E vremea povestilor

De vreo cateva saptamani imi place sa aud si sa spun povesti. E ca si cum as reedita o parte din copilarie. Nu am nicio nostalgie in mod special, dar imi place sa imi imaginez si sa creez. Mai mult chiar, imi place sa stau la povesti. Parca uitasem cum e, dar am redescoperit cum se face asta. Si discutiile sunt placute chiar si cand se fac intre doua persoane care aparent la prima vedere nu au nimic in comun, insa descopera pe parcurs ca au mai multe decat si-ar fi imaginat vreodata. Poate si nostalgia toamnei ma indeamna la asta. Asa ca eu o sa ascult, spun si citesc povesti, incercand sa ma detasez cat mai mult posibil de vestile proaste.