Iti doresti atat de mult un lucru si cu toate astea iti este frica sa vezi cum ti-ar putea fi daca l-ai obtine. Nu te vezi pe tine acolo, dar cu toate astea stii ca daca vei reusi asta ar insemna ca ti-ai cucerit propriul varf, care ti se parea de neatins.
Avem nevoie de un cod deontologic pe care sa il impunem persoanelor publice de la noi? Cat de indraznet si out of the box poate fi o persoana in functii cheie?
Nevoie/proiectie/realitate: cand reusesc cele trei sa se imbine intr-un tot unitar? Care sunt procentele ca formula sa fie una reusita?
Cum reactionezi cand constati ca treci drept invizibil/a?
Un text pe care mi l-a recomandat un prieten si care merita citit il gasiti aici. Explica multe:)
Si la sfarsit obsesia muzicala de azi: Under the gun
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu