Septembrie puber

Dialoguri mute, tinute in minte, in care personajele devin modele de comunicare. Monologuri stupide, tinute cu voce tare, in fata oglinzii sau a monitorului. Tipete aruncate printre usi trantite, dar uneori lasate intentionat larg deschise, ca sa nu dauneze ecoului. Injuraturi aruncate printre dinti, pentru ca deh, domnisoarele sunt niste "lady", care au crescut la "pensionul" vietii, unde maxima obscenitate era intrupata de cuvantul "ce dracu". Privirea tampa pe ecranul telefonului cand astepti sms-ul care sa te invete cum sa treci pentru lucrurile care iti sfideaza logica. O foaie de hartie, niste litere, niste cifre si un creier care refuza sa inteleaga. O fata acoperita pe jumate de niste ochelari supradimensionati, casti in urechi, iar ochii pititi dupa sticla fumurie urmaresc iuresul. O revista uitata pe canapea, insa gandul undeva departe, fara tinta. Receptorul telefonului fix atarnand, iar ea pitita intr-un colt, pentru ca uneori vestile se digera mai bine daca esti impresurata de unghiuri. Viziune nocturna, in 3D, pentru ca Caleea Lactee se vede mai bine sub apa. El, undeva departe, seteaza alarma. Ultimul gand inainte de somn: sa o trezesc pe ea. Insa ea, nu are nume, e ceva ce ii umple viata, dar nu vede asta. Ea asculta, dar inainte stinge lumina. Si citeste in somn propriile ganduri. Cand o sa fie trezita ii va spune. Pacat ca somnul va fi amnezie, iar ziua va fi doar o alta zi de toamna, de septembrie puber, in care se va schimba ceva, desi toate vor ramane la fel.