Mi-e dor sa alerg desculta prin ploaie si sa rad de fericire. Mi-e dor sa ma dau noaptea in leaganul copiilor din parc, mi-e dor de Cluj, mi-e dor de "caietul de corespondenta", mi-e dor sa fiu dusa cu forta si bagata imbracata sub dusul cu apa rece. Mi-e dor de camera caminului din liceu, mi-e dor sa fac baie noaptea in Moldova. Mi-e dor sa ma plimb de nebuna cu scuterul, mi-e dor sa ma sarut la poarta si sa stau cu "frica-n san ca ma prinde tata sau mama". Mi-e dor sa stau tolanita pe fotoliul din fata casei si sa citesc, mi-e dor sa mananc cartofi in rula facuti de mama. Mi-e dor de vremurile cand stateam pana dimineata la povesti cu prietena mea, mi-e dor de povestile la telefon cand era centul pe minut de la Vodafone. Dar cel mai tare imi este dor sa alerg desculta prin ploaie si sa nu imi pese de nimeni si de nimic, doar sa simt ca alerg si ploaia spala toate gandurile triste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu