Egoism sau empatie?

Egoism versus altruism si preocupare pentru cei din jur. Si nu ma refer la egocentrism ci la acel egoism care iti permite sa ai grija de tine, pentru ca experienta de pana acum arata ca e putin probabil ca altii sa aiba grija de tine.

Am intalnit persoane care au adoptat una dintre cele doua principii de viata, ce e drept mai putini sunt cei de partea altruismului.

Poate pentru faptul ca uneori intelegem gresit altruismul si subconstientul il mascheaza, desi in realitate este vorba de egoism.

Nu stiu cum sa ma raportez la aceste doua alegeri, pentru ca evident am zile in care imi doresc sa am grija doar de mine, fara sa mai car cu mine energii negative, fara sa caut solutii pentru problemele celor dragi, fara sa incerc sa inteleg motivatiile din spatele gesturilor cu care mi s-a raspuns in anumite situatii.

Insa am zile in care am un sentiment acut ca unei persoane dragi mie nu ii este bine. Si nelinistea ma copleseste, desi de cele mai multe ori nu pot rezolva nimic, daca intr-adevar este o problema reala si mi se confirma banuiala.

Nu stiu daca e mai bine sa fii o persoana egoista, pe principiul: daca tu esti multumit cu tine, cei din jur vor observa asta si vor vrea sa stea langa tine, sau sa fii altruist si empatic, indiferent de reactiile pe care le primesti.

Insa cel mai tare imi este frica de egocentristi.

"Ce ne dovedeste trupul? Ca nu suntem niciodata noi insine, pana ce sufletului nostru nu i se alatura altul".

"Ce este dragostea la prima vedere daca nu raspunsul unui suflet ce striga cuprins de un regret brusc pentru ca realizeaza ca nimeni nu i-a observat prezenta pe Pamant?"

"Cand spunem ca suntem in cautarea unui indrumator spiritual, in realitate cautam pe cineva care sa ne invete ce sa facem cu trupurile noastre. Decizii ale carnii. Uitam sa tragem invataminte atat din placere, cat si din durere".