Eroul fara monument

Chiar daca ne consideram niste persoane cu capul pe umeri, plini de logica si pragmatism in toate activitatile noastre, ne place sa auzim povesti.

Amintirile bunicilor si stramosilor nostri au elemente de senzational si nemaintalnit, este nevoie doar de cineva care sa ii asculte.

Ei au luptat si pentru noi ca sa ne bucuram acum de vremuri mai bune. Au invins atunci ca acum sa fim liberi si sa ne bucuram de acest privilegiu.

In poveste mea este vorba despre un barbat cu multe calitati, un model pentru cei de astazi.

" Eram tanar. Cred ca era cam prin anii 1940, proaspat familist cu sperantele gata de zbor. Totul imi mergea bine, iubeam…”.

Facea parte din o familie bine privita in sat la el, cu un viitor stralucit in fata. Dar lucrurile bune se pierd repede si uite asa s-a trezit intr-un cosmar- ca toti cei de varsta lui. Era razboi si trebuia sa se inroleze in armata lasand in urma lacrimi si priviri incetosate de tristete.

A luptat impreuna cu prieteni si necunoscuti. Se simteau greu loviti de soarta. Iar cei pe care superiorii ii numeau dusmani el ii considera camarazi cu o soarta nefericita ca si a lui macinati de frig si durere, facand doar jocul celor de sus.

Nu sunt destule cuvinte pentru a descrie neputinta lor de a se revolta pe sistemul care ii subjuga. Singura lui ancora de evadare era libertatea gandului si a inimii. Intr-o lupta esuata a devenit prizonierul rusilor fiind batut si infometat.

Pana acum isi imaginase ca lumea nu poate sa cuprinda atata rautate dar se inselase profund si tocmai el era victima- eroul principal in filmul de groaza care rula. Il mentineau in viata amintirea sotiei si a locurilor care il asteptau in Romania.

Nu avea mancare, apa era putina iar frigul era elementul nelipsit din viata lui de acolo. Nu a dat nici un semn de viata acasa in Bucovina. Asa au trecut sapte ani, numar norocos pentru altii dar pentru el reprezenta doar un memorial al durerii.

Dupa sapte ani era din nou soare in viata lui, se terminase totul iar el scapase cu o farama de suflare. Tot ceea ce conta era viata. Acum pleca acasa, total altul de cum plecase, acum era Valogea nu mai era Vladimir. Era slabit dar isi concentra puterile pentru a ajunge la cuib.

Dar surprizele de abia acum incepeau, destinul ii forta din nou capacitatea de rezistenta, provocarea era aruncata. Ceea care ii fusese sotie era acum tot sotie dar nu a lui, ci a fratelui sau.

Imi povestea toate astea detasat, dar atunci nu cred ca se considera mai norocos decat ceilalti supravietuitori ai razboiului .

Aleasa lui nu mai primise nici o veste de la el ci doar un zvon ca el murise. Fratele lui s-a indragostit nebuneste de cumnata lui si cand i-a venit ordinul de incorporare s-a mutilat pentru a nu pleca de langa ea. Si-a taiat cateva degete de la picioare, si sfatuit de femeile batrane din sat s-a dat cu span – o planta care agrava rana la suprafata pielii dar proteja interiorul. Povestea lor s-a cladit pe o drama dar dragostea si moartea sunt elemente care mereu se contrazic una pe cealalta, niste forte invincibile pana la urma urmei.

Dar Valogea a trecut si peste asta s-a recasatorit cu o femeie extraordinara si s-a inteles bine cu fratele sau pana la moarte. A avut doua fete si un baiat care i-au daruit nepotii si nepoate( printre care si eu).

Viata a fost fericita pentru el mai tarziu datorita capacitatii lui extraordinare de a ierta nedreptatea si pe cei care il asupreau.

Acum se odihneste, dar nu a murit!; el traieste in mintea si inima celora care l-au cunoscut si l-au iubit.

Ne lipsesti mult Valogea!!!

Mima din cuvinte

Uneori e mai bine sa iti arunci gandurile si sa te cufunzi intr- o nepasare iremediabila. Sa poti sa te uiti in jur si sa spui: Chiar ma intereseaza ceva din toate astea?

Singurele lucruri care conteaza uneori sunt buna dispozitie, optimismul si indiferent cu ce moneda esti platit tu sa ramai la aceleasi principii care le-ai avut pana acum.

Dar nu poti fi mereu asa si te agiti si incerci sa faci scenarii numai de dragul de a avea o grija si un stres in plus.

Si totusi uneori nu conteaza nimic. Sau mai bine zis ceea ce conteaza pentru mine nu conteaza pentru tine. E putin probabil ca interesele tale sa se intersecteze in cel putin 10 puncte cu ale mele.

Si a mai trecut o zi, o ora si maine o iau de la capat.

Impresii la cald!

Nu ma pot abtine. Pana si eu simt nevoia sa scriu despre meciul Romania - Olanda. Nu stiu daca doua luni petrecute intr-o redactie de sport imi dau dreptul sa comentez meciul dar tot o voi face.

Nu o sa comentez din punct de vedere tehnic sau alte chestii specifice unui redactor de sport, insa, voi spune tot ce m-a durut pe mine.

Tricolorii nostri au jucat prost astazi. Am ratat sau mai bine zis nu prea am avut multe ocazii marcante care sa ne faca sa vibram in fata televizoarelor. Pana si olandezii s-au chinuit enorm sa rateze ca poate, poate, poate se va indura Mutu sau Niculae sa trimita o minge la ei in poarta.

Replicile rasuflate gen "am fost obositi, am cedat psihic dupa ce am aflat rezultatul de la Italia Franta" nu sunt scuze.

Nu au stiut sa se mobilizeze, sa se monteze si sa joace cu adevarat asa cum ne-am asteptat noi toti, suporterii din Romania.

Si totusi ca sa nu fiu atat de acida, felicitari echipei nationale ca a ajuns si pana aici. Poate in urmatorii 20 de anii se vor naste si fotbalistii motivati in Romania.

Despre alegeri si incompetenti!

Am avut impresia ca in satele mici nu se intampla lucruri importante, orasul reprezinta pulsul. Dar lucrurile s-au dovedit a fi diferite.

O scurta vizita acasa a fost suficienta sa imi rastoarne teoria enuntata mai sus. Jocurile politice sunt de amploare peste tot in Romania. Turul II al alegerilor locale s-a dovedit a fi o cursa pe viata si pe moarte si in comuna mea, Fundu Moldovei (stiu ca o sa va distreze, imi asum riscul).

Candidatul PNL si PSD au fost cei care s-au infruntat duminica. In jurul lor s-au format doua tabere destul de puternice. Am fost uimita sa descopar ce pareri politice aprinse au unele persoane la care nici nu m-as fi gandit.

Din pacate pentru cei de acolo oamenii care au candidat poarta in spatele lor niste consilieri incompetenti. Exista si persoane care merita tot respectul dar nu ele au castigat.

Cand am fost sa o duc pe mama la vot toti consilieri erau la usa si asteptau rezultatele finale. Toata lumea s-a oferit sa o intrebe de sanatate desi in mod curent nimeni nu da doi bani pe parerea ta.

Poate ar fi bine sa organizam alegeri locale in fiecare an. De ce? Oamenii dornici de putere ar face mai multe lucruri doar de dragul de a castiga potul cel mare. Stiu ca campania electorala nu a fost lipsita de violente dar pe de o parte ea a adus si lucruri bune.

Unii dintre primarii care au candidat din nou au facut lucruri uimitoare pe ultima suta de metri, cam tot ce nu au facut in patru ani de zile.

Si daca va intrebati cine a castigat primaria la Fundu Moldovei va anunt ca este vorba de PNL. Nu am nimic cu nimeni dar imi pare rau ca se vor instala in functiile de consilieri niste persoane care nu au habar ce este bunul simt, civilizatia si o doza buna de cunoastere. Banul si nepotismul inca dicteaza in Romania. Din pacate!

Cert este faptul ca saptamana asta se anunta a fi una agitata. Meciul Romaniei de marti seara ne da deja ceva emotii. Dar pana la meci ne vedem de rezultatele electorale.

Vorba celebra a lui Mircea Badea :"Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!"