”Știu că miracolul e mâine”

Paralel - că tot e un termen la modă zilele astea. Paralelă de mulți dintre noi este conștientizarea morții. Dincolo de a avea aplecări macabre, o piesă de teatru m-a ”obligat” să am o serie de reflecții asupra acestui fenonem al vieții.

”Regele moare” - de Eugene Ionesco. Premiera la Teatru Național București.

Mai puțini regi în zilele noastre, însă ceea ce reprezintă ei are în continuare greutate. Însă un Rege care Moare, în cheia lui Eugene Ionescu, este ceva magistral, dramatic și...emoționant. Ajungi să te afunzi în scaun, nu ca să se simți mai comod. Nu, ci așa crezi că poate vei îndepărta ecourile ce vin de pe scenă și te obligă la introspecție.

Ionesco mărturisea în 1975 următoarele: ”Teatrul spaimelor mele”

”Acum câțiva ani, mă credeam pe moarte. Câteva luni am trăit într-o spaimă nebună. Nu știu dacă moartea mă îngrozește mai mult decât bătrânețea. Sunt oameni care se tem de bătrânețe, nu și de moarte. Sunt oameni care se tem de moarte, nu și de bătrânețe. Nu cred să existe unii care să nu se teamă nici de bătrânețe, nici de moarte. Eu mă aflu printre cei mai nepăstuiți, de vreme ce mă tem de amândouă (...)

De ani și ani, în fiecare dimineață agonizez. Simt că mor. Obișnuința mă face să revin la viață, nu noul. Trebuie să reintru într-o existență uzată. O existență care seamănă cu un fel de moarte. Îmi reiau existența în uzură și bătrânețe, ori în mijlocul zgomotului și furiei acestei lumi mânate de ură și de spaimă, amândouă la fel de tragice și la fel de monotone.

Seara îmi găsesc cu desăvârșire calmul.
Știu că mâine va fi un cer nou.
Știu că mâine va fi altfel.
Știu că miracolul e mâine.
Și am dreptate”.

              
                                                                                                         Il giornale, 17 februarie 1975

Îmi este greu să scriu mai multe despre piesă, fără să ”stric” din ceea ce veți trăi când vă veți afla în sală. Anticipația nu vă va fi suficientă. Încă mi se pare important că mai avem ocazia să asistăm la jocul unor mari actori:

Bérenger întâiul, regele:  Victor Rebengiuc 
Regina Marguerite, prima soţie a regelui Bérenger întâiul:   Mariana Mihuț
Regina Marie, a doua soţie a regelui Bérenger întâiul :  Ana Ciontea                   
Doctorul, care e şi chirurg, călău, bacteriolog și astrolog:  Șerban Pavlu
Juliette, servitoare, infirmieră :  Florentina Ţilea                   
Guardul:  Richard Bovnoczki

Bilete pentru următoarea reprezentație puteți cumpăra de aici. 

Mi-am spus că poți să înveți să mori, că poți să-i înveți pe alții să moară. Acesta îmi pare lucrul esențial pe care-l putem face, fiindcă suntem niște muribunzi care nu acceptăm să murim ‒ motivează dramaturgul Eugène Ionesco nașterea piesei Regele moare.