Cum să ai succes în ONLINE!

Se discută foarte des despre echilibrul dintre viața online și offline. Cu argumente pro și contra. Realitatea este că o parte importantă a vieții noastre este integrată în online. Prin prisma activității de zi cu zi mă gândesc mult cum se poate integra autenticitatea din offline în mediul online.

Întrebări la care încearcă să răspundă mai multe persoane care lucrează în acest sector. Am participat joi, 23 noiembrie, la Future of Media  - Cretive Digital Communication.

S-a vorbit despre New and Old Challenges for Marketers, Major Trends with big impact in marketing World, Behind the scenes of Highly Creative Digital Campaigns, How to run a succesful influencer marketing campaign.

Am auzit lucruri interesante și am apreciat idei foarte mișto care au fost puse în practică. Așa că mi-am permis, pe baza observațiilor și a experienței acumulate în acest domeniu, să trag niște concluzii:

1) Nu vom avea succes în mediul online, în ceea ce privește promovarea unui produs/persoane, dacă nu trăim offline.

2) Poveștile sunt esențiale. (Nu cele fabricate, ci cele pe care le trăim și le prezentăm prin filtrul experienței noastre).

3) Din poveste se naște emoția. Ne dorim asta și nu cred că se va schimba prea curând. Este o nevoie de bază a ființei umane. Asta îmi dă speranța că nu o să ne robotizăm și acele scenarii (alarmiste din punctul meu de vedere) că o să trăim într-o lume de roboți nu mi se mai par aplicabile ”mâine”.

4) Să ne raportăm la oameni, nu la bule. Viața e și dincolo de cercul nostru. Să nu fim ”pretentious prick” - ”Everybody has a story”.

5) Autenticitate. Onestitate. Și un set de valori. Aparent clișee, dar necesitatea lor de a fi aplicate pare mai esențială ca oricând.

Ca să spun așa, concluzia concluziilor: Trăiește! Să nu îți fie teamă! Nu poți păcăli la nesfârșit online-ul, dacă nu experimentezi viața reală.

Atunci când citești o carte și găsești răspunsuri la ce simți în acel moment

”A fost ca și cum mi-aș fi ascultat propria furie, numai că o furie cu forță reală, uriașă, masculină, dumnezeiască, magistrală, tunete paterne în ceruri, genul acela de furie bubuitoare care face ca lacheii să țopăie, un muget baritonal ce a zguduit cerul. Aproape că simțeam cerul cutremurându-se”.

”În jurnalele lui, Kierkegaard scrie că groaza este o atracție - și are dreptate. Groaza este o ispită, iar eu îi puteam simți smucitura, însă de ce? ...Percepția nu e niciodată pasivă. Nu nu suntem doar receptori ai lumii, noi o și producem, în mod activ. Există o caracteristică halucinatorie a tuturor felurilor de percepție, iar iluziile sunt ușor de creat”.

”Imaginarul este un teritoriu enorm, se transformă, hotarele îi sunt vagi și nu e prea sigur de unde începe și unde se termină. Și noi ne schițăm fanteziile printr-un acord colectiv”.

„Descoperisem că a nu spune e la fel de interesant ca a spune. Faptul că în anumite situații vorbirea, acea scurtă călătorie verbală, dintre interior către exterior, poate fi atât de infernală e un lucru fascinant”.

”Unii dintre noi sunt sortiți să trăiască într-o cutie de unde se poate ieși doar temporar. Noi, cei din rândul spiritelor damnate, cei cu sentimente zădărnicite, cei cu inimile blocate și cu gânduri înăbușite, noi, cei care tânjim să explodăm, să țâșnim într-un torent de furie, bucurie sau chiar nebunie, dar care n-avem unde ne duce nicăieri pe lume, fiindcă nimeni nu ne va primi așa cum suntem, și nu putem decât să adoptăm plăcerile secrete ale subliminărilor noastre, arcul pe hârtie sau pânză, cantata interioară, broderia sihastră, dantela întunecată și visătoare din iad, din rau sau purgatoriu sau din nici unul din aceste trei, căci totuși din noi trebuie să se iște vreun zgomot sau vreo furie, niște talgere răsunând din pustiu. Cine ne-ar interzice simpla pantomimă a freneziei?”

”Timpul ne năucește nu-i așa? Fizicienii știu cum să se joace cu el, dar noi, ceilalți, trebuie să ne descurcăm cu un prezent ce gonește, devenind un trecut incert, și, oricât de alandala ar fi acel trecut în mințile noastre, ne îndreptăm întotdeuna, inexorabil, către un final. Totuși în mințile noastre, cât suntem încă vii și creierele noastre mai pot face conexiuni, putem sări de la copilărie la floarea vârstei și iarăși înapoi și putem jefui orice timp vrem - o delicatesă ici, o acritură colo. Nimic nu mai revine așa cum a fost, ci doar ca o reîncarnare ulterioară. Ceea ce a fost cândva viitor este acum trecut, dar trecutul revine ca o amintire prezentă, este aici și acum, în timpul scrierii”.

Revenire...

Ne luptăm pentru nimic prin cuvinte pompoase, clamăm necesitatea pentru respectarea drepturilor omului, ne dăm mari că avem la dispoziție atât de multe surse de informare, dar de fapt suntem plini de energie negativă și obidă. Am uitat cum să ne bucurăm de lucrurile mici, iar atunci când spunem că fiecare are dreptul să se iubească așa cum crede, în realitate nu știm să ne iubim pe noi, ducem în inimă niște traume, de care nu mai știm cum să le dăm de capăt. Nu știm cum să ne împăcăm cu noi, cu cei din jur, cu ceea ce simțim, așa că mulți am ajuns să ne izolăm, să ne simțim frustrați, atât de tare încât într-un mediul virtual, unde putem să pretindem că identitatea noastră reală este ascunsă, unii sunt în stare să scrie că și-ar dori ca cei care nu gândesc la fel ca ei ar trebui să fie uciși, spânzurați sau omorâți. Un curent de ură nejustificată bate printre noi, ne divizează, ne alimentează singurătatea în mijlocul mulțimilor. Doare să stai de vorbă cu tine, ca să afli cu adevărat cine ești și din această teamă de a ne înfrunta demonii cheltuim atât de multă energie ca să fim în continuare bolnavi, deși vindecarea nu ar presupune atât de mult efort. Este o teamă nejustificată, dar care în proprii ochi apare ca un obstacol de netrecut, cu care suntem dispuși să îl ținem în fața noastră poate până la moarte. Nimeni nu spune că viața este simplă, că interacțiunea cu ceilalți este ușoară, dar poate că ar trebui să ne gândim de două ori ce spunem, când spunem și de cine credem că ne ascundem în numele dreptății absolute.

Se deschide stagiunea la TNB!

În 20 septembrie 2016. Așa că toamna vine în București cu piese bune de teatru. Stagiunea 2016-2017 a Teatrului Naţional "I. L. Caragiale" din Bucureşti se deschide cu “Dineu cu proşti”, care va avea două noi reprezentaţii, în 20 şi 21 septembrie 2016, de la ora 20.00, pe Scena Mare.

Multe alte spectacole  revin pe afiş, începând cu data de 20 septembrie: "Sinucigaşul", "Micul infern", "Anonimul veneţian", "Idolul şi Ion Anapoda", "Tectonica sentimentelor", "Visul unei nopţi de vară" ş.a.

În zilele de 1 şi 2 octombrie, de la ora 19.30, sunteţi aşteptaţi să urmăriţi o "Furtună" surprinzătoare, 

În octombrie, piesa lui Radu F. Alexandru "Luminiţa de la capătul tunelului" va avea premiera la Sala Atelier.

La Sala Atelier va intra în repetiţii regizorul Felix Alexa, cu un text de Eugène Labiche, “Crima din strada Lourcine”, în a cărui distribuţie îi veţi întâlni pe Marius Manole, Istvan Teglas, Mihai Calotă, Raluca Aprodu, Victor Ţăpeanu.

TNB găzduieşte o reprezentaţie a Teatrului Naţional din Bratislava, în data de 29 septembrie, cu "Nevasta păstorului" de Ivan Stodola, o punere în scenă netradiţională a unui titlu clasic al dramaturgiei slovace, cu personaje desprinse parcă din tragedia antică.

La Sala Mică, între 29 septembrie şi 15 noiembrie va putea fi admirată expoziţia Andy Warhol, un artist celebru cu rădăcini slovace.

Deci aveți de unde alege :)

Recomandări de petrecere a timpului liber

Nu există tipare predefinite pentru cum ar trebui să ne raportăm la ceilalți. Avem idei în mare, dar nu știm cum vom reacționa până în momentul în care nu suntem puși în fața situației. De câteva zile circulă pe Facebook următorul mesaj: ”Copiii cu nevoi speciale nu sunt ciudați sau neobișnuiți. Ei vor ceea ce toată lumea vrea - Să fie acceptati!!!” - Asta coincide cu ceva despre care plănuiam să scriu aici. Despre o piesă de teatru pe care am văzut-o recent, pe care v-o recomand cu căldură.

”O întâmplare ciudată cu un câine la miezul  nopții” este piesa care te pune față în față cu viața unei familii. Dacă la prima vedere s-ar părea o scenă banală, pe parcursul piesei te vei simți lovit de adevăruri simple, dar pe care poate le-ai uitat. Aceste adevăruri sunt spuse de un adolescent... Nu vreau să vă povestesc mai multe despre piesă, pentru a nu vă răpi plăcerea de a merge singuri și a afla despre ce este vorba. Dar o recomand cu căldură.

”Spectacolul lui Bobi Pricop, glisând cu sensibilitate lucidă între comedie şi dramă, are o altă viteză decât cea cotidiană: este viteza năucitoare a unei minţi captive într-o realitate care s-a împotmolit în propriile ei limite.Spectacolul are la bază adaptarea semnată de dramaturgul britanic Simon Stephens, după best-sellerul lui Mark Haddon, roman vândut în peste 6 milioane de exemplare în întreaga lume şi distins cu 17 premii literare prestigioase. Premiera mondială a spectacolului a avut loc la Teatrul Naţional din Londra, în 2012, iar acum se joacă pe Broadway cu mare succes de public şi critică”. 

Piesa se joacă pe 24, 25 Februarie, 1, 8 și 9 Martie de la ora 20.00,  la Sala Pictura, iar un bilet costă între 20 - 40 lei.