miercuri, 5 iunie 2013

Ascunzatoare magica, printesa din mine si pantofii de vis

Ascunzatoarea magica este undeva in casa parintilor mei. In ea incap micile aventuriere, care in sufletul lor erau mici printese. (Adica eu, dar pastrati secretul)

Cand eram mica intram acolo cu emotie. Nu pentru ca imi interzisese cineva accesul, ci pentru ca acolo erau toti pantofii si sandalele mamei.

Imi placeau la nebunie. Le scoteam si defilam prin curte cu ele. Erau colorate, cu diverse modele. Acum imi dau seama ca mama a fost si este o fashionista.

De acolo cred ca mi se trage si mie pasiunea pentru pantofi. Pentru ca niciodata nu am suficienti pantofi/sandale. Vreau sa am toate modelele, toate culorile pentru ca, de fapt, sunt in cautarea pantofilor de vis.

Cum arata? Sa fie colorati, cu tocuri uriase (ca sa atrag toate privirile cand defilez cu ei pe strada), sa aiba un calapod bun ca sa pot sa merg cu ei chiar si 12 ore fara sa mi se umfle picioarele sau sa vreau sa ma descult in mijlocul strazii.

Sa pot sa ii port si vara, cand merg la petreceri, dar fara sa am probleme de genul asta. Pentru ca am patit-o si nu mai vreau sa am asemenea dureri de cap.


luni, 3 iunie 2013

Experimentul lunii iunie

"Iubesc lumea, oamenii nu ii suport!" Uneori ma regasesc in postura descrisa. E usor sa iubesti lumea, ca ansamblu, ca o masa care este departe de mine.

E usor sa empatizez, atunci cand citesc presa internationala sau ma uit la filme, cu toti cei care au parte de tragedii. Le doresc tot binele si capacitatea de a reusi sa isi rezolve dilemele. Dar mai greu imi este cu cei din imediata apropiere. E dificil sa ai rabdare, sa te gandesti dincolo de tine.

Si tocmai cand aveam aceste framantari mi s-a propus sa particip la un mic experiment. Timp de o luna, in fiecare dimineata, sa citesc 1 Corinteni 13. Am acceptat provocarea.  

1 Corinteni 13
Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor. Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta, asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic. Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic. Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar,acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul. Dragostea nu va pieri niciodata. Prorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfarsit. Caci cunoastem in parte si prorocim in parte; dar, cand va veni ce este desavarsit, acest "in parte" se va sfarsi. Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.Acum, dar, raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
Imi doresc ca pe 1 iulie sa pot spune ca am inteles macar un procent din ceea ce inseamna dragoste. Si nu ma refer dragostea la cea pentru o singura persoana, ci la cea pentru toti cei din jurul meu.

Sa pot spune: "Iubesc lumea si pe toti oamenii"!