumoase. Alta e dilema mea? La cati doctori trebuie sa te duci in Romania ca sa fii sigur ca ai primit un diagnostic corect? Eu pe cine sa cred pana la urma? Daca ma duc si le spun ca am auzit ca este asa si asa, mi se spune ca vorbesc prostii. Chiar e cazul sa ma apuc sa citesc eu ultimele studii medicale aparute in domeniu ca sa imi dau seama singura ce am? E o chestie riscanta sa te imbolnavesti in Romania. Poate exista doctori competenti, dar pana afli cu exactitate diagnosticul corect, mori de propria prostie. Eu sunt inclinata sa iau in serios primul diagnostic, dar am realizat ca scepticismul nu strica in asemenea situatii. Oare la cati doctori trebuie sa verifici un diagnostic? Voi ce spuneti?

duminică, 5 octombrie 2008

Un moment poetic


Tinerii

Se saruta, ah, se saruta, se saruta
tinerii pe strazi, in bistrouri, pe parapete,
se saruta intruna ca si cum ei insusi
n-ar fi decat niste terminatii
ale sarutului.
Se saruta, ah, se saruta printre masinile-n goana,
in statiile de metrou, in cinematografe,
in autobuze, se saruta cu disperare,
cu violenta, ca si cum
la capatul sarutului, la sfarsitul sarutului, dupa sarut
n-ar urma decat batranetea proscrisa
si moartea.
Se saruta, ah, se saruta tinerii subtiri
si indragostiti, atat de subtiri, ca si cum
ar ignora existenta painii pe lume.
Atat de indragostiti, ca si cum, ca si cum
ar ignora existenta insusi a lumii.
Se saruta, ah, se saruta ca si cum ar fi
in intuneric, in intunericul cel mai sigur,
ca si cum nu i-ar vedea nimeni, ca si cum
soarele ar urma sa rasara
luminos
abia
dupa ce gurile rupte de sarut si-nsangerate
n-ar mai fi in stare sa se sarute
decat cu dintii.

Nichita Stanescu

Timpul nu tine cont



Vremea se joaca iar cu noi. Ieri era soare, azi m-am trezit cu ploaia batand in geam. In afara de faptul ca se destrama parca toata tara asta, lucrurile par sa nu se fi schimbat foarte mult. Maine o luam de la capat, poate e o saptamana mai incarcata de evenimente: proteste, promisiuni electorale s.a. Cu toate astea viata merge mai departe, timpul nu tine cont de problemele sau bucuriile noastre. El trece, asa cum trec toate! Asa cum cainii vagabonzi isi vad de viata lor de zi cu zi, pe strazile Bucurestiului, asa ne vedem si noi!

luni, 29 septembrie 2008

In stare de soc



Sunt in stare de soc. Imaginea idilica a locului unde m-am nascut, siguranta pe care o simteam acolo, s-a spulberat. Faptul ca un nebun de 19 ani si-a omorat cu bestialitate iubita, depaseste puterea mea de intelegere. Chiar daca scriu zilnic despre lucruri negative, faptul ca s-a petrecut in locul in care m-am simtit in siguranta, intotdeuna, m-a cutremurat. Chiar si jurnalista din mine o sa treaca cu greu peste asta. O mare drama pentru familie. Fratele victimei, fost coleg de generala cu mine, a murit electrocutat cu 14 ani in urma. Cate incercari poate sa mai suporte o asemenea mama? Ce s-a intamplat cu lumea asta? Nu mai exista nici un strop de bunatate, decenta, iubire? Puteti citi povestea aici.

miercuri, 24 septembrie 2008

As vrea sa pot sa tac


As vrea sa pot sa tac, cel putin, o saptamana. Sa ma fac inteleasa doar prin gesturi, priviri si expresie faciala. As vrea sa pot sa tac, pentru ca de cele mai multe ori, si tacerea este un raspuns. As vrea sa pot sa tac si in loc de asta sa scriu. As vrea sa pot sa tac, dar nu pot!

luni, 22 septembrie 2008

Miza unei lupte pierdute din start


Se apropie alegerile parlamentare. Politicienii sunt in fierbere si nu stiu ce sa mai scoata "din strafundurile intunecate" ca sa isi discretizeze adversarii. Eu stau si ma intreb care e satisfactia sa fii politician? Poate unii dintre noi am putea spune ca e in joc puterea si banii. Si cu ce il ajuta asta daca principala lui grija, zi si noapte, este aceea de a cauta motive ca sa isi atace concurenta? Nu ai timp de familie, prieteni si probabil milioane de oameni te urasc si te injura. Si pana la urma urmei nu ramai cu nimic din toate astea pentru ca trebuie sa fii atent la orice miscare, altfel esti taxat. Si nu cred ca e cazul, cel putin nu in Romania, sa spuna ca au intrat in politica pentru ca vor sa faca ceva pentru ceilalti. Visele nu isi au locul in politica din Romania. Este prea multa vorbarie, demagogie si coruptie. Discursurile saptamanale ale liderilor de partid ma fac sa imi pierd rabdarea. Ipocrizia si minciunile lor au ajuns sa ma scarbeasca. Au uitat ca nu e important ceea ce faci, ci cum faci. Dar pana o sa ajunga sa isi dea seama ca lucrurile mari sunt construite cu ajutorul lucrurilor mici o sa mai treaca cateva decenii. Si pana atunci o sa isi piarda noptile facand planuri diabolice.

miercuri, 17 septembrie 2008

Si ce daca ploua!


Ploua in reprize serioase de cateva zile. Parca este o recompensa a zilelor in care Bucurestiul era sufocat de canicula si ne miscam toti in reluare. Acum suntem tot mai grabiti si ne adapostim privirile sub umbrele. Am auzit o poveste draguta in weekend asa ca o sa v-o spun si voua. O mama care avea doi baieti era trista tot timpul din cauza lor. Unul dintre ei vindea sandale, iar celalalt vindea umbrele. Cand era cald mergeau doar afacerile unuia si viceversa. Cam asa mi se pare ca sunt si oamenii de pe strada. Rar ii vezi zambind. Parca nu le merg "afacerile" nici pe vreme buna si nici pe vreme rea. Poate solutia ar fi o extindere a afacerii si modului de a privi viata. Ploua? Foarte bine pentru ca acum e timpul sa iti faci o ceasca de ceai, un castron de popcorn si sa te uiti la un film bun, eventual mai vechi. Lista peliculelor care merita vazute se afla pe imdb.com. Merita sa incercam sa privim cu alti ochi viata, ploaia si oamenii.

sâmbătă, 13 septembrie 2008

Prea rece...


Recunosc ca vremurile s-au schimbat. Nu ca as avea eu 100 de ani, dar am trait suficient ca sa pot spune ca diferentele de temperatura care se inregistreaza in ultimul timp sunt imense. Am plecat ieri din Bucuresti si era cald. Astazi erau zece grade in Piatra Neamt, deci am inghetat. Promit ca o sa incerc sa fiu mai atenta la actiunile mele pentru ca asa voi proteja mediul inconjurator. Incerc sa ma adaptez noilor temperaturi atat fizic cat si psihic.