Nu stia cum, cand, de ce sau mai exact ce astepta. Stia doar ca ceva esential se schimbase, ceva vital se estompase, iar continuarea se intrerupea cu fiecare clipire de pleoape. Timpul a rupt ceva, iar cu cat lucrurile erau analizate, cu scopul de a fi clarificate, cu atat deveneau mai confuze. Parca ceva disparea din tabloul, iar imaginea de ansamblu se blura. Inca nu stie ce asteapta, dar face asta. Si pare ca are timp nesfarsit. Intr-un fel si eu ma regasesc in postura acelui eu nedefinit care ar vrea sa primeasca ceva. Pentru moment insa ma bucur ca vine primavara. Ma simt mai usoara cand merg pe asfaltul proaspat uscat, iar aerul e mai cald. Azi a fost prima zi de primavara si cum eu am crescut intr-o zona unde baietii primeau martisoare, asa ca le ofer virtual tuturor cititorilor si prietenilor mei. Bineinteles ca si pentru fete am martisoare si urari de bine. Sper ca primavara asta sa ne bucuram mai mult de viata, de vreme, de miracole, de ploaie, de soare si de cei dragi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu