Si cum nu ne permitem sa il neglijam sau sa il pierdem aiurea trebuie sa il masuram. Cum puteam face asta? Din ochi? Prin suflet? Prin prisma celor de langa noi? Prin trairea prietenilor? Sau prin rutina? Azi e o noua zi de vineri. Eu ma gandeam la un restart. Sa ramana aceleasi informatii, dar in acelasi timp sa mearga mai bine. Cineva intreba in seara asta daca as putea alege sa fiu cineva faimos pe cine as alege? M-am oprit la Coco Chanel - pentru ca e clasica, dar de neuitat. Artificiile tin pentru o vreme, dar se degradeaza. Cred ca la Coco Chanel as mai adauga si pasiunea. Ea se leaga si de timp. Cred ca cea mai buna metoda de a masura timpul este pasiunea. Cand vei stii sa spui cu pasiune ce ai facut, inseamna ca nu ti-ai pierdut vremea. Asta va doresc si voua azi si intotdeuna, pasiune clasica, dar de neuitat.
Un comentariu:
E viaţa grea, dar, parcă nu-i destulă,
Şi mult prea scurtă, parcă-i o aventură.
În sufletu-mi, tristeţea-i cam stăpână,
Iar anii număraţi, nu îi mai ţin în mână.
O, mult pre iute, viaţa ni se duce,
Rămâne-n urma noastră doar o cruce.
Tânjim mereu după lună şi soare,
Fără să ştim călcăm totu-n picioare.
Zadarnic regretăm, timpul trecut,
Puteam să-l preţuim, când l-am avut.
Ne pare rău, când este prea târziu
Că ne-am grăbit, spre ce!? nu pot să ştiu.
Când suntem tineri, vrem, anii ce vin,
Cu anii care trec, la noi, nu ne gândim.
Simţim, doar când am mai îmbătrânit,
Că am uitat, de timpul ce-i grăbit.
Când anii număraţi sunt mult prea mulţi,
Am vrea iar tinereţea anilor, trecuţi.
Dar ştim, ce-a trecut, trecut rămâne
Şi-ntr-o bună zi, nu vom avea un ,,mâine''.
PS. Atenţie cum vă pierdeţi timpul!!!
Trimiteți un comentariu