joi, 14 ianuarie 2010

Despre Romania, de bine, din Chile


A fost o saptamana aglomerata pot sa spun asa. Am fost intr-un ritm alert de-a dreptul si nici nu stiu cu ce sa incep. De saptamana trecuta citesc o carte pe care initial o respinsesem dupa primele pagini, dar acum am decis sa ii acord o noua sansa. Nu am regretat deloc, desi este cam trista. Oricum in ea am citit despre Romania. Si nu, nu este scrisa de un autor roman ci de Isabel Allende, nepoata fostului presedinte chilian Salvador Allende.

"Intre timp, maica-mea, epuizata de munca de la ambasada, plecare la o clinica din Romania, unde celebra doctorita Aslan facea minuni cu pilulele ei geriatrice. A petrecut o luna intr-o camera monahala, vindecandu-se de toate relele, reale sau imaginare, si retraindu-si ranile trecutului. Camera de alaturi era ocupata de un venezuelean incantator, care a fost miscat auzind-o plangand si a indraznit intr-o zi sa-i bata la usa. Ce-ai patit fato? Totul trece cu un pic de muzica si o dusca de rom, a adaugat dupa ce s-a prezentat. In saptamanile ce au urmat s-au intalat amandoi in sezlonguri sub cerul innorat al Bucurestiului, in halatele lor reglementare si in papuci, si-si povesteau viata precum doua bocitoare, fara pic de pudoare, caci presupuneau ca n-aveau sa se mai vada nicicand...La sfarsitul curei, cand s-au intalnit la poarta spitalului pentru a-si lua ramas bun, mama, in eleganta ei tinuta de voiaj, cu ochii verzi limpeziti de lacrimi si intinerita de arta fenomenala a doctoritei Aslan, iar domnul din Venezuela...se numea Valentin Hernandez, era politician de vaza in tara lui."

Cred ca pana la urma brandul de tara nu tine doar de imnuri sau de sportivi. Uite ca suntem cunoscuti si prin lucruri de valoare, iar cartea "Paula", de Isabel Allende, este citita in lumea intreaga, iar asta nu face decat sa ma bucure mult.

Iar aseara am fost la o #Prajiturapolitica si mi-a placut mult. Desi stau de ceva timp in Bucuresti am facut parte din grupuri restranse. Dar in ultimul timp am cunoscut multe persoane care merita toata admiratia. Costin Ilie este un foarte bun povestitor, Adi m-a batut la Cricket Darts, dar mai exersez, iar Micul Mason a "fugit" de la un curs. Stie el de la care, dar cred ca si maestrul sociolog stie:)). Povestea #Prajiturii politice spusa cu alte cuvinte o puteti citi la Zana Portase si bineinteles la "creierul si organizatorul intalnirii Cristi.

P.S. Nu pot sa uit de "my love" care i-a dat pe spate pe toti cei de acolo.

12 comentarii:

Adi Zăbavă spunea...

Norocul incepatorului. Doar tu m-ai invatat jocul la care te-am batut :p

Irina Mirela Ursu spunea...

@ Adi Zabava Nu stiam ca de norocul incepatorului vorbim. Eu credeam ca a fost si inaltimea de vina:))

Anca spunea...

Cine-a cazut pe spate, ca eu n-am vazut nimic! :))

PS: Cu cine m-ai inselat?

Irina Mirela Ursu spunea...

@ Refuz sa raspuns la intrebare. Oricum e cu trandafiri la mijloc:))

Anca spunea...

Daca-s trei trandafiri, te iert. :)

Irina Mirela Ursu spunea...

@Anca Categoric trei. Ironica viata asta:))

Anonim spunea...

irina, ai jucat cumva Cricket? :)

Irina Mirela Ursu spunea...

@Anonim Da, dar cine intreaba si cine e mirat? Anonim?

Anonim spunea...

eehhh...un profesor de cricket anonim :))

Irina Mirela Ursu spunea...

@Anonim Crezi ca tot profesor ai ramas? Daca nu ai exersat te fac praf:))

Anonim spunea...

in 2009 am jucat o singura data....deci am exersat :))

Irina Mirela Ursu spunea...

@anonimul (cunoscut cred)deci te voi bate cu siguranta. Am exersat trasul la tinta in 2009