E tensiune, frică, frustrare. Ceva nu se leagă, ceva mai profund, nu doar niște mofturi pe care nu ai reușit să le îndeplinești. Parcă e nevoie de schimbare, dar cine să o facă? Poate de aia lucrurile au stagnat, iar ei au propășit, pentru că cei cu adevărat demni să iasă în față, nu vor. Și nu din lașitate, ci dintr-un egoism ”sănătos”. Nu vor să stea departe de cei dragi, drept urmare de multe ori își oferă ajutorul, dar din umbră.
E ușor de înțeles sau poate nu. Dacă în toată această perioadă agitată vrei să iei o scurtă pauză recomand teatrul, piesa Revizorul. Nu e ca și ”cum” ai trăda cauza, protestul sau preocuparea ultimelor zile. Pentru că vei regăsi o parte a societății, care se joacă pe scenă. Și acolo, cumva, dreptatea pare să triumfe în final sau măcar lasă speranța asta.
O piesă categoric de văzut.
Văzut de critici, spectacol este: “atroce şi hilar, stigmatizează vremurile noastre confuze şi consumiste, în care nu se trăieşte şi totul se negociază” (Ludmila Patlanjoglu, Cotidianul), “un taifun al minciunii primejdioase, ameninţătoare pentru o întreagă comunitate, pentru societate, pentru lume” (Mircea Morariu, Adevărul), “un spectacol complex la toate nivelurile” (Silvia Dumitrache, Observator cultural); un spectacol care - “de la prima și până la ultima replică, de la prima și până la ultima scenă jonglează cu imagini și replici bine plasate în context, bine accentuate, bine scoase în evidență, în așa fel încât dimensiunea socială a piesei lui Gogol să se suprapună aproape perfect pe realitatea contemporană (Monica Andronescu, Yorick).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu