O privire spre 2015 și mai departe în 2016

Un nou an. Ticăie ceasul în ritm alert, iar în scurtele momente de pauză am scurte revelații sau episoade de panică, mai ales că se apropie și ziua mea. OMG! OMG! Sunt tentată să mă cramponez în clișeul: ce repede trece timpul, dar potrivit unui documentar pe care l-am urmărit recent e treabă complicată cu timpul asta, cu definirea lui. Așa că din bucăți se compune existența, din vise, din planuri și din ceea ce chiar se întâmplă. Teoretic m-am așezat pe un curs, iar practic în capul meu anul 2016 are niște repere mari, de care trebuie să mă țin. Am cam două - trei mari deadline-uri. Personale și profesionale. Nu au fost puse neapărat ca rezoluții pentru noul an, mi se pare că mă constrâng, ci fac parte dintr-un plan de autoperfecționare. Și dacă e să mă uit puțin în urmă anul 2015, per ansamblu, a dat cu plus. Dacă fix acum un an, pe 5 ianuarie, plecam cu o mică cutie de bunuri, pe care le strângi în timpul pe care îl petreci la birou, fără nicio perspectivă, cu o senzație de: Ce naiba am făcut până acum de am ajuns aici! - s-a dovedit că  lucrurile s-au așezat. Am avut între timp două job-uri mișto, iar la cel din urmă sunt în prezent. S-a deschis orizontul mai mult decât m-aș fi așteptat. Anul trecut a fost un an al călătoriilor, mi-am umplut mintea și sufletul, în cele două vacanțe, care nu au fost plănuite, dar s-au întâmplat și au fost minunate. Pentru 2016 îmi doresc și sper să călătoresc și mai mult, să termin cu brio  masterul, să .... și mai vedem. Autodepășirea e și ea pe listă.

Și așa de final dacă aș descrie 2015 într-o foto (așa cum am primit provocarea de la Ionuț) ar fi cam așa:

Girlie stuff

Discuție mai veche și totuși actuală. Stilul îl ai sau nu, dar pe de altă parte evoluează o dată cu tine ca persoană, ca vârstă. Pentru că te schimbi tu, viața, mediul și contextul.

Am trecut prin mai multe ”faze”, vestimentar vorbind, dar am zile în care îmi spun că vârsta ar trebui să îmi impună o rigurozitate pe partea asta. Și sunt de acord seara, dar dimineața ideile se evaporă ca un abur.

Așa că tocurile rămân bine mersi acasă, în timp ce eu optez pentru încălțăminte care rezistă stilului de viață activ, care implică multe drumuri ...casă, redacție, cursuri master și tot așa. Așa că intențiile de a fi o ”domnișoară” scrobită cu părul perfect, tocuri, ca scoasă din cutie se pierd între două stații de autobuz sau metrou.

Dar ce mai contează? Sau poate contează? Încă nu am avut suficient timp să mă gândesc la asta...

Poate e așa cum mi-a atras atenția o colegă:

Voi din ce categorie faceți parte?

#colectiv Confuzia ”land”

O perioadă confuză, furioasă, neliniștită, cu pleoape închise iepurește, cu somn chinuit. Pentru că viața e plină de surprize, care uneori îi acordă morții întâietate.

E tensiune, frică, frustrare. Ceva nu se leagă, ceva mai profund, nu doar niște mofturi pe care nu ai reușit să le îndeplinești. Parcă e nevoie de schimbare, dar cine să o facă? Poate de aia lucrurile au stagnat, iar ei au propășit, pentru că cei cu adevărat demni să iasă în față, nu vor. Și nu din lașitate, ci dintr-un egoism ”sănătos”. Nu vor să stea departe de cei dragi, drept urmare de multe ori își oferă ajutorul, dar din umbră.

E ușor de înțeles sau poate nu. Dacă în toată această perioadă agitată vrei să iei o scurtă pauză recomand teatrul, piesa Revizorul. Nu e ca și ”cum” ai trăda cauza, protestul sau preocuparea ultimelor zile. Pentru că vei regăsi o parte a societății, care se joacă pe scenă. Și acolo, cumva, dreptatea pare să triumfe în final sau măcar lasă speranța asta.

O piesă categoric de văzut.

Văzut de critici,  spectacol este: “atroce şi hilar,  stigmatizează vremurile noastre confuze şi consumiste, în care nu se trăieşte şi totul se negociază” (Ludmila Patlanjoglu, Cotidianul), “un taifun al minciunii primejdioase, ameninţătoare pentru o întreagă comunitate, pentru societate, pentru lume” (Mircea Morariu, Adevărul), “un spectacol complex la toate nivelurile” (Silvia Dumitrache, Observator cultural); un spectacol care - “de la prima și până la ultima replică, de la prima și până la ultima scenă jonglează cu imagini și replici bine plasate în context, bine accentuate, bine scoase în evidență, în așa fel încât dimensiunea socială a piesei lui Gogol să se suprapună aproape perfect pe realitatea contemporană (Monica Andronescu, Yorick).

Să visăm cu soarele pe pleoape

Căldura să cuprindă fața. Să uităm de zilele de luni, de alarma de dimineață, de coșmarul urât și de termenele limită.

Să visăm cu soarele pe pleoape, în plină dimineață, să respirăm și să zâmbim.

Și pentru că melodia Dinah Washington - This Bitter Earth a ”răscolit” chestii o las aici...

Invitație la teatru - Maia Morgenstern revine la TNB în "Vizita bătrânei doamne"

Am mers destul de des la spectacolele puse pe scena TNB. Este o plăcere pentru mine. Așa că vă invit cu căldură să mergeți și voi.

De data aceasta vă invit să mergeți la un spectacol de succes, în care joacă Maia  Morgenstern.

Primele reprezentaţii ale actualei stagiuni vor avea loc vineri, 9 octombrie şi sâmbătă 10 octombrie 2015, de la ora 19:00.

Cu această ocazie, Maia Morgenstern revine pe scena mare cu fascinantul personaj al Klarei Zachanassian, femeia care se întoarce acasă, bogată şi dornică de răzbunare, pregătită să-şi plătească "datoriile" faţă de cei ce i-au transformat viaţa într-un coşmar.

Alături de Maia Morgenstern, o distribuţie impresionantă dă viaţa unei poveşti desprinse parcă din zilele noastre, centrată pe o întrebare tot mai actuală: Poate un miliard de dolari să cumpere conştiinţa unui întreg oraş?

Mircea Rusu, Constantin Dinulescu, Costel Constantin, Mihai Călin, Răzvan Oprea, Marius Rizea, Dragoş Ionescu, Ovidiu Cuncea, Mihai Calotă, Mihai Munteniţă, Sorina Ştefănescu, Emilian Mârnea, Costina Ciuciulică / Fulvia Folosea, Victoria Dicu, Afrodita Androne, Erika Băieşu, Axel Moustache, Marcelo-S. Cobzariu… vă vor dezvălui o lume cu multe feţe; o societate în declin moral, unde totul se vinde, se cumpără...