Pentru a nu stiu cata oara am fost pusa in dificultate de mama, desi aparent purtam o conversatie cu subiecte simple, fara comete, meteoriti, planete sau subiecte legate de operatii de neurochirurgie. Pune intrebari de bun simt si eu nu stiu ce sa ii raspund. Ma vad nevoita sa ii repet ca lumea pe care o stia ea s-a schimbat mult, nu se mai aplica regulile care erau in vigoare cand avea varsta mea. Bine, partea proasta este ca de multe ori nici eu nu inteleg multe lucruri aparent simple, asa ca nu am cum sa ii explic si ei ce se intampla.
Cred ca e derutant sa iti dai seama ca trebuie sa te adaptezi la niste reguli cu care nu esti de acord, dar asa e societatea si nu vrei sa fii un inadptat. S-au schimbat lucrurile mult si de pe vremea cand eram eu copil. Cand ningea eram fericita. Ma dadeam cu sania ore in sir, jucam hochei, schiam si ma bulgaream. De vreo patru ani incoace nu mai exista partia copilariei mele, daramite vreun copil care sa se dea cu sania. Se schimba multe, dar intrebarea care se ridica e urmatoarea: in bine sau in rau?
