Stai drept, cu coloana intinsa la maxim, ochii bulucati cat cepele, tragi aer in piept si in mintea ta se deruleaza scenariul. In cateva fractiuni de secunda ti-ai spus ce aveai de spus, dar ceva parca tot a ramas nerostit. Te intorci, teleghidat ca un robot, injuri printre dinti si o iei din loc. Atunci iti este atat de clar, asa ca lumina zilei, uneori esti prost ca crezi. Chiar nu conteaza despre ce era vorba, ca e o chestie importanta sau un rahat, tu ai fost prostul care ai crezut. Ei bine ai incasat-o si de data asta, te cocosezi putin, injuri din nou printre dinti si iti spui ca data viitoare o sa stii ce ai de facut. Si acum din nou stai drept, cu coloana intinsa la maxim, dar cu ochii-n patru, ca nu mai tine faze "cat cepele", imaginea e divizata si trebuie sa vezi fiecare pixel ca sa poti sa construiesti intregul. Nu e nimic grav, doar ca am mai pierdut ceva azi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu