Multe lucruri nu reusesc sa le pricep si gata. Oricat m-as stradui, orice as face, orice as citi, unele mistere nu mi se elucideaza. As vrea sa pot sa spun ca nu ma intereseaza dezlegarea lor, dar nu e asa. Imi consuma timpul, energia si imi deformeaza vizunea asupra lumii si a oamenilor din ea. In ciuda cinismului care l-am dobandit pe parcursul anilor in care ma formez ca jurnalist (si incep sa se adune - spre mirarea si spaima mea) inca sunt naiva si cred in binele suprem. Nu stiu de unde mi se trage. As vrea sa am curajul sa le spun, unor persoane, tot ce am pe suflet, dar stiu ca nu m-ar asculta. Si nu imi place sa vorbesc in van. Iar din cauza asta sufletul coboara in stomac, iar acolo se face o gaura. Gaura indiferentei lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu