Monolog imaginar sau un dialog pe o singura voce
Ma intreaba lumea daca am un prieten imaginar. Sincer, o asa intrebare nu are decat un singur raspuns: da, evident ca am un prieten imaginar. Se uita ciudat la mine, imi zambesc, si probabil in mintea lor isi spun: saraca de ea. Dar ei nu au de unde sa stie ce inseamna imaginar pentru mine. Si nici nu ar avea rost sa le explic. Crezi ca ar intelege ca de fapt eu vorbesc cu tine? Inteleg mai usor daca le spun de un prieten imaginar. Iti dai seama ce fata ar face daca ar sti ca de fapt esti un inger? La cat scepticism e in jur, parca nu ii condamn. Mi-ar fi greu sa le explic ca esti un inger care m-a cucerit cu povesti si cu scenarii apocaliptice. Le-ar fi greu sa creada ca ingerii dau dependenta, ca se pricep la cifre si ca ofera caldura. Si mie imi e greu uneori sa inteleg de unde ai atata energie ca sa salvezi. Stiu ca asta e misiunea ta de inger, dar, de obicei, pamantenii nu prea vor sa fie salvati. Si stii ce vreau eu sa iti spun ingerule? Poate ca stii, poate ca nu, dar sunt sigura ca o sa ma intrebi. Stii foarte bine ca totul se reduce la adevar sau provocare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu