Nu am vibrat de emotie cand m-am trezit de dimineata, nu mi s-au oprit lacrimile pe obraji si nu mi-a sarit inima din piept, desi era 1 decembrie, Ziua Nationala a Romaniei. Asta inseamna ca nu sunt patrioata? Sau pur si simplu sunt "constipata" sentimental cand e vorba sa arat cat de mult tin eu la tara asta? Cert este ca nu am vibrat de emotie si de cativa ani fug de orice gen de parada. Doar cand eram la Cluj in fiecare an ziua de 1 decembrie insemna ceva pentru mine si prietenii mei si o sarbatoream in piata Avram Iancu. Dar de atunci au trecut vreo sase ani, iar inima mea nu mai bubuie la fel ca atunci cand bate ceasul spre primele ore ale Zilei Nationale. Nu stiu daca sunt patrioata sau nu, in adevaratul sens al cuvantului, dar cred ca atat timp cat am refuzat cu inversunare sa emigrez si sa raman aici, ceva - ceva tot mai am pentru tara asta. Desi uneori mai am unele momente de indoiala si ma intreb: tara asta ce are pentru mine? Cu toate astea nu am vibrat de emotie cand m-am trezit de dimineata, nu mi s-au oprit lacrimile pe obraji si nu mi-a sarit inima din piept, desi era 1 decembrie, Ziua Nationala a Romaniei.
2 comentarii:
Foarte rau. Eu incerc sa citesc putina istorie si sa imi aduc aminte despre ce e vorba de fapt cu 1 dec. Milioane de oameni in istoria noastra s-au chinuit, chiar au murit (ca sa ne uitam la ultimii 100 de ani fiind vorba de bunicii nostri) ca sa ajunga tara asta cat de bine s-a putut. Si cu privirea lor in ceafa, ar trebui sa ne intrebam si noi: Noi ce facem?
Un mare om a spus odata: "nu va intrebati ce poate face tara pentru voi, ci, ce puteti face voi pentru tara"....
Trimiteți un comentariu