Sa pleci din Bucuresti intr-un oras mai mic imediat dupa perioada agitata a alegerilor pare ca si cum te-ai fi intors in timp, intr-un loc desprins parca din alt film. Cand am ajuns la Iasi miercuri dimineata era liniste, ceata si doar cateva bannere cu Nichita si Geoana aduceau aminte ca exista si viata politica. Dupa cateva ore de odihna am luat orasul la picior, asa cum am facut-o timp de patru ani de zile. Am urcat din nou Copoul si m-am uitat la studentii grabiti care misunau pe acolo. M-am uitat cu mare atentie la tot ce era in jurul meu, nu s-au schimbat foarte multe. Studenti si studente grabite, holurile de la Cuza pline, iar anticarii asteptau clienti pentru cartile lor. Acolo e multa mai liniste, mi se parea ireal, uitasem cat de tihnita e viata acolo. Iar asta mi-au confirmat-o si fostii colegi. Si in ciuda acestor lucruri am simtit ca locul meu nu mai este la Iasi. Drept urmare imi declar din nou dragostea pentru Bucurestiul asta prafuit, aglomerat, s.a.m.d. Aici ma simt antrenata, in mijlocul evenimentelor si este o provocare permanenta pentru mine. Si la cat reclama ii fac cred ca merit si eu un post la ministerul Turismului. Astept sa vad cine va fi viitorul presedinte ca sa stiu cui trimit propria-mi scrisoare de recomandare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu