Prezent si viitor

Intrezarea, dar isi pierduse exercitiul de a previzualiza. Vizualiza doar cand era pusa in fata situatiei. Spre deosebire de el care mereu credea ca stie ce se va intampla in viitor, asa ca isi lua masuri de precautie si rata esentialul. Si in universul lor paralel s-a facut, absolut intamplator, o legatura. Era ca si cum la capatul dealului, unde cerul pare impreunat cu pamantul, nu s-a schimbat nimic. Adica distanta a fost parcursa, iar acolo, intr-adevar cerul a ramas impreunat cu pamantul. Asa si la ei, desi era imposibil de crezut, ca ceva se putea intampla cu adevarat. Ea l-a invatat cum sa reactioneze in situatiile de moment, iar el a invatat-o sa vada mai departe, prin prisma calculelor, care nu sunt impiedicate de probabilitati. Si totusi ceva s-a pierdut, iar acea capsula s-a spart. Asa ca cerul s-a despartit din nou de pamant. Totul s-a petrecut cu calm. Ea stia ca trebuie sa actioneze pe moment, gandindu-se insa si la ce a invatat de la el. In timp el si-a dat seama ca a fost batut cu propriile arme. Ea stia acum sa previzualizeze, iar la momentul potrivit si el a reactionat pe moment. Si din nou ce era paralel s-a intersectat.

Septembrie puber

Dialoguri mute, tinute in minte, in care personajele devin modele de comunicare. Monologuri stupide, tinute cu voce tare, in fata oglinzii sau a monitorului. Tipete aruncate printre usi trantite, dar uneori lasate intentionat larg deschise, ca sa nu dauneze ecoului. Injuraturi aruncate printre dinti, pentru ca deh, domnisoarele sunt niste "lady", care au crescut la "pensionul" vietii, unde maxima obscenitate era intrupata de cuvantul "ce dracu". Privirea tampa pe ecranul telefonului cand astepti sms-ul care sa te invete cum sa treci pentru lucrurile care iti sfideaza logica. O foaie de hartie, niste litere, niste cifre si un creier care refuza sa inteleaga. O fata acoperita pe jumate de niste ochelari supradimensionati, casti in urechi, iar ochii pititi dupa sticla fumurie urmaresc iuresul. O revista uitata pe canapea, insa gandul undeva departe, fara tinta. Receptorul telefonului fix atarnand, iar ea pitita intr-un colt, pentru ca uneori vestile se digera mai bine daca esti impresurata de unghiuri. Viziune nocturna, in 3D, pentru ca Caleea Lactee se vede mai bine sub apa. El, undeva departe, seteaza alarma. Ultimul gand inainte de somn: sa o trezesc pe ea. Insa ea, nu are nume, e ceva ce ii umple viata, dar nu vede asta. Ea asculta, dar inainte stinge lumina. Si citeste in somn propriile ganduri. Cand o sa fie trezita ii va spune. Pacat ca somnul va fi amnezie, iar ziua va fi doar o alta zi de toamna, de septembrie puber, in care se va schimba ceva, desi toate vor ramane la fel.

Si ce daca ploua!

Ploua in reprize serioase de cateva zile. Parca este o recompensa a zilelor in care Bucurestiul era sufocat de canicula si ne miscam toti in reluare. Acum suntem tot mai grabiti si ne adapostim privirile sub umbrele. Am auzit o poveste draguta in weekend asa ca o sa v-o spun si voua. O mama care avea doi baieti era trista tot timpul din cauza lor. Unul dintre ei vindea sandale, iar celalalt vindea umbrele. Cand era cald mergeau doar afacerile unuia si viceversa. Cam asa mi se pare ca sunt si oamenii de pe strada. Rar ii vezi zambind. Parca nu le merg "afacerile" nici pe vreme buna si nici pe vreme rea. Poate solutia ar fi o extindere a afacerii si modului de a privi viata. Ploua? Foarte bine pentru ca acum e timpul sa iti faci o ceasca de ceai, un castron de popcorn si sa te uiti la un film bun, eventual mai vechi. Lista peliculelor care merita vazute se afla pe imdb.com. Merita sa incercam sa privim cu alti ochi viata, ploaia si oamenii.