duminică, 5 octombrie 2008

Un moment poetic


Tinerii

Se saruta, ah, se saruta, se saruta
tinerii pe strazi, in bistrouri, pe parapete,
se saruta intruna ca si cum ei insusi
n-ar fi decat niste terminatii
ale sarutului.
Se saruta, ah, se saruta printre masinile-n goana,
in statiile de metrou, in cinematografe,
in autobuze, se saruta cu disperare,
cu violenta, ca si cum
la capatul sarutului, la sfarsitul sarutului, dupa sarut
n-ar urma decat batranetea proscrisa
si moartea.
Se saruta, ah, se saruta tinerii subtiri
si indragostiti, atat de subtiri, ca si cum
ar ignora existenta painii pe lume.
Atat de indragostiti, ca si cum, ca si cum
ar ignora existenta insusi a lumii.
Se saruta, ah, se saruta ca si cum ar fi
in intuneric, in intunericul cel mai sigur,
ca si cum nu i-ar vedea nimeni, ca si cum
soarele ar urma sa rasara
luminos
abia
dupa ce gurile rupte de sarut si-nsangerate
n-ar mai fi in stare sa se sarute
decat cu dintii.

Nichita Stanescu

4 comentarii:

Anonim spunea...

pana la urma ce suntem noi fara iubire? ce suntem fara acel sarut banal de dimineata? suntem zero...dar prin iubire suntem totul..

ina bixade spunea...

hmmm, eu cred ca putem trai si fara iubire:) ce tot atita iubire?:)

Anonim spunea...

offf, Irino.....de ce moderezi comentariile? Daca tot nu l-ai lasat sa apara (comentariul meu), macar puteai sa corectezi in text. Sau asa o fi in poezie?! Sa fi facut Nichita o licenta poetica?! Posibil....nu am verificat.

Irina Ursu spunea...

pentru anonim...
nu am "cenzurat" niciun comentariu, deci nu stiu ce plangere mi-ai adresat! poate data viitoare o sa te semnezi!