Un moment poetic

Tinerii

Se saruta, ah, se saruta, se saruta
tinerii pe strazi, in bistrouri, pe parapete,
se saruta intruna ca si cum ei insusi
n-ar fi decat niste terminatii
ale sarutului.
Se saruta, ah, se saruta printre masinile-n goana,
in statiile de metrou, in cinematografe,
in autobuze, se saruta cu disperare,
cu violenta, ca si cum
la capatul sarutului, la sfarsitul sarutului, dupa sarut
n-ar urma decat batranetea proscrisa
si moartea.
Se saruta, ah, se saruta tinerii subtiri
si indragostiti, atat de subtiri, ca si cum
ar ignora existenta painii pe lume.
Atat de indragostiti, ca si cum, ca si cum
ar ignora existenta insusi a lumii.
Se saruta, ah, se saruta ca si cum ar fi
in intuneric, in intunericul cel mai sigur,
ca si cum nu i-ar vedea nimeni, ca si cum
soarele ar urma sa rasara
luminos
abia
dupa ce gurile rupte de sarut si-nsangerate
n-ar mai fi in stare sa se sarute
decat cu dintii.

Nichita Stanescu